Proteste apolitice cu impact politic

Ø  Se creazã o narativã periculoasã din cauza anului electoral 2019. Forţele pro-europene promit marea cu sarea în eventualitatea unei victorii în scrutinul din mai 2019. E greu însã sã aduci o schimbare rapidã la nivel european, iar riscul unei erodãri poate duce la un dezastru în 2-3 ani. Promisiunile forţate produc schimbarea majoritãţii în legislativul european, chiar înainte de alegerile din 2024. Acest posibil scenariu îl prezentasem în octombrie 2018. Cetãţenii nu trebuie câştigaţi cu slogane în limbaj de lemn, iar populismul – chiar şi el pro-european – nu ajutã proiectul comunitar.

Ø  Câteva idei despre anumite fenomene sociale apãrute în ultimele sãptãmâni. Apariţia în spaţiul public a unor grupuri apolitice, dar cu impact politic enorm, dinamizeazã agenda publicã în unele ţãri europene. E greu sã combaţi cetãţenii neînregimentaţi politic, elevii de liceu sau chiar tinerii în general. Dupã ce pânã acum vreo 3 luni aveam scenarii despre o eventualã macronizare a Parlamentului European, tot din Franţa vine mişcarea “Vestelor galbene”. E revoluţie? E revanşa lui Mélanchon de care ziceam acum un an? Tot în acest context este de evidenţiat particularitatea protestului elevilor de liceu din Bruxelles. Ei promit o mişcare de stradã sãptãmânalã pentru salvarea planetei, protestând deschis împotriva unei clase politice belgiene inerte… Îmi amintesc cu multã simpatie de eforturile tinerilor britanici pentru impiedicarea Brexit-ului. Pãcat cã impactul nu a fost cel dorit, dar aceste exteriorizãri conteazã.

Ø  Puţini erau aceea care acum 10 ani apreciau forma deschisã prin care îndemnam Comisia Europeanã sã treacã prin alegeri europene. Şi asta nu doar la nivel de preşedinte, ci pentru fiecare comisar european… Îmi place modul transparent şi pragmatic prin care Corina Creţu “se aruncã” în alegerile europene. Ce va urma? Daca Pro România va avea aleşi în Parlamentul European, comisarul european va demisiona şi prelua mandatul de eurodeputat. Asta lasã loc României sã propunã un nou comisar european, cel mai probabil pe acelaşi portofoliu. Pronosticul meu: Rovana Plumb va deveni comisar european în iulie 2019.

Ø  Pe aceeaşi linie, mult succes comisarului european Sefcovici în a deveni Preşedintele Slovaciei. Acum 10 ani, Dalia Grybauskaitė a reuşit acest pariu, fiind şi acum Preşedintele Lituaniei.

Ø  Povestea Brexit continuã spre exasperarea celor care doresc certitudini. Îmi menţin opinia, prezentatã public acum 4 luni, despre un (imposibil) acord Brexit: “Brexitul este un subiect care acapareazã agenda publicã şi permiteţi-mi un pronostic hazardat. Deşi conceperea unui acord de ieşire a Marii Britanii din UE este o negociere juridicã, este prea “expus”, devenind un instrument politic. Capitalul politic este enorm pentru taberele implicate. Avem cel puţin douã grupuri la nivelul Conservatorilor britanici, care fac din guvernare un balet riscant. Mai avem opoziţia, Laburiştii, care “o joacã”. În plus avem tot felul de presiuni europene… S-a ajuns la ceva de genul negocierii TTIP (Tratatului Comercial între UE şi Statele Unite). Vizibil şi imposibil de înţeles de public, abandonat de lideri din cauza “presiunii”. Şi zic eu acum… E imposibil sã avem un acord Brexit care sã aducã linişte parţilor implicate şi care sã treacã apoi prin ratificãri instituţionale. Asta nu înseamnã cã echipa Barnier deruleazã un exerciţiu fãrã sens. Concluziile se vor înşuruba rapid în parteneriate sectoriale, tehnice, fãrã vizibilitate. Ceva de genul liniştitului Tratat Comercial UE-Japonia… Vom avea de fapt o situaţie paradoxalã, fãrã acord Brexit, dar cu multe mini-acorduri, care cu siguranţã nu le vom numi acorduri pentru a nu deranja sferele politico-cetãţeneşti…”.

Dan LUCA / Bruxelles

Pole of Power in 2019

2019 will be a reference year for the European Union. Brexit, with or without deal, leaves the community without the terrible child, Great Britain. Is it good? Is it bad? It’s hard to give an immediate, factual answer, without the emotions of separation. But it is important to see what we do with the rest of the European family. We cannot live in the past and compromise the future.

Some milestones at the beginning of the year are beneficial for those interested in the dynamics of the continent:

Ø  Germany is very strong and will openly dominate the European political arena in 2019. Chancellor Merkel will handle the EU, because she is willing and able. Manfred Weber has the symbolic chance of embodying the German direction of the EU by being elected as President of the European Commission.

Ø  France needs Germany and Germany needs France. Only together the French industry can be upgraded, and the European champions' project is the perfect glove for an Emmanuel Macron under big internal pressure. France can easily take over the leadership of European defence after the departure of the British...

Ø  A brave vision of the Future EU is needed, but this project is good to be communicated and implemented by decision-makers. The most plausible current European pole of power is the couple Merkel-Macron, around which some European governments (especially the BeNeLux) and political coalitions gravitated.

Ø  EPP is the party that will dominate the European Parliament also after the elections of May 26, 2019, but needs a refreshment, a redefinition. Christian-Democrat? Patriotic? Family? Political doctrine or pole of power? Let's not forget that EPP has a big problem in some of the founding countries, I refer to France, Italy, but also to the situation in the Netherlands or Belgium...

Ø  The European Left's dilemma is enormous. In Germany there is no space because of the social policies of the current chancellor, in France there is total chaos after Hollande, Italy does not count after the moment of glory "Renzi 2014", and in Spain, although in power, there is much volatility. Maybe we need to redefine the Left. Social Democrats? Socialists? Communists? Left or Radical Left? Hard to say…

Ø  Liberals are a pro-European, even federalist force at European level, but is it enough to play in the big European decisions?

Ø  The world counts on the Greens... especially as Europeans want the EU to be "the world champion of the clean environment". Yes, the idea catches on and has an impact, but the political reality is different... many European countries have no green MEP and the situation will not change enormously in May 2019 either.

Ø  Anti-European forces will win ground at the upcoming European elections. Certainly we will have political reconversions more attached to patriotic-nationalist pragmatism than the European project. It's hard to get out of the negative spiral as long as the big European themes are migration, security, terrorism, defence, even fake news...

Ø  Positive issues, such as the internal market, the euro budget, the competitiveness of European companies, jobs, open markets, green standards, digitization, should be brought back into the European public discussion.

Ø  European institutions are not perfect, and there is room for more connection with citizens, but there are examples for other continents. Let's look at the full part of the glass too...

Ø  A fine calibration of the European vision is crucial in 2019. A plan without margins can boomerang, as was case with the European Constitution of 2005. But reheating the European stew cannot be the answer expected by the citizens. Vision must address also practical issues, not just those related to values. We risk having anti-European forces that come with clear and effective messages.

Ø  A good thought at the end to the Romanian Presidency of the EU Council! Much success, especially in preparing the Sibiu Summit focused on the future of the EU!

Dan LUCA / Brussels

Pol de putere în 2019

2019 are menirea sã fie un an de referinţã pentru Uniunea Europeanã. Brexitul, cu sau fãrã acord, lasã structura comunitarã fãrã copilul teribil, Marea Britanie. E bine? E rãu? Greu de dat un rãspuns imediat, factual, fãrã emoţiile despãrţirii. Este însã important sã vedem ce facem cu restul familiei europene. Nu putem trãi în trecut şi compromite viitorul.

Câteva repere, la început de an, sunt benefice pentru cei interesaţi de dinamica centrifugii europene:

Ø  Germania e foarte puternicã şi va domina deschis jocurile europene în anul 2019. Cancelarul Merkel se va ocupa de UE, fiindcã doreşte şi poate. Manfred Weber are şansa simbolicã în a întruchipa direcţia germanã a UE prin alegerea sa ca Preşedinte al Comisiei Europene.

Ø  Franţa are nevoie de Germania şi Germania are nevoie de Franţa. Doar împreunã se poate redresa industria francezã, iar proiectul campionilor europeni e manuşa perfectã pentru un Emmanuel Macron sub mare presiune internã. Iar Franţa poate sã preia liniştitã conducerea apãrãrii europene dupã plecarea britanicilor…

Ø  E nevoie de o viziune îndrãzneaţã a viitorului european, dar acest proiect e bine sã fie comunicat şi implementat de cei aflaţi la butoanele decizionale. Cel mai plauzibil pol de putere actual este binomul Merkel-Macron, în jurul cãreia graviteazã diverse guverne de ţãri europene şi coaliţii docrinare.

Ø  EPP-ul este partidul care va domina Parlamentul European şi dupã alegerile din 26 mai 2019, dar are nevoie de o reîmprospãtare, redefinire. Creştin-democrat? Patriotic? Familie? Docrinã sau pol de putere? Sã nu uitãm cã EPP are o problemã mare în ţãrile fondatoare, mã refer la Franţa, Italia, dar şi la situaţiile din Olanda sau Belgia…

Ø  Dilema stângii europene e enormã. În Germania nu are loc din cauza politicilor sociale ale actualului cancelar, în Franţa e haos total dupã Hollande, în Italia nu se regãseşte dupã momentul de glorie “Renzi 2014”, iar în Spania, deşi la putere, e multã volatilitate. Poate e nevoie sã redefinim Stânga. Social-democraţi? Socialişti? Comunişti? Stânga sau Stânga Radicalã? Greu…

Ø  Liberalii sunt o forţã pro-europeanã, chiar federalistã la nivel european, dar este suficient pentru a intra în jocul marilor decizii europene?

Ø  Lumea mizeazã pe Verzi… mai ales cã europenii doresc continentul european sã fie “campion mondial al mediului curat”. Da, ideea prinde şi are impact, dar realitatea politicã este alta… multe ţãri europene nu au nici un eurodeputat verde şi situaţia nu se va schimba enorm nici în mai 2019.

Ø  Foarţele anti-europene vor câştiga teren la viitoarele alegeri europene. Cu siguranţã vom avea reconvertiri politice mai ataşate de pragmatismul patriotico-naţionalist decât de proiectul european. E greu însã sã ieşi din spirala negativã atâta timp cât marile teme europene sunt migraţia, securitatea, terorismul, apãrarea, chiar şi fake news… 

Ø  Trebuie readuse în spaţiul public teme europene positive, precum piaţa internã, bugetul euro, competitivitatea companiilor europene, locurile de muncã, pieţe deschise, standarde ecologice, digitalizare.

Ø  Instituţiile europene nu sunt perfecte, şi e loc pentru mai multã conectare cu cetãţenii, dar fãrã doar şi poate sunt exemple pentru alte continente. Sã privim şi partea plinã a paharului…

Ø  Calibrarea finã a viziunii europene este crucialã în anul 2019. O ambiţie fãrã margini poate sã fie însã un bumerang, aşa cum a fost proiectul constituţiei europene din 2005. Dar nici o reîncãlzire a tocãniţei europene nu poate sã fie rãspunsul aşteptat de cetãţeni. Viziunea trebuie sã abordeze chestiuni practice, nu doar cele legate de valori. Riscãm sã avem forţe anti-sistem european care vin cu mesaje clare şi eficiente.

Ø  Un gând bun, la final, Preşedinţiei româneşti a Consiliului UE! Mult succes mai ales în pregãtirea Summit-ului de la Sibiu axat pe viitorul UE!

Dan LUCA / Bruxelles

Can we save the EU with the Future EU process?

The Brexit has enormous implications for the EU, both economically and politically. The Brexit has actually determined a more homogenous public opinion that shows involvement in the future of the EU and better acknowledges the benefits of the membership.

This is the context in which, in the spring of 2017, the current President of the European Commission launched a debate on the future of the EU, presenting five possible scenarios for Europe. And the next significant moment of this exercise will be under the Romanian Presidency of the EU. This is the Future EU Summit in Sibiu on May 9, 2019.

Some considerations on this subject:

Ø  The EU Future Process should not be confused with the European Parliament elections next year, but it is important that certain issues are represented in the electoral campaign debates.

Ø  The Future EU talk is not new. Between 2002 and 2003, the European Convention was launched and proposed a European constitution. The project was too ambitious and rejected by the famous consultations in France and the Netherlands. However, this lead to the Treaty of Lisbon, which governs the current European order.

Ø  The President of France launched the Citizens' Initiative and the results were recently presented to the French Government. It seems to be a document that will be on the table of European leaders at the European Summit in mid-December 2018.

Ø  5 years ago, in a conversation with Étienne Davignon about the future of the EU, he argued, "there must be institutional changes for Member States to respect their moral goals towards the EU." And he added, "The European Convention 10 years ago was organized on the basis of progress, not under the pressure of the crisis. Now the EU has been in crisis for several years, and the data is changing."

Ø  Recently, Vasile Puşcaş said: "We need to talk about permanent, lasting integration; the EU crisis began at institutional level in 2005 with the failure to ratify the European constitution; it is hard to trust the current European leaders who have rejected the 2005 constitutional treaty - the Erasmus political generation is the future."

Ø  The context for next year's European elections puts the financial markets on the brink. According to some EU experts' opinion, 2019 is strongly monitored, and for the first time a clear link between the composition of the European Parliament and the Markets is mentioned.

Ø  Corporations have an enormous role in building the European system. Not just the creation of jobs, so necessary for European citizens, but especially the involvement in major integrative projects. The European internal market and then the introduction of the euro were realised with the help of the private sector. Paradoxically however, the political leaders tried through the 2002-2005 draft of the European constitution, not to involve the European business. Result - zero! Recently speaking with the representatives of the multinationals in Brussels, I was told they are faced with a positional dilemma. "We love the internal market, but it's hard to come out with a pro-European message in next year's election campaign. At corporate level the European Commission in particular is seen as a ferocious hand, imposing non-stop new legislation. In this context there is repulsion towards the European institutions."

Ø  If we look geo-politically, a European Union that incorporates the Balkans and countries like Ukraine is stronger than the current form, especially after Brexit. There is a historic opportunity to bring the European continent under the umbrella of the European Union. If not, these countries will enter different spheres of influence, such as Russia or China. Can we think of a European Union of 35 countries in 2040? We are heading towards a European Union with two speeds. The rough core, about 20-22 countries, with a common budget, and the rest. The European Union will gradually take the place of the Council of Europe in Strasbourg ... And in the Council of Europe there are 47 countries...

Ø  The future of the EU must be an inclusive process, with the countries in the EU accession negotiations, like Serbia or Montenegro, getting around the table as well. This also was happened during the European Convention of 2003.

Ø  The European Commission must allocate the necessary resources to the Future EU project, as it has managed to create a Brexit team. Maybe that team will be transformed by the end of March 2019 into the Future EU team of the General Secretariat.

Dan LUCA / Brussels

Salvãm UE cu Future EU?

Brexitul are implicaţii enorme asupra UE, atât la nivel economic, cât şi politic. Brexitul a trezit un mare interes în a întelege statutul de membru al Uniunii Europene.

Acesta este contextul în care în primãvara anului 2017, actualul preşedinte al Comisiei Europene lansa o dezbatere privind viitorul UE, prezentând 5 scenarii posibile pentru Europa. Iar urmãtorul moment marcant al acestui exerciţiu se deruleazã sub Preşedinţia româneascã a UE. Este vorba de Summit-ul Future EU de la Sibiu din 9 mai 2019.

Câteva considerente pe acest subiect:

Ø  Procesul Future EU nu trebuie confundat cu alegerile pentru Parlamentul European de anul viitor, dar este important ca anumite teme sã fie prezente în dezbaterile din campania electoralã;

Ø  Discuţia despre Future EU nu este nouã. În perioada 2002-2003 s-a derulat Convenţia Europeanã care a propus o constituţie europeanã. Proiectul a fost prea ambiţios şi respins prin faimoasele consultãri din Franţa şi Olanda. S-a ajuns totuşi la un compromis, prezentul Tratat de la Lisabona, cel care guverneazã actuala ordine europeanã.

Ø  Preşedintele Franţei a lansat iniţiativa cetãţenilor, iar rezultatele au fost prezentate recent Guvernului Francez. Se pare cã este un document care se va afla pe masa liderilor europeni la Summit-ul European de la mijloc de decembrie 2018.

Ø  Acum 5 ani, într-o conversaţie cu Étienne Davignon despre viitorul UE acesta argumenta: “trebuie să existe schimbări instituţionale pentru ca statele membre să respecte obiectivele lor morale faţă de UE”. Şi adauga apoi “Convenţia Europeană de acum 10 ani s-a organizat pe fond de progres, nu sub presiunea crizei. Acum UE este de câţiva ani în criză, iar datele problemei se schimbă.”

Ø  La începutul anului 2013 am coordonat un proiect pe tema România şi viitorului UE. Diferitele forme de euroscepticism care s-au dezvoltat în ultima vreme în Europa au un impact asupra procesului de reformă a instituţiilor europene. Studiul de 24 de pagini, provenit din dezbaterea de la Cluj, se poate accesa online. În mai 2013, la Bruxelles, concluzia de bazã a fost: “Istoria ne-a învăţat că orice structură începe să se autodistrugă în momentul în care ea devine inutilă şi devine inutilă în momentul în care nu mai poate aborda probleme noi. Mai devreme sau mai târziu şi UE, şi instituţiile sale, vor veni cu răspunsuri la problemele din prezent, care vor genera la rândul lor noi întrebări.”

Ø  Recent, la Bruxelles, Vasile Puscas preciza: “Trebuie sã vorbim despre o integrare permanentã, de duratã;  Criza UE a început la nivel instituţional în 2005 cu neratificarea constituţiei europene;  E greu sã ai încredere în actualii lideri europeni, cei care au respins tratatul constituţional din 2005 – generaţia politicã Erasmus e viitorul.”

Ø  Contextul alegerilor europene de anul viitor pune pe jar pieţele financiare. În opinia experţilor, 2019 este monitorizat puternic, pentru prima datã fiind menţionatã legatura clarã dintre componenţa Parlamentului European şi Piaţã.

Ø  Trebuie sã existe o dezbatere realistã despre arhitectura instituţionalã europeanã.  Un Parlament European cu douã camere, asemãnãtor ca structurã cu cel din ţãrile membre, dar şi cu cel american, parcã este mai uşor de prezentat cetãţenilor europeni, decât un triunghi de genul Parlament – Consiliu - Comisie. Avem “Camera aleşilor direcţi” (Camera Inferioarã / Camera Deputaţilor), adicã europarlamentarii de astãzi şi mai avem “Camera ţãrilor membre” (Camera Superioarã, cu numãr clar de voturi, din algoritmul decizional existent), adicã Consiliul de astãzi. Iar Comisia Europeanã devine ceea ce este de fapt, Guvernul European. Ideea nu îmi aparţine, a fost prezentatã în 2014 de cãtre Viviane Reding, pe atunci Vicepreşedintele Comisiei Europene.

Ø  Ce facem cu douã instituţii europene care îşi cautã de ani buni identitatea? Mã refer la Comitetul Regiunilor şi la Comitetul Economic şi Social? Nu cred cã activitatea acestora deranjeazã, ci dificultatea de a înţelege impactul acestora în mecanismul legislativ european. Propun o idee nouã şi aceea ca preşedinţii acestor douã instituţii, trecuţi deja prin focul alegerilor, sã devinã comisari europeni precum cei desemnaţi de ţãrile membre. Îi putem numi chiar “comisari transnaţionali”, cã tot am vehiculat acest termen. De ce nu chiar o comasare a poziţiei de comisar european pentru politica regionalã cu cea a președintelui Comitetului Regiunilor? Avem un exemplu relativ recent, pozitiv ca rezultat, în domeniul politicii externe a UE. Federica Mogherini este acum vocea unicã pentru UE, dar înainte de Tratatul de la Lisabona vorbeam de Javier Solana (Consiliu) şi Benita Ferrero-Waldner (Comisie). Iar “la comasare” presedintele Comitetului Economic si Social poate sã preia chiar portofoliul de Ocuparea Forţei de Muncã şi Afaceri Sociale.

Ø  În politica europeanã întâlnim un fenomen asemãnãtor procedeului matematic de "adunare a doi vectori". Concret, avem vectorul Juncker pe axa OX și vectorul Macron pe coordonatele OY. Rezultatul dorit este o adâncire și o extindere simultanã a zonei euro… Şi sã nu fim naivi… totul este coordonat de ecosistemul politic de la Berlin, prin vectorii de comunicare UE și Franţa… Guvernul German va avea ca prioritate consolidarea zonei euro. Indirect avem şi rãspunsul la Uniunea Europeanã cu douã viteze: Nucleul dur, al ţãrilor care au aderat la euro şi celelalte… De aici şi miza aderãrii rapide la eurozonã.

Ø  Corporaţiile au un rol enorm în a clãdi sistemul comunitar. Nu doar crearea locurilor de muncã, atât de necesare cetãţenilor europeni, dar mai ales implicarea în marile proiecte integratoare. Piaţa internã europeanã şi mai apoi lansarea monedei comune euro s-a realizat cu ajutorul sectorului privat. Paradoxal însã, liderii politici au încercat prin 2002-2005 proiectul constituţiei europene, fãrã a implica business-ul european. Rezultat – zero barat! Discutând recent cu reprezentanţii multinaţionalelor la Bruxelles aceştia sunt puşi în faţa unei dileme de poziţionare. “Iubim piaţa internã, dar e greu sã ieşim cu un mesaj pro-european în campania electoralã de anul viitor. La nivel de corporaţii Comisia Europeanã, în special, este vãzutã ca o mânã feroce care impune nonstop noi norme legislative. În acest context existã o repulsie faţã de instituţiile europene…”

Ø  Dacã privim din punct de vedere geo-politic o Uniune Europeanã care încorporeazã Balcanii şi ţãri precum Ucraina e mai puternicã decât actuala formã, mai ales dupã Brexit. Existã o oportunitate istoricã de a reuni continental european sub umbrela Uniunii Europene, asemãnãtor cu Momentul european 1991. Dacã nu, aceste ţãri vor intra în sfere de influenţã diferite, precum Rusia sau China. Putem sa gandim o Uniune Europeana de 35 de ţãri în 2040? Ne îndreptãm spre o Uniune Europeana cu douã viteze. Nucleul dur, aproximativ 20-22 ţãri, cu buget comun şi restul. Uniunea Europeanã va lua treptat locul Consiliului Europei de la Strasbourg… Iar în Consiliul Europei avem 47 de ţãri...

Ø  Future EU trebuie sã fie un proces inclusiv, adicã sã avem la masa de discuţii şi ţãrile în negociere de aderare la UE. Mã refer la Serbia, Muntenegru… Aşa s-a întâmplat şi în timpul Convenţie Europene din 2003…

Ø  Comisia Europeanã trebuie sã aloce resursa necesarã proiectului Future EU, aşa cum a reusit sã creeze o adevaratã echipã Brexit. Poate chiar aceea echipã sã se transforme la sfârşit de martie 2019 în echipa Future EU a Secretariatului General.

