Piramida nevoilor europene

Pe modelul piramidei lui Maslow, am putea etaja nevoile românului, ca cetăţean european în Uniunea Europeană.

Nu este greu de observat că încă nici măcar nevoile de bază nu sunt satisfăcute pentru o categorie mare a populaţiei. Odată cu aderarea, românii pot locui, pot circula liber pe teritoriul Uniunii, pot munci sau pot desfăşura alte activităţi, care să le asigure o viaţă decentă, însă mai mult de jumăte din populaţia României trăieşte cu grija zilei de mâine.

Respectând regula lui Maslow, dacă nevoile de la baza piramidei sunt satisfăcute, se trece la cel de-al doilea nivel, cel al nevoilor de securitate. Nici acestea nu sunt îndeplinite încă pentru toată populaţia, deşi, să nu uităm că una din ideile de la care a pornit realizarea aceastei construcţii europene, este tocmai pacea şi securitatea tuturor cetăţenilor. Cum am spus şi într-un mesaj anterior, românii chiar se simt în siguranţă, sunt optimişti, şi au încredere în UE, dar trebuie să fim atenţi şi la caracteristicile eşantionului şi la reprezentativitatea acestuia.

Se poate trece la identificarea nevoilor de la al treilea nivel al piramidei, pentru cei care au nevoile de până acum satisfăcute, fiind vorba aici de nevoia de apartenenţă, de creare şi dezvoltare de relaţii sociale de orice fel. Vocea românilor este ascultată, sunt consultaţi atunci când se iau decizii importante, aşa cum este normal într-un grup unitar, într-o familie, precum marea familie europeană.

Pe măsură ce ne apropiem de nivelul patru al piramidei, şi vorbim aici de nevoile de stimă, atât în ceea ce priveşte stima din partea celor din exterior, cât şi de stima pentru propria persoană, asociat în cazul nostru cu stima pentru propriul popor, propria ţară, încep să apară problemele. Nu putem aştepta numai doar “ceilalţi” să aibă o părere bună, câtă vreme imaginea de ţară din mintea românilor este încă defectuoasă.

Ca şi regulă generală, dacă aceste nevoi nu au fost satisfăcute, nu se poate trece încă la lupta pentru trecerea în fapt a nevoilor de la nivelul superior. În vârful piramidei, am putea asocia nevoile de auto-actualizare sau auto-depăşire, cu funcţionarea la maxim a tuturor sistemelor naţionale, pentru ca România şi cetăţenii ei să devină din ce în ce mai buni.

Nu cred că este prea devreme să ne întrebăm cum vom rezolva şi această problemă a atingerii celui mai înalt nivel al ierarhiei nevoilor. Maslow crede că singurul motiv pentru care oamenii nu se mişcă în direcţia auto-actualizării este din cauza obstacolelor puse în calea lor de societate, mai ales printr-o educaţie deficitară ce nu poate schimba o persoană cu o slabă pregătire pentru viaţă într-o persoană cu o abordare pozitivă. Maslow e de părere că educatorii ar trebui să fie răspunzători de potenţialul pe care îl are un individ pentru a ajunge la auto-actualizare în felul său. Dar să nu devenim „selectivi” şi să tindem spre atingerea ultimului nivel al piramidei, când încă sunt români care speră ca într-o zi să se poată bucura de un trai decent.

Dan LUCA / Bruxelles

Afaceri româneşti în Bruxelles-ul european

Cu câteva zile în urmă am participat la o cină-dezbatere cu titlul “Afaceri româneşti în afaceri europene”.

Am încercat încă de la înfiinţarea Clubului “România-UE” Bruxelles să dau semnale spre România despre importanţa prezenţei româneşti în capitala comunitară. Am subliniat recent că avem nevoie de un lobby dinamic în Bruxelles-ul european.

Există unele semnale că se mişcă ceva în direcţia bună. Industria românească reuşeşte prin intermediul prezenţei la BusinessEurope să trimită mesaje consistente, “cercetarea românească” are deja de 3 ani un birou la Bruxelles, începem chiar să avem mărci româneşti cu prezenţă fizică permanentă (exemplu: Petrom). Pentru a deschide “ceva la Bruxelles” e nevoie de aprobarea Bordului corporaţiei, în special a bugetului pentru această “acţiune”. Stabilirea obiectivelor şi căutarea oamenilor potriviţi pentru implementarea celor propuse sunt apoi paşii de urmat.

Administraţia românească nu e corelată la mecanismul de Bruxelles, deşi există bunăvoinţă din partea celor din România. E nevoie însă de expertiza teoretică şi – poate mai important – de cea practică.

Pentru “afacerile româneşti” e important să avem cât mai repede români influenţi la toate nivelele adminstraţiei comunitare. Parlamentarii europeni din România au nevoie şi ei în permanenţă de opinia sectorului de afaceri din România pentru a-şi pregăti iniţiativele legislative.

Dan LUCA / Bruxelles

Comunicaţi, numai comunicaţi!

… este îndemnul Madălinei Sişu, în articolul “În spaţiul public european, a comunica înseamnă a exista”, material care va putea fi găsit în cartea “Dilemele comunicării UE”. Adaptarea comunicării este un lucru neapărat necesar într-o epocă mediatică în care noile mijloace media câştigă tot mai mult teren în faţa celor tradiţionale.

Deja bine-cunoscutele bloguri, reţele sociale şi intrumentele multi-media ocupă poziţii importante în planurile de campanie ale actorilor politici europeni şi a reprezentanţilor afacerilor europene. O astfel de campaniei, pe lângă avantajul de a asigura transparenţa indispensabilă unei comunicări eficiente, oferă totodată posibilitatea de a economisi timp, energie şi resurse umane.

Dan LUCA / Bruxelles

Educaţie permanentă pentru experţii europeni

Îmi face mare plăcere să prezint realităţile Bruxelles-ului european într-un format academic. În ultimele săptămâni mi-au trecut prin mână o nouă generaţie de masteranzi de la IHECS - Institutul de Înalte Studii în Comunicare Socială de la Bruxelles.

La fel ca şi anul trecut, sunt impresionat de implicarea acestor tineri de 24-28 de ani în a dobândi cunoştinţe suplimentare despre UE, comunicare, politici europene, pentru a-i ajuta în a găsi un loc mai bun de muncă.

Majoritatea au lucrat sau lucrează, au expertize diverse şi simt că o nouă calificare, aceea de experţi în comunicarea europeană, îi poate ajuta să “pătrundă” mai uşor în Bruxelles-ul european.

Dan LUCA / Bruxelles

Fonduri europene. Comunicare. Cetăţeni.

Acum aproape doi ani precizam că dacă în mecanismul de implementare al “banilor europeni” se subliniază în special dimensiunea politică şi cea tehnică, nu trebuie să uităm de cetăţeni. Cu ei trebuie să înceapă şi cu ei trebuie să se încheie orice evaluare a “implementării corecte” a fondurilor europene.

Foarte bine puncta recent şi Ioana Morovan, comunicarea pe fondurile europene trebuie să îşi mute accentul de la "anunţuri generale" legate de existenţa unor fonduri, la dezbateri specializate între autorităţi şi cei interesaţi.

Analiza Ioanei despre “Absorbţia fondurilor UE evoluează greu, comunicarea în domeniu “se mişcă” în acelaşi ritm” va fi publicată în cartea "Dilemele comunicării UE", pe care o vom lansa pe 18 noiembrie 2009, la Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Turismul ca politică locală

În 11 septembrie 2009 am fost din nou în juriul pentru stabilirea câştigătorului “IRU City Trophy Award”. E un premiu care se acordă oraşului, nu neapărat european, care are o politică activă în promovarea turismului cu autocare.

De 4 ani, o dată la doi ani, ne întâlnim pentru câteva ore, un juriu internaţional, care analizăm infrastructura oraşelor candidate, informaţiile stradale, numărul de turişti, beneficiile pentru comunităţiile locale şi opiniile turiştilor despre modul de operare în respectiva zonă.

Nu am fost surpins că nici un oraş din România nu a intrat în competiţie pentru acest trofeu. Fără a supăra pe cei care se ocupă de urbanism sau de facilităţi pentru transportul public în oraşele României, dar nu se vede un astfel de interes pe plaiurile româneşti.

Un şofer de autocar, dacă trebuie să-şi aducă turiştii într-un oraş X, nu are nevoie de “surprize”, ci de drumuri bune, indicatoare în limba engleză, de parcări spaţioase, cu facilităţi şi plasate în apropierea obiectivelor turistice ale oraşului. Nici nu vreau să intru în chestiuni complexe, precum reperare pe GPS a parcărilor, parcări gratuite, că prea intrăm în “sectorial” şi noi vrem o abordare mereu politică.

Era să uit să anunţ câştigătorul din 2009: Stockholm, la mare luptă cu nemţii din Bremen şi britanicii din Southport.

Dan LUCA / Bruxelles

Kallas – viitorul comisar european pentru comunicare?

Estonia merge tot pe mâna lui Sim Kallas ca şi nominalizare pentru următorul Executiv European. A făcut o figură frumoasă în primul său mandat, iar acum se pare că se pregăteşte un portofoliu mai mare (senioritatea obligă): pe lângă resurse umane, recrutări, reformă adminstrativă, registrul lobby-iştilor, nu este exclus să se adauge şi responsabilitea “comunicării europene”.

Experienţa sa îşi spune cuvântul şi în ceea ce priveşte acest capitol. În recentul interviu acordat pentru Euractiv, îşi prezenta punctul de vedere vis-à-vis de acest subiect, şi se pare că mecanismul îi este foarte familiar.

Aşa cum spunea şi Margot Wallström, noul comisar responsabil cu comunicarea ar trebui să continue pe aceeaşi linie, pentru că într-un proces atât de complex cum este cel al comunicării europene, un singur mandat nu este suficient pentru rezultatele necesare, dar adăugând totodată elemente noi, provenite din noile tratate sau din alte portofolii. Iar idei precum “turning the commissioner for communication into a citizens' commissioner” sunt la ordinea zilei în Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles