Dan LUCA – articol în ziarul Argeşul – “Situaţia tinerilor europeni”

Condiţia tânărului european al anului 2014, este una aparte, în funcţie de statele membre. Se remarcă însă din ce în ce mai mulţi reprezentanţi ai Generaţiei Erasmus, cu rezultate excelente în diferite domenii. Despre acest subiect scriam şi în materialul publicat de ziarul Argeşul, marţi, 8 aprilie.

Acest articol îl puteţi citi integral mai jos:

 

..........

Milioane de studenţi europeni au beneficiat de programul de schimb universitar Erasmus, de la crearea sa în 1987. Benoît Floc’h se întreba, în cotidianul francez “Le Monde”, dacă după mai bine de două decenii de atunci putem spune că Erasmus a contribuit la formarea unui spirit european? Să fie acest Erasmus o “sămânţă de europeni”?

Tinerii care urmează un program Erasmus în timpul studiilor lor superioare sunt oare avangarda naţiunii europene? Aceasta era în orice caz ideea pe vremea lansării programului, în 1987. “Scopul Uniunii, precizează Anne van Gemert, membră a biroului de informaţii pentru Franţa din Parlamentul European, este să promoveze anumite valori între europeni: solidaritate, libertate, mobilitate… În anii ’80 ne-am dat seama că ceea ce funcţionase pe plan economic sau agricol nu dăduse rezultate în materie de cetăţenie. De unde şi lansarea unui program Erasmus.” Comunităţile multiculturale Erasmus constituie “unităţi informale de viaţă, ocazii extraordinare de învăţare pratică a Europei”, scria publicaţia franceză în urmă cu câţiva ani.

Iată că încep să se vadă rezultatele acestor pregătiri şi la nivel mai înalt – Matteo Renzi, la doar 39 de ani, este noul premier italian şi, dincolo de convingerile politice, unul dintre atuurile sale a fost, aşa cum spunea chiar el, faptul că este tânăr. Renzi se consideră “un exponent al generaţiei Erasmus, alcătuită din tineri care au cunoscut aproape exclusiv doar moneda euro” şi crede în “valorile europene, cele promovate de fondatorii Uniunii”.

 

Succesul şi ascensiunea rapidă a noului prim-ministru italian este o reală încurajare de implicare politică pentru “generaţia Erasmus”. Spuneam recent în cadrul unui interviu că participarea acestei generaţii nu este încă suficient de vizibilă. “Generaţia Erasmus” a acumulat multă experienţă şi este păcat că nu iese în faţă. Preferă să rămână mai în urmă, în structuri ONG-iste, în federaţii industriale, în administraţia publică, deşi se bucură de o bună pregătire europeană. Implicarea acestora ar fi un beneficiu pentru politică, ei reprezentând o resursă extrem de valoroasă. Clasa politică tânără a început să prindă, dar “generaţia Erasmus”, educată european, lipseşte încă.

În cadrul întâlnirii din luna martie 2014, în care sindicatele au prezentat Comisiei Europene starea socială, subliniind că tinerii sunt în continuare categoria cea mai grav afectată, s-a insistat totuşi pe faptul că generaţia tânără “nu este pierdută”, cum s-au exprimat mulţi lideri europeni. Anna Ludwinek, reprezentant al Eurofound, Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă, spunea: “Mulţi tineri nu se simt de fapt excluşi, dar simt că viaţa a devenit foarte complicată, că valoarea lor nu este recunoscută, că ei nu pot găsi un loc de muncă de calitate. (…) Ei vor o schimbare şi vor să se simtă apreciaţi”, explica aceasta.

Nu înseamnă că dacă eşti tânăr reprezinţi generaţia Erasmus. Nu înseamnă că eşti “generaţia Erasmus” nici dacă ai călătorit în Europa. “Generaţia Erasmus” este un mod de gândire, în care discursul naţionalist nu are ce să caute, în care distrugerea (chiar şi involuntară) din discurs nu ajută. Toleranţă europeană, viziune, deschidere către alţii – asta e “generaţia Erasmus”!

Dar trebuie să vedem că se resimte un semnal în societate al unei generaţii combative, doritoare de afirmare şi putere, dornică de a-şi asuma responsabilităţi sociale, economice, politice. Că e vorba de antreprenori de succes, cu vârste între 30 şi 45 de ani, că e vorba de deputaţi şi senatori tineri, de artişti sau funcţionari publici dornici de reformă, această “generaţie Erasmus” merită acum tot creditul pentru a se afirma plenar.

Dan LUCA / Bruxelles

Uniunea Europeană diagnosticată de Letta

Fostul prim-ministru italian, Enrico Letta, declara în urmă cu câteva zile că Uniunea Europeană nu este doar Bruxelles-ul, argumentând că fostul sistem de organizare a summiturilor în capitalele care dețin președinția rotativă a Uniunii era mult mai bun decât sistemul actual când toate summit-urile europene sunt organizate la Bruxelles.

După părerea acestuia, Bruxelles-ul a devenit în ochii cetățenilor "un Moloch”, un simbol a tot ceea ce înseamnă birocrație şi stângăcie în luarea deciziilor politice. Europa înseamnă 28 de capitalele naționale, sublinia Letta, fiind important de a demonstra cetățenilor că Europa este un spațiu larg, aceasta nu este doar "de la Bruxelles față de restul". 

Fostul prim-ministru a mai spus că există o discrepanță între ceea ce se întâmplă la summitele de la Bruxelles, și ceea ce este raportat de către presă în capitalele naționale.

El a recunoscut de asemenea că Uniunea suferă de "o lipsă proiect ambiţios", întreaga constructive fiind ameninţata de manifestările populiste. Dilema acestuia este însă dacă numirea de către partidele politice a unui candidat la funcția de președinte al Comisiei ar putea face o diferenţa. O provocare rămânând şi pentru mass-media la nivel național de a scrie despre aceşti lideri sau de a-i ignora.

Dan LUCA / Bruxelles

Bruxelles - schimbări în presa europeană

Scriam nu cu foarte mult timp în urmă despre tendinţele presei europene.

Recent însã jurnalistul Gareth Harding demolează mitul scăderii corpului de presă al UE: „Departe de scădere, am arătat cum numărul de corespondenți de la Bruxelles a crescut în mod constant în ultimele patru decenii - și continuă să crească, în ciuda crizei. Conform celor mai recente cifre oficiale, au existat 1022 de jurnaliști acreditați la Comisia Europeană în septembrie 2013. Cu toate acestea, Lorenzo Consoli, fostul președinte al Asociației Presei Străine (API) de la Bruxelles, m-a informat recent, această cifră a crescut la 1095 până la sfârșitul anului 2013”.

Totuşi, dacă acum 10 ani majoritatea jurnaliştilor acreditaţi la Bruxelles lucrau în presa tipărită, în 2012, au rămas doar un procent de 40% din total, în prezent diferenţa fiind compensată cu creşterea reprezentanţilor media exclusiv online, TV şi a agenţiilor de presă.

Dan LUCA / Bruxelles

Implicarea comisarilor europeni în alegerile europarlamentare

Între 22 și 25 mai europenii sunt invitaţi să-şi exercite dreptul de vot pentru un nou Parlament European. După cum este prevăzut în Codul de conduită al comisarilor (C(2011) 2904), acesta "poate fi activ politic", în cazul în care decid să participe la alegeri. În cazul în care intenționează să joace un rol activ în campania electorală, comisarul european trebuie să se retragă de la activitatea Comisiei pentru întreaga perioadă de implicare activă și cel puțin pe durata campaniei.

Zilele trecute, președintele Barroso anunța printr-un comunicat de presă, că 6 comisari vor intra în concediu electoral de la îndatoririle lor, în scopul de a participa activ în campania electorală: Vicepreşedintele Reding, responsabil pentru justiție, drepturi fundamentale și cetățenie, vicepreşedinteleTajani, responsabil pentru industrie și antreprenoriat, vicepreşedintele Šefčovič, responsabil pentru relații interinstituționale și administrație-instituționale, vicepresedintele Rehn, responsabil pentru afaceri economice și monetare și euro, Comisarul Lewandowski, responsabil pentru programare financiară și buget, precum şi Comisarul Mimica, responsabil pentru politica privind protecția consumatorilor, pentru fiecare dintre aceştia fiind desemnat un locţiilor pentru această perioadă.

Dacă unul dintre aceşti reprezentanţi ai Comisiei este ales, cel care decid să acepte funcţia în Parlamentul European va trebui să demisioneze din cadrul Comisiei, până la sfârșitul lunii iunie.

În 2009, la fel, am asistat la câteva demisii ale comisarilor în favoarea fotoliilor în Legislativul European.

Dan LUCA / Bruxelles

Listã şi vot preferenţial la euroalegerile din 2019?

Partidele politice româneşti au depus deja listele oficiale pentru europarlamentarele de luna viitoare. Fiecare listă conţine 32 de nume, într-o ordine foarte clară. Pe 25 mai 2014 cetăţenii români vor merge la vot şi vor alege lista preferată. Nu există vot uninominal la alegerile europene, fiind o alegere între listele naţionale, propuse de partidele politice. Avem practic o situaţie în care contează foarte mult poziţionarea candidaţilor pe lista oficială, decisă de conducerea naţională, în relaţionare cu liderii locali ai partidului.

Se discută mult în mediul european însã despre uniformizarea în viitor a sistemului de alegeri a eurodeputaţilor. În fiecare ţară avem liste electorale, fie naţionale sau regionale, însă, în unele ţări, precum Belgia şi Olanda, există posibilitatea ca alegatorul să dea şi un vot preferenţial unor candidaţi de pe listă. Astfel candiţii aflaţi pe listele alegerilor europene derulează o campanie dinamică şi după nominalizare, nu doar până la nominalizare de către partid în poziţii eligibile.

Ca si candidat în 2009 la alegerile europene (Nr. 20 pe lista PSD+PC) sprijin o astfel de iniţiativă.

Dan LUCA / Bruxelles

Statele fondatoare UE şi preşedenţia Comisiei Europene

Alina Garbea vorbea într-un recent material publicat de EurActiv despre impactul europarlamentarelor asupra componenţei următoarei Comisii Europene. Trecându-i în revistă pe candidaţii marilor partide europene, Juncker (PPE), Schulz (PSE), Verhofstadt (ALDE), Bove/Keller (Verzi), Tsipras (GUE), nume importante pentru că pentru prima dată în istoria Uniunii Europene alegerile pentru Parlamentul European vor conta în determinarea Preşedintelui Comisiei Europene.

Interesantă şi remarca: ”O primă constatare este una care nu ar trebui să ne mire:  cu excepţia lui Tsipras toţi candidaţii provin din cele şase state fondatoare ale UE. Sunt, de asemenea, obişnuiţi ai instituţiilor europene, cu o vastă experienţă bruxelleză, fluenţi în engleză, franceză şi germană. Este clar, însă, că alegerea viitorului preşedinte al Comisiei nu va ţine atât de calităţile personale, cât de jocul negocierilor politice”. 

Iar în ceea ce priveşte statele naţionale, şi implicit România, Alina Garbea concluziona, o victorie a socialiştilor europeni, ar conta foarte mult pentru România, având un premier din aceeaşi familie politică.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – discuţie la Parlamentul European despre viitorul UE

Ieri, am avut plăcerea să fiu invitat la un eveniment în incinta Parlamentului European din Bruxelles, la o discuţie deschisă pe tema "More Europe but which Europe?". Un public tânăr, plin de entuziasm, care îmi aminteşte de implicarea mea din anii ‘90 în Asociaţia Studenţilor Europeni (AEGEE), s-a lansat într-o dezbatere pe tema alegerilor europene şi a impactului asupra tinerilor.

Ȋn cadrul dezbaterii am punctat teme precum nevoia adaptării programelor educaţionale la contextual actual, cu exemplul cel mai elocvent, Erasmus, care funcţionează încă din 1987, situaţia generaţiei tinere şi atitudinea tânărului faţă de proiectul european, viitorul Uniunii Europene în general.

Ȋn acest context am introdus şi câteva idei despre posibilitatea apariţiei unui Guvern Mondial, pentru alegerea căruia s-ar putea ca deja copiii noştri să fie invitaţi la vot. În Bruxelles și în capitalele țărilor din zona euro sunt persoane care invoca nevoia de "mai multă Europă", pentru că cetățenii europeni şi-au pus speranțele într-o "Europă mai bună". Din păcate populaţia nu mai crede în UE în forma sa actuală - una care a permis actuala criză, nici în liderii politici care s-au dovedit incapabil să gestioneze această criză, se simte nevoia acută de o Uniune Europeană ˝renovată˝, cu lideri capabili de management socio-politic, economic și eficient, având în vedere interdependența globală.

Dan LUCA / Bruxelles