Ø  Contextul contidian este incredibil: Merkel este pe val în Germania, dupã ce protejata sa a câştigat presedinţia CDU; Macron are parte de cea mai mare crizã a mandatului sãu şi chiar pe axul direct al calitãţii vieţii în Franţa; se avanseazã bine cu proiectul bugetului euro; exinderarea UE este un subiect complex, nici mãcar comisarul european pentru extindere nu îl mai menţioneazã…

Dan LUCA / Bruxelles

EU bubble pe înţelesul studenţilor Erasmus…

Parteneriatul academic pe care îl derulez cu Universitatea Liberã din Bruxelles (ULB) îmi dã posibilitate și ca o datã pe an sã descifrez tainele capitalei europene studenţilor Erasmus veniţi pentru 5 luni în Belgia.

Sãptãmâna aceasta am fost din nou prezent în amfiteatrul prestigiosei univesitãţi pentru a vorbi despre pricipalele entitãţi reprezentate în Bruxelles-ul european.

Timp de 100 de minute am interacţionat cu studenţi proveniţi din 10 ţãri (Franţa, Italia, Germania, Marea Britanie, Irlanda, Portugalia, Grecia, Finlanda, Columbia și China). Cu siguranţã mulţi dintre aceștia vor reveni la Bruxelles pentru o cariera în orașul steagului albastru.

Dan LUCA / Bruxelles

100 de ani de România… prin ochii românilor globalizaţi

La ceas aniversar, câteva gânduri despre ţara mea…

Închistați de dictatura comunistã, românul a pierdut sensul mobilitãții europene sau mondiale. Împinși de oportunitãțile oferite de globalizare, britanicul, olandezul, francezul și alte nații libere au cãutat binele chiar şi departe de țara lor. Nimeni însã nu considerã cã un olandez care lucreazã la un contract pentru o firmã de extracția petrolului în Rusia a plecat din țarã, neamțul care lucreazã în sectorul financiar din New York nu a pãrãsit de fapt Germania. Ei au cãutat sã își punã în valoare calitãțile de care dispun pentru a avea o viațã mai bunã unde s-a ivit oportunitatea.

Avem și noi astfel de exemple, de compatrioți pe care cu greu poți sã-i închistezi într-un pãtrãțel geografic. Nadia Comãneci navigheazã fãrã probleme între Statele Unite și România. A plecat Nadia din România? S-a intors? Da, a plecat din țarã pe vremea comuniștilor, dar acum e și în țarã și în afara ei, în același timp. Ion Țiriac e la fel. E și în țarã și în loja de la Roland Garros, fãrã sã îți dai seama.

În momentul de fațã vorbim de români globalizați, care și-au fãcut curajul sã încerce lumea largã, sã își facã un rost pe alte meleaguri, sã învețe sã gândeascã în alte limbi, sã descopere cu adevarat ce înseamnã toleranța culturalã. Acești români îi întâlnim în Germania, în Spania, în Canada, Statele Unite și chiar în Bruxelles. Ei nu sunt statici, acum sunt în Noua Zeelandã, mâine cu serviciul și viața în Marea Britanie. Cãlãtoresc, descoperã, acumuleazã cunoștințe, sunt utili în locuri greu de imaginat. Cunosc mii de astfel de români, implantați în firme farmaceutice din Brazilia, IT-iști la companii grele americane, oameni de finanțe în polul financiar londonez sau coordonând proiecte de infrastructurã în Germania.

Poţi sã rãmâi patriot chiar dacã îţi derulezi activitatea în afara României. Personal, deși trãiesc în mediul Bruxelles-ului european de peste 20 de ani, gãsesc resursa de a interacţiona cu România, atât pe planul academic, cât și pe palierul politico-administrativ. Credeţi-mã, nu sunt singurul român care gândește în acest mod.

Ce îmi doresc eu pentru România urmãtorilor ani? O ţarã normalã, integratã perfect în sistemul european, în care valoarea adãugatã româneascã sã fie o normalitate.

La Mulţi Ani, România!

Bucuraţi-vã români, oriunde v-aţi afla !

Dan LUCA / român, dar acum la Bruxelles…