marți, 2 decembrie 2008

În România, sănătatea “doare”

În urma rezultatelor clasamentului realizat studiind progresele din domeniul sănătăţii în 31 de ţări, Olanda îşi păstrează locul de frunte încă din 2005, şi este normal să fie un etalon pentru alte sisteme. Obama sugera chiar ca Statelor Unite să îi urmeze exemplu în reforma sistemului de sănătate.

Este dureros să observăm că în acest clasament, România ocupă abia locul 27, când Danemarca, Ungaria sau Luxemburg au avut îmbunătăţiri remarcabile, la capitole precum drepturile pacienţilor şi informarea acestora, e-Health sau timpul de aşteptare pentru a beneficia de tratament.

În aceste condiţii nu este de mirare că, aşa cum evidenţiam într-un mesaj publicat în urmă cu câteva luni, românii plecaţi din Romania preferă să trăiască şi să muncească în ţară străină, unde au parte de o calitate a vieţii de care nu ar putea beneficia acasă.

Dan LUCA / Bruxelles

vineri, 28 noiembrie 2008

Muncã sau pedeapsã?

Se scrie mult despre dinamica resurselor umane. Am punctat şi eu recent cam care este situaţia în Bruxelles-ul european. De data aceasta nu vreau să fac o corelaţie cu afacerile europene, ci să prezint mai global cum se schimbă modul de lucru datorită factorilor externi, şi aici mă refer la globalizare, noua tehnologie, stil de management.

Mulţi angajatori sunt şocaţi că cei pe care îi plătesc, îşi petrec mult timp la birou accesând FaceBook sau utilizează masiv skype-ul. Deciziile manageriale sunt diferite, în unele companii se limitează accesul la site-uri precum YouTube, dar în altele – în special companiile de comunicare – angajaţii sunt chiar încurajaţi să folosească tot ce ţine de Web 2.0 pentru a-şi aprofunda noua tehnologie şi a o “proiecta” în portofoliul clienţilor.

Revista Capital trata recent problema carierelor proferionale şi relaţionarea cu sistemele de conducere. Este însă o criză de idei la nivel global. Abordare este în majoritatea cazurilor una clasică – lucrezi 8 ore pe zi. Şi ce contează foarte mult este să te vadă şeful în birou, lucrând. E multă percepţie, ineficienţă şi frustrare în astfel de abordări. Odată cu apariţia internetului modul de lucru al angajatului se schimbă. Brusc, din două butonări, este în contact cu toţi prietenii (fie prin email, fie prin skype), îşi poate citi presa favorită fără prea multă vizibilitate (majoritatea ziarelor sunt acum online), îşi poate rezerva biletele pentru concediu (ecommerce-ul ia avânt), poate să asculte muzică la radio-urile digitale sau poate să gândească proiecte paralele cu activitatea sa de la birou.

Grea viaţă are angajatorul acesta, veţi zice, şi mulţi au încercat să contracareze această tendinţă prin restricţii de accesări de pagini internet, camere video prin birouri, parole şi alte sisteme de securitate, care au dus la crearea unor adevărate sisteme Big Brother.

Nu cred ca aceasta este soluţia, crearea birourilor poliţieneşti, în care numai plăcere de a lucra nu ai. Este nevoie de o revoluţie în modul de abordare al managerilor. De la ei trebuie să înceapă totul. Trebuie gândit orice la nivel de proiect. În majoritatea cazurilor nu este important unde este angajatul prezent fizic în timpul proiectului, când lucrează (noaptea, dimineaţa, etc), contează rezultatul final. Desigur trebuie să existe anumite “borne“ de control în timpul executării proiectului, dar în rest trebuie să avem toleranţă.

Astfel, dacă avem abordarea de proiect, lăsăm o mare flexibilitate individului de a decide, de a urma scoli în paralel cu serviciul său, de a creşte copii sau alte activităţi, lucru greu de realizat într-un program de la 9 la 5. Şi lasă-l domnule să intre pe FaceBook, Youtube, Google, Wikipedia, Skype şi să citească toate ziarele posibile şi imposibile pe care le găseşte online. El sau ea ştie ca trebuie să livreze în timp proiectul finalizat.

O să va scriu într-un mesaj viitor cum văd eu “sclavajul secolului 21”, tineri care lucrează până la surmenare pentru a “decola” în carieră, dar care sunt plătiţi pe nimic, iar profiturile companiilor unde îşi derulează activitatea sunt imense.

Dan Luca / Bruxelles


joi, 27 noiembrie 2008

Sistemul pensiilor europene

Vechile state ale Uniunii Europene sunt mult mai atractive şi pentru că stau mai bine la capitolul pensii şi asistenţă socială. Aderarea României la UE crează posibilităţi de a-şi îmbunătăţii veniturile şi pentru pensionarii care au încă putere de muncă. Cei mai mulţi dintre aceştia, au plecat în Spania sau Italia. Astfel, făcând menaj sau îngrijind vârstnici sau bolnavi, reuşesc să se facă utili, sau să fie aproape de copiii lor care lucrează acolo.

De exemplu, legea spaniolă reglementează faptul că imigranţii beneficiază de pensie dacă au muncit cel puţin cinci ani acolo. La calcularea pensiei nu se ţine cont numai de perioadele de angajare din ţară, ci şi de cele în care persoana a muncit în alte state ale Uniunii.

Am scris recent despre modul cum multe ţări au strategii clare pentru ca după pensionare cetăţenii să se repatrieze “cheltuind pensia în ţara de origine” – nu există o astfel de viziune în România. Există o lipsă de vizibilitate privind pensiile aferente anilor deja lucraţi în România – mai multă claritate în această privinţă poate contribui la recâştigarea încrederii în autorităţi.

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 24 noiembrie 2008

E loc pentru toţi în Bruxelles!

Ai nevoie de o adevărată hartă a Bruxelles-ului european pentru a înţelege cu ce se ocupă cei peste 100.000 de oameni în capitala Europei. Campania electorală din România este un bun prilej de a sublinia relaţiile dintre partidele europene care îşi au sediul la Bruxelles şi partidele româneşti.

Subliniez din nou diferenţa dintre Grupurile politice din Parlamentul European şi partidele politice europene, chiar dacă există o colaborare doctrinară evidentă în acest sens.

Bruxelles-ul european găzduieşte însă şi organizaţiile politice ale diasporelor inserate în capitala comunitară. Iar dacă este să dau doar câteva exemple concludente, pe palierul centru-stânga avem: Brussels Labour (Marea Britanie), Parti Socialiste Bruxelles (Franţa), PSOE Europa (Spania), PVDA Brussel (Olanda), SPD-Bruessel (Germania). Acestea explică foarte clar rolul lor de “pivot” în structura Bruxelles-ului, a Belgiei, sau chiar în cea a rezidenţilor din afara ţărilor respective.

Frazer Clarke, reprezentantul laburiştilor britanici, a explicat abordarea acestora: “Organizaţia laburiştilor britanici am înfiinţat-o la Bruxelles încă din 1973, iar în prezent suntem peste 350 de membri”.

„Statutul de membru al Uniunii Europene implică responsabilităţi pentru ţară şi cetăţeni. Nu poţi doar să stai cu braţele încrucişate şi să critici pe toată lumea. Trebuie să vii cu proiecte politice, să te lupţi în a le susţine şi vei vedea că ai un rol real în construcţia europeană”, menţiona Patricia Lamas Sanchez, de la organizaţia social-democraţilor spanioli (PSOE) din Bruxelles.

Şi alte “culori politice” au astfel de organizaţii in Bruxelles, precum creştin-democraţii olandezi sau liberalii suedezi.

Din România avem doar Organizaţia Social Democraţilor Români din Bruxelles, o inovaţie recentă în spaţiul politicii româneşti. Sunt mândru ca mi-am adus şi eu contribuţia la înfiinţarea acestei structuri, dorinţă mărturisită încă de câteva luni. Sper ca alte “doctrine” din România să înţeleagă importanţa acestor construcţii politice, trecând peste răutăţile tipice de pe la noi, efemere în peisajul politic european.

În Bruxelles, e loc pentru toţi cei care vor să muncească cu adevărat! Poate că pe viitor Clubul “Romania-UE” Bruxelles va înţelege rolul cheie pe care îl poate juca în a realiza forumul atât de necesar dezbaterilor politice din România.

Dan LUCA / Bruxelles

joi, 20 noiembrie 2008

Ofertele academice “duble”, succes în marketing-ul academic

Recent am încheiat de prezentat studenţilor de la masterul în comunicare şi afaceri europene de la IHECS - Institutul de Înalte Studii în Comunicare Socială de la Bruxelles - cursul care a cuprins 30 de ore şi cred că este un bun prilej de a scrie câteva rânduri.

Observ tot mai mult tendinţele de “specializare-dublă” în cadrul învăţământului superior, iar ceea ce face IHECS-ul prin oferta sa, confirmă acest lucru: e timpul ca “ştiinţa” afacerile europene să se combine cu alte specializări, precum ştiinţele comunicării, în acest caz. Este pe aceeasi linie cu oferta celor de la Gorizia (comunicare şi afaceri europene), dar şi pe ideea MBA-ului de la UBI (pregătirea specialiştilor în administrarea afacerilor, dar şi în lobby-ul european).

Dan LUCA / Bruxelles

miercuri, 19 noiembrie 2008

UE caută alegători în spaţiu

Lipsa interesului cetăţenilor europeni de a se prezenta la vot, le-a dat ideea reprezentanţilor din Parlamentul Europen să trimită o urnă mobilă în spaţiu cosmic, ca acţiune de promovare, cu ocazia primelor alegeri la care participă toate cele 27 de state membre. Asta, în contextual în care previziunile prezenţei pentru 2009, sunt cu mult mai pesimiste decât cele din 2004, când s-au prezentat 45,6% dintre cei înscrişi pe liste.

Aceasta este o nouă acţiune a PR-ului politic “neconvenţional”, care nu presupune din partea publicului o analiză de conţinut, ci mai degrabă atrage prin ieşirea din tipare.

Dan LUCA / Bruxelles

marți, 18 noiembrie 2008

Pe când politicianul-hologramă?

Alegerile din SUA din acest an au mai venit cu ceva nou. Aşa cum bine ştim, americanilor le place să fie mereu cei care deţin tehnologia cea mai avansată şi care aduc inovaţii în toate domeniile. De această dată, au profitat de programul special al CNN-ului dedicat alegerilor pentru a aduce în studio un reporter-hologramă.

Nimic din tehnica filmelor SF nu ar mai trebui să ni se pară imposibil. Filmată de 35 de camere, după cum chiar ea a declarat, reporterul Jessica Yellin, deşi ce se afla în Chicago, a putut fi reprodusă 3D, în New York, pentru a răspunde întrebărilor lui Wolf Blitzer, gazda acestei emisiuni.

Şi dacă am observat că tot ce apare pe plan tehnologic este rapid preluat şi în politică, mă întreb, în cât timp vom asista la discursuri politice în care ne vor vorbi nişte holograme?

Dan LUCA / Bruxelles