Am subliniat de atâtea ori importanţa românilor din diasporă, şi susţin în continuare că cei plecaţi nu uită de unde vin. Însă mecanismul, deşi complex, trebuie înţeles. Într-adevăr este vorba de o dublă responsabilitate.
Nu cred că am la îndemână un exemplu mai potrivit decât povestea acestui om de succes, şi lupta continuă pe care a purtat-o pentru că era convins că merită. Aşa cum îşi aminteşte în interviul acordat în 2008 Evenimentului zilei, Daniel Funeriu, a plecat din ţară la doar 17 ani, înainte de ’89. S-a pregătit profesional şi a fost implicat în cercetări de amploare în toată lumea, dar iată că după 20 de ani este în ţară şi este Ministrul Educaţiei, Cercetãrii, Tineretului şi Sportului.
A fost mereu convins că tinerii şi elitele trebuie să se implice în actul decizional naţional. “Am putea arăta că avem puterea să ne asumăm trecutul şi să vedem că anumite eforturi, care au fost greşit argumentate în comunism, pot fi captate, şi de pe urma lor se poate obţine un beneficiu pentru România" - asta ca şi parte a acestei duble responsabilităţi.
Greu de realizat însă fără susţinerea şi recunoaşterea din partea politicienilor. “Este responsabilitatea clasei politice să folosească performanţele ştiinţifice şi umane ale celor plecaţi. Este o dublă responsabilitate. Pe de-o parte, responsabilitatea politicienilor faţă de inteligenţa poporului. Ce facem cu această inteligenţă? O trimitem la cules căpşuni? Responsabilitatea politicienilor nu este să ia măsuri pompieristice pentru că aşa cere UE. Politicianul ar trebui să se gândească la organizarea unei societăţi în care inteligenţa unui copil de şase ani să se dezvolte armonios”.
Dan LUCA / Bruxelles
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu