Despre impactul
tehnologiei în campaniile electorale puteţi citi şi în cel mai recent material
pe care l-am pregătit pentru cititorii argeşeni. Ziarul
Argeşul publica acest material atât online cât şi în varianta tipărită,
apărută marţi, 1 aprilie:
…………
Înaintea alegerilor
europarlamentare din acest an, candidaţii din partea marilor familii politice
europene la şefia Comisiei s-ar putea confrunta în cadrul unor dezbateri
televizate. Europarlamentarul liberal Andrew Duff sublinia faptul că
“personalizarea şi politizarea campaniei electorale va stimula prezenţa la vot
şi servesc în a aprofunda legitimitatea democratică a Uniunii Europene”.
Parlamentul
European activează pe reţelele de socializare dinaintea alegerilor din 2009.
Jaume Duch, purtătorul de cuvânt al Parlamentului European, sublinia că
“întreaga campanie devine mai pan-UE şi mai politică, pentru că avem programe
comune şi priorităţile UE pentru a le dezbate”. “Acest lucru este în interesul
cetăţenilor”, a completat el.
Observaţia lui
Simon Hix, profesor de politica europeană la London School of Economics (LSE),
merită totodată amintită: “aceste personalităţi vor câştiga importanţă politică
în lunile următoare, dar dezbaterile ar putea aduce, de asemenea, o altă
valoare campaniei, astfel alegătorii şi mass-media au nevoie acum de a vedea o
diferenţă între aceşti candidaţi, toţi cu ideologii euro-federaliste”.
Dezbaterile
sunt acum foarte frecvent asociate cu modul în care se derulează campania
prezidenţială din America, însă totul mult mai “pripit”. Nu e totuna să-ţi pregăteşti campania cu doi-trei ani înainte de ziua
scrutinului. Am văzut că încep deja acţiunile pentru alegerile prezidenţiale
americane, ce vor avea loc abia în 2016. O dată la patru ani asistăm la un
adevărat spectacol mediatic, care clădeşte voit (cred eu) “brand-ul” noului
preşedinte cu mult timp înainte de a se instala la Casa Albă. Jim Messina,
artizanul realegerii preşedintelui SUA, Barack Obama, a anticipat că viitoarea
campanie va fi cea mai tehnologică din istorie, cu acţiuni intense pe reţelele
sociale şi prognozând o escaladare a cheltuielilor în publicitate şi în
campanii de mobilizare prin telefonul mobil.
Alegerile
europene nu sunt nici de această dată uninominale, însă se încearcă asocierea
cu “faţă umană” a funcţiei europene. Citând din Jackie Davis, primul
redactor-şef (în 1995) de la European Voice: Uniunea Europeană are nevoie de
lideri adevăraţi pe care cetăţenii să-i recunoască. UE şi presa are o problemă
în a “vinde” personalităţi care nu au notorietate pan-europeană. Cam acelaşi
lucru se întâmplă şi acum. Cine îmi poate zice numele comisarului (deci un fel
de ministru european) de la sănătate?
Aşa cum ştim,
la noi, în UE, preşedintele Comisiei – un fel de omolog al preşedintelui
american – nu-şi face campanie pentru a câştiga titlul, ci doar câştigă o luptă
de culise. Nu ar fi rău ca, poate, pe viitor, să învăţăm şi noi puţin din
experinţa de marketing politic de peste Ocean. Şi altfel va arăta,
prin acest mecanism, mult visata sferă publică europeană.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu