Obligativitatea înregistrării lobby-iștilor europeni in mandatul Juncker?

“Comisia Juncker” va insista pe introducerea unui registru obligatoriu pentru lobby-iștii din Bruxelles, consideră prim-vicepreședintele desemnat al Comisiei Europene, olandezul Frans Timmermans.

Fără a lăsa vrea urmă de îndoială cu privire la problema unui registru obligatoriu pentru lobbyiști, Timmermans se adresa deputaților europeni subliniind că "Avem nevoie de un registru obligatoriu, dar va fi un exercițiu greu, pentru că aceasta va reprezenta o schimbare de tradiție".

În ultima perioadă, Registrul a crescut considerabil, intrat în vigoare în iunie 2011, are în prezent aproximativ 6.000 de înregistrări, ceea ce constituie o valoare estimata de 75% din reprezentanții mediului de afaceri de la Bruxelles și 60% din ONG-uri. Cifrele se raportează unui număr dur de 30.000 grupurilor de interese de la Bruxelles. Registrul UE face parte dintr-o serie de inovații menite să consolideze transparența și deschiderea în elaborarea politicilor europene.

Despre dezbaterile legate de obligativitatea Registrului Transparenţei lobby-ului European șI viziunea Olandei, mai puteţi citi:

UE - Registrul de transparenţă, obligatoriu?

Transparenţa lobby-ului în Olanda

Bugete în lumea lobby-ului european (definiţie academică)

Registrul Transparenţei Lobby-ului la Bruxelles

Dan LUCA / Bruxelles

(Euro)Puls-ul românesc la Bruxelles

Sunt încântat că am putut contribui cu expertiza personală și “experienţa de Bruxelles” la recentul studiu “Actor activ sau proactiv? Cum își reprezintă România interesele la Bruxelles?”,  realizat de Europuls.

Demersul privind identificarea modului în care sunt reprezentate interesele României în formularea politicilor europene este mai mult decât binevenit. Asta încercăm să facem și împreună cu colegii de la GrupRomânia – să conștientizăm în mentalul tuturor actorilor implicaţi importanţa prezenţei efective și active în proximitatea factorilor de decizie europeni.

Sunt bucuros să văd și în urma studiului, dar și în interacţiile personale, că românii care cunosc sistemul european au înţeles teoretic că fără intervenţia în “bucătăria” legislaţiei Uniunii Europene, nu vom putea da “gust” românesc. Trebuie să ne trezim din această aţipeală. Să nu mai moţăim între graniţele ţării, pentru că așa cum spunea eurodeputatul Sorin Moisă (S&D) "ceea ce lipsește din tablou pentru a face România un actor proactiv sunt inițiativele venite din România".

Iar dacă vine vorba de sectorul privat, puține firme românești fac lobby pe lângă instituțiile europene. Sub-reprezentarea românilor în cercurile din Bruxelles se simte mai ales în rândul celor care "gravitează pe lângă instituțiile europene". În prezent, deși numeroși agenți economici români sunt membri ai unor asociații sau federații profesionale europene, niciun român nu are o funcție de conducere într-o asociație profesională europeană. “Obținerea de funcții în asociațiile europene este un deziderat important al agenților economici românești, pentru că influențează procesul de luare a deciziei în asociație și permite impunerea intereselor specifice firmelor sau societăților respective”, preciza eurodeputatul Marian-Jean Marinescu (EPP).

Sunt încântat de asemenea să văd că blogul Casei Europei, pe care îl compleze zilnic, și cartea “European Union: Views from Brussels” pe care o lansam în 2013, au fost o sursă bibliografică importantă pentru realizarea acestui studiu.

Felicitări iniţiatorilor studiului Laura Bretea, Alexandra Tămășan și Graţian Mihăilescu!

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Cariere - “Cum ne pregătim copiii pentru viaţă?”

Am îndrăznit a propune spre publicare, la invitaţia revistei Cariere, un mesaj-articol pentru părinţi. În expunerea mea am prezentat câteva sugestii pentru o mai bunã pregatire a copiilor, pentru a avea sanse mai mari de insertie socialã și a gãsi un loc de muncã, fie în România, fie la Bruxelles.

Redau mai jos materialul apărut pe 26 octombrie 2014:

………………..

Trăind și lucrând în mediul dens al Bruxelles-ului european, sunt solicitat periodic să îmi exprim punctul de vedere referitor la cariera unor tineri sau chiar la prezentarea oportunităţilor de a găsi un loc de muncă în capitala Europei. Nu mă refer aici la cursurile academice pe care le predau la București, Cluj sau Bruxelles, nici măcar la trainingurile pe care le derulez prin intermediul companiei pe care am fondat-o acum 10 ani.

Fie prin email, fie prin telefon primesc frecvent următoarele întrebări: “Copilul meu a terminat Facultatea de Studii Europene, cum poate să lucreze în Bruxelles?” sau “dacă termină masterul de economie de la Paris are șanse să găsească un job bun?”, “Ce trebuie să facă? Cu cine să vorbească? Există metode eficiente de a reuși?” Întrebările vin în special de la părinţi, oameni care au lucrat o viaţă întreagă pentru copiii lor, pentru ca ei să aibã o viaţă mai bună, ferită pe cât posibil de griji, într-o lume în care încercările sunt la tot pasul.

Acest mesaj-articol este pentru părinţi, pentru cei care mai cred (și sunt mulţi în această categorie) că educaţia este importantă, care cred că a investi în formarea copiilor este cea mai importantă investiţie posibilă. Pentru cei care conștientizează că a te ocupa de copilul tău este scopul în sine al vieţii, bucuria de a exista.

Bruxelles-ul este un oraș ca multe altele din Europa dezvoltată, sau vestică, cum ne place să-i zicem. Un oraș care a avut șansa (sau neșansa în opinia unor belgieni) să fie capitala administrativă a unei structuri suprastatale numită acum “Uniunea Europeană”. Nu e cazul să ne axăm aici pe ce face această mașinărie pentru tineri, că vom pierde firul naraţiunii. Este însă bine de subliniat că sub umbrela europeană (plouă mult la Bruxelles, deci comparaţia nu este întâmplatoare) avem un continent al păcii, dezvoltat economic, care oferă un spaţiu plăcut pentru a trăi decent. Normal că există diferenţe, doar suntem mai bine de 500 de milioane, normal că unii o duc mai bine și altii mai rău, dar în general nu este rău când te definești european.

Revenind însă la copiii dumneavoastră, ajutaţi-i să înţeleagă de mici importanţa de a citi și de a învăţa. Chiar dacă Internetul e portalul contemporan spre a cunoaște, încurajaţi-i să citească carţi, să meargă la bibliotecă pentru a împrumuta cărţi clasice, sau mai puţin cunoscute.

Este important să descopere și să fie toleranţi faţă de alte culturi, lumea este tot mai globalizată și integrată, iar deschiderea personală este un pas necesar pentru o inserţie socială sănătoasă. Călătoriţi cu copiii dumeavoastră ori de câte ori aveţi ocazia și posibilităţi. Descoperiţi frumuseţile ţării, orașele și culturile fiecărei zone din România. Mergeţi, dacă aveţi resursele financiare necesare, în alte ţări. Luaţi copiii cu dumneavoastră, nu scindaţi familia în vacanţe. E tentant să mergem 10 zile la plajă în Turcia sau Grecia, dar parcă e mult mai interesant să explicaţi la faţa locului celor pe care îi iubiţi din toaţă inima, ce înseamnă Parthenonul atenian sau Moscheea Albastră din Istanbul.

Dacă dumnevoastră aţi avut mai puţine oportunităţi în a învăţa limbi străine, daţi copiilor voștri șansa de a se deschide internaţional. Limba engleză devine a doua limbă maternă, dar e bine să nu neglijaţi nici alte limbi străine. Încurajaţi copiii să descopere Europa, să lege prietenii internaţionale, să meargă în excursii în alte ţări, chiar și în cele din vecinătatea României. Creaţi această matrice de dezvoltare în care copilul se mișcă natural într-un mediu cultural diferit, în care se exprimă de mic în alte limbi, în care tracul (politic de cele mai multe ori) frontierelor și a naţiunilor dispare în mod natural.

Şcolile românești sunt bune? – mă întreabă cei din România. Răspunsul este nuanţat. Da, sunt școli bune în România, dar există și instituţii care nu asigură performanţa. Ne place sau nu, dar asta e realitatea. Ceea ce este important este să înţelegem că sistemul educaţiei formale (liceu-facultate-master-doctorat) este important, dar nu este suficient. A avea o viaţă bună înseamnă (și) a găsi un loc de muncă respectat. Pentru a ajunge acolo, trebuie să existe implicare. Activităţile extrașcolare, implicarea în organizaţii studenţești, dezvoltarea proiectelor, asumarea responsabilităţilor, formarea opiniei personale, trebuie încurajate.

Orientaţi-i și sprijiniti-i în formarea profesională și personală, dar daţi-le și șansa de a face ceea ce le place! Copiii pot crește inteligent chiar dacă nu se uită 5 ore pe zi la televizor sau accesând ore întregi jocuri pe calculator. Oferiţi-le însă alternative.

Iar pentru ca toate să prindă contur, fiţi alături de ei. Nu fiţi superficiali și expeditivi în relaţionarea zilnică părinte-copil. Descoperiţi ce gândesc cu adevărat și munca dumneavoastră este cu mult mai ușoară.

Făcând toate acestea copilul meu va lucra în viitor la Bruxelles? Contează asta? NU, vă voi răspunde! Important este ca el sau ea să aibă bagajul necesar pentru a deveni un om care poate să abordeze sistemul mondial pentru următorii 50 de ani - o persoană care este deschisă la tot ceea ce este nou, fie tehnologic, cultural sau educaţional. O persoană, care înţelege că întreaga viaţă învăţăm pentru a avea o viaţă mai bună. Iar dacă locul ales este Bruxelles, de ce nu.

Dan LUCA / Bruxelles

MP Philip Cordery - soluţii pentru conectarea diasporei franceze la Franţa

Bunul meu prieten, Philip Cordery, ajuns acum deputat in Parlamentul Franţei, sublinia într-un articol că “Exilul francez reprezintă un avantaj”.

Philip este de părere că, parlamentarii aleși de francezii din străinătate au privilegiul de a asista la potențialul enorm al mobilității dincolo de granițele franceze. Materialul îșI dorește să demonteze clișeele legate de exodul de creiere, argumentând că cei 2,5 milioane de francezi din străinătate sunt un simbol al dinamismului țării și o dovadă a capacităţii sale de a “exporta”, o oportunitate de a consolida influența și atractivitatea Franța.

Cifrele raportului prezentat arată că mobilitate internațională în țările nordice a crescut cu 65% în ultimii zece ani. Comparativ cu cetățenii vecinilor europeni, numărul de expatriați franceze este mult mai mic: 2,9% din francezi au plecat peste hotare față de 5,2% din populația Germaniei, 7,6% dintre britanici și 6% dintre italieni.

Cea mai mare provocare cu care se confruntă Franța vis-à-vis de francezii plecaţi nu este însă numărul lor, ci sprijinul de care aceștia au nevoie, confruntându-se zilnic cu diferite dificultăți în ţările gazdă.

Totodată, migraţia ca fluidizant al economiei, contribuie prin stabilirea francezilor în afara Franței la entuziasmul pentru învățarea limbii franceze ca limbă străină pentru localnici, fiind un releu pentru dezvoltarea Francofoniei în lume. ″Acesta este un instrument puternic de promovare a culturii noastre și valorile noastre în afara granițelor ţării″, preciza Philip.

Revenirea în țară ar trebui să fie facilitată atunci când este dorința celor plecaţi. Mobilitatea internațională ar trebui să fie valorificată în educație, afaceri sau de administraţie. Acest lucru presupune însă simplificarea procedurilor administrative, fie pentru înscrierea la școală, pentru securitate socială sau la primărie. Drepturile sociale dobândite în alte țări ar trebui să fie transferabile, indiferent că e vorba de formare, șomaj sau pensii.

Mobilitatea este un avantaj în lumea globalizată - în loc sa avem temeri, trebuie să ne pregătim pentru a beneficia de pe urma acesteia, sfătuiește Philip.

Ideile concrete pe care le sugerează pentru a veni în sprijinul Diasporei franceze se regăsesc și în propunerile pe care le făceam acum câţiva ani pentru a-i ajuta pe românii din afara graniţelor României, la integrarea mai ușoră în ţările gazdă.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol pe EurActiv.ro – “Program guvernamental francez - sprijin pentru reprezentarea corporatistă la Bruxelles”

În prezent mã preocupã foarte mult gãsirea metodelor de dezvoltare a capacitãţii manageriale româneşti în mediul internaţional, cu aplicatii pe piaţa Bruxelles-ului european. Practicalitatea şi realismul fac diferenţa de cele mai multe ori. Cum gãsim scheme naţionale, programe guvernamentale, pentru a avansa societatea româneascã spre ceeea ce ne dorim cu toţii, o Românie europeanã?

Articolul pe care l-am publicat recent pe EurActiv.ro este pe aceastã direcţie. Este un exemplu concret, cum Franţa, o ţarã fondatoare UE, la care ne uitãm cu multã admiraţie, gãseşte resursa financiarã - printr-un program guvernamental - sã finanţeze birourile de afaceri europene de la Bruxelles. În continuare redau în întregime articolul pe acest blog, mulţumind celor care m-am ajutat in aceasta cercetare: Raluca Schumacher, Arnaud Sonnet şi Florian Banciu.

...............

În unele ţări europene activitatea de voluntariat este foarte cunoscută și vizibilă, însă în majoritatea cazurilor practicarea voluntariatului este destul de redusă, pe motiv că nu există un cadru legal care să susţină munca voluntarilor.

În Franţa, voluntariatul are susţinere legală. Fiecare tânăr francez are posibilitatea să lucreze un an ca voluntar la o organizaţie pentru bunăstarea comunităţii ca întreg. În acest scop a fost creat Centrul de Informare pentru Voluntariatul Internaţional - CIVI, organismul care promovează Voluntariatul Internaţional “en Entreprises” (VIE), sub coordonarea Ministerului francez al Afacerilor Externe, “DG Tresor” (din cadrul Ministerului francez al Economiei) și d'UBIFRANCE (Agenţia franceză pentru dezvoltarea internaţională a întreprinderilor, subordonată ministrului delegat pentru comerţ exterior).

CIVI-VIE are rolul de a promova voluntariatul în randul tinerilor cu vârste între 18 și 29 de ani, în cadrul unităţilor de învăţământ, școli, universităţi și centre de orientare în carieră, diseminând ofertele de misiuni propuse de ministere și întreprinderile franceze. Voluntariatul internaţional în companii sau administraţie este remunerat cu sume între 1.100 și 2.900 Euro lunar, în funcţie de ţară, indiferent de nivelul de educaţie. Ce se întâmplă practic? Se finanţează indivizi pentru a derula o practică, în cele mai multe cazuri de 24 luni, minim 6, într-o companie franceză care derulează activităţi în afara Franţei, cum este de exemplu biroul responsabil cu "regulatory affairs" de la Bruxelles.

Conform statisticilor, după încheierea misiunii lor de voluntariat, în 70% dintre cazuri, li se propune tinerilor un loc de muncă din partea companiei gazdă. Demn de apreciat este faptul că 38% dintre cei recrutaţi în urma perioadei de voluntariat desfasoară după angajare o activitate de management în cadrul companiei.

Am discutat recent cu 3 francezi (unii chiar de origine română) beneficiari ai acestui program:

"Programul de voluntar internaţional în intreprindere (VIE) reprezintă o oportunitate interesantă pentru un tânăr de a câștiga rapid o experienţă profesională legată de formaţia sa academică, în general în cadrul unei echipe bine structurate, capabile să îi ofere o îndrumare de calitate la început de carieră. La Bruxelles, acest dispozitiv de imersiune în mediul profesional este din ce în ce mai promovat în sfera publică europeană și apreciat de viitorii angajatori", preciza Raluca Schumacher, VIE Affaires europeennes, ALSTOM EU Office.

"După absolvirea Şcolii de Comerţ, am putut beneficia de experienţa internaţională într-un mare grup farmaceutic francez. Datorită bursei VIE (responsabil cu prospectarea pieţii Benelux, locuind la Bruxelles) am dobândit o pregătire profesională și o reţea de contacte foarte utile și în prezent. Programul Guvernului Francez este util pe două paliere, pentru tinerii care sunt la început de carieră, dar și pentru compania care beneficiează de costul pentru un stagiar, o forţă de muncă înalt calificată", a spus Arnaud Sonnet, în prezent director pentru afaceri publice la EurActiv Bruxelles.

"Experienţa mea datorată programului CIVI/VIE în echipa de Afaceri Europene a Grupului L’Oreal mi-a permis să mă implic în mod activ în gestionarea relaţiei dintre companie și instituţiile europene. Consider că obţinerea acestui VIE este o adevărată șansă pentru dezvoltarea mea profesională întrucât am aceleași responsabilităţi ca un colaborator junior. După părerea mea, formula VIE, propusă de către Guvernul francez, ar trebui generalizată la nivelul UE pentru a facilita mobilitatea profesională a absolvenţilor dornici să capete o experienţă internaţională. O asemenea iniţiativă ar fi un pas concret pe care UE l-ar putea face pentru inserţia profesională a absolvenţilor", explica Florian Banciu, L’Oreal EU Office.

Personal, cred că modelul voluntariatului francez ar fi o și variantă posibilă de concretizare a unei propuneri mai vechi pe care o lansam legată de inserţia expertizei românești în Bruxelles-ul european. Un astfel de program de voluntariat, lansat de Guvernul României, poate fi un real ajutor în găsirea persoanelor potrivite pentru consolidarea reprezentării românești din capitala Europei, un ajutor real pentru sectorul privat românesc.

Dan LUCA / Bruxelles

Branding federations in EU Affairs

Due to the complexity of the EU institutions and its mechanisms, visibility and branding are a priority for European Federations, especially if they have an operational office in Brussels. I already touched upon EU federations more generally in earlier posts, but in this post I will go more in-depth regarding branding.

EU federations need more than just their brand to communicate in Brussels. It is imperative for them to have good relations with other key stakeholders in their field of expertise in order to position themselves. To make this investment is necessary to support their lobby activities, and the federations are well aware of that.

How to explain the evolutionary trend of some of the Brussels EU affairs brands? I’ll put forward a couple of examples of changed brands you might recognise:

- BusinessEurope. Formerly known as Union des Industries de la Communauté européenne (UNICE), they changed their name seven years ago (2007);

- FoodDrinkEurope: they used to be known as Confédération des Industries Agro-Alimentaires (CIAA), until they changed to FoodDrinkEurope in June 2011;

- Brewers of Europe changed their name from Confédération des brasseurs du marché commun (CBMC) in 2005;

- COLIPA changed their name to Cosmetics Europe in January 2012.

The transition of French acronyms to an English brand name (not another acronym) makes it easier to understand what sector the federation represents, thus making it easier to position itself.

Moreover, I am convinced that federations active in Brussels on a European level, which represent the same or similar sectors, will merge in order to favour brand consistency in the market. This is, for example, found in the glass industry which is represented in Brussels by ‘Glass for Europe’, grouping the 4 main corporations in the sector, but also by Glass Alliance Europe; FEVE, the European Container Glass Federation; EDG, the European Domestic Glass Committee; ESGA, European Special Glass Association; and Glass Fiber Europe. This makes it confusing for journalists, politicians, etc. to know where to go for what, and who to listen to.

Dan LUCA / Brussels