Recent Liliana Nicolae a realizat pentru Europa FM un interviu la
Bruxelles, la care au participat, dascăli, oameni politici, dar şi simpli
cetăţeni europeni aflaţi la Bruxelles, ˝mult mai aproape de Piaţa Schuman˝.
Am avut plăcerea să particip la realizarea acestui material, şi spuneam
că Bruxelles-ul este un loc interesant, de unde pleacă multe lucruri importante
şi pentru România şi pentru cetăţenii români. Observam cum se poziţionează în
momentul de faţă Uniunea Europeană şi Bruxelles-ul trebuie văzut din prisma
acestui an, 2014: criza financiară prelungită, de 4-6 ani, un conflict puternic
pe criza din Ucraina, deci cu Rusia, şi acest şomaj exagerat în rândul
tineretului.
Dar în această ˝piaţă˝ noi trebuie să jucăm. Nu putem să stăm pe
prispă şi să ne plângem. Eu am propus chiar acele cursuri despre cetăţenia
europeană, la nivelul clasei a X-a, ceva practic, cu drepturile şi obligaţiile,
să vedem care este sistemul de sănătate, ce înseamnă limbile străine, ce
înseamnă o administraţie într-o altă ţară, ce poţi să faci şi ce nu poţi să
faci.
Este paradoxal, dar
există două Bruxelles-uri – un Bruxelles capitala Belgiei şi Bruxelles-ul
Uniunii Europene, “capitala administrativă” a Uniunii Europene. Practic, acest
“aur albastru” trebuie să îţi dai seama cum să îl valorifici, pentru că există
un potenţial fantastic aici. Aş zice că putem vorbi de a doua alfabetizare a
României şi a românilor. Cred că în momentul de faţă românii sunt trecuţi prin
criză, şi au trecut de la un euroentuziasm la un eurorealism. Vor să ştie cu
adevărat ce e cu această Uniune Europeană. Da, sunt avantaje, circulăm liber,
mergem şi lucrăm în Italia sau Spania, trimitem bani acasă, copiii noştri merg
la studii, mai facem o vacanţă în Grecia, deci există o deschidere. Iar dezavantajele, sunt cele pe care le ştiu românii, cu preţurile, cu alte
presiuni ale globalizării.
Dacă ne uitam la ce
era acum 10 ani, sau acum 20 de ani, simpatia pentru Uniunea Europeana a scăzut, conform sondajelor. Românul, cum spuneam, a trecut de la
euroentuziasm, de la acele baloane albastre de Ziua Europei şi de la desenele
pe asfalt pentru promovarea Europei, la o orientare mult mai pragmatică.
Abordarea de acum e ceva de genul - Hai să vedem unde sunt banii europeni, să
vedem ce putem să facem să deblocăm nişte fonduri, să dezvoltăm agricultura sau
industria românească. Nu vreau să polarizez, dar românul, prin acest
eurorealism, se îndreptă acum mult mai mult spre Bruxelles decât spre
Bucureşti, ca speranţă pentru mai bine.
România are 2,5
- 3 milioane de cetăţeni care trăiesc în afara ţării, a fost o migraţie
economică, care va continua, nu se va opri, dar ei nu au venit ca să vadă
cultura ţării gazde. Simt un sistem care s-a dezvoltat mai bine decât România,
Italia, Spania, neavând presiunea anilor de comunism, dar ei au mers foarte
clar să muncească, să muncească pe bani buni, sau nu foarte buni, dar care au
ajuns în familie, pentru ca acel bunic sau bunică care mai era în ţară să
crească copilul şi să aibă un trai decent.
Evident
problemele din anumite ţări, cu şomajul şi problemele economice, au efecte şi
asupra românului care lucra acolo, şi atunci se înţelege că Uniunea Europeană
nu a făcut ce trebuia, când de fapt Uniunea Europeană nici nu avea competenţe
acolo. A blama o fantomă, “fantoma albastră” este foarte simplu. Şi asta se
întâmplă şi la nivelul clasei politice, şi se întâmplă nu numai în România, se
întâmplă peste tot. Şi britanicii, şi francezii, şi spaniolii, şi olandezii,
arată cu degetul înspre acel Bruxelles care încearcă să facă ceva şi nu-i reuşeşte.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu