După ce în anii
anteriori s-a afirmat ca exemplu la nivel european pentru statele vest-europene, în
2014 Polonia şi-a confirmat rolul în rândul lideilor politicii externe a
Uniunii Europene. Conflictul ruso-ucraineană a lovit interesele Varșoviei greu,
iar Polonia a fost pusã în scaunul șoferului diplomației UE, aproape în mod
implicit. Cu toate acestea, pe măsură ce criza a persistat și a evoluat, a
arătat, de asemenea, limitele potentialului de leadership Poloniei. Aceste
constrângeri au devenit deosebit de vizibile în relațiile Poloniei cu Germania
și statele de la Vișegrad, scria think tank-ul internaţional ECFR.
Conflictul cu Rusia
a slăbit semnificativ securitatea Poloniei - percepția publică în Polonia este
că țara nu a fost sub o astfel de amenințare din 1991. Şi iată că în aceste
zile s-a negociat un nou armistiţiu în Ucraina, la întâlnirea reprezentanţilor
așa-numitul Cvartet Normandia, din care fac parte preşedintele rus Vladimir Putin, președintele
ucrainian Petro Poroșenko, cancelarul Merkel şi şeful de stat francez, Hollande.
Analişii consideră că, marginalizarea Poloniei în cadrul negocierilor
UE-Rusia-Ucraina a fost un pas înapoi dureros pentru diplomația de la Varşovia.
Apropo de baletul de a ştii să fi când mare când mic, în cazul Poloniei, se verifică din nou, de data aceasta din nevoia de
restabilire a siguranţei în politica de securitate a determinat schimbare
Poloniei înapoi la atlanticism. Apropierea polonezo-franceză a fost una dintre
cele mai remarcabile evoluții în politica externă poloneză în 2013, dar după
criza din Ucraina, Polonia a ajuns să creadă că numai Statele Unite ar putea
oferi sprijin real în politica de securitate.
Ca răspuns la
incertitudinile geopolitice din est, guvernul polonez a luat de asemenea
inițiativa în domeniul politicii energetice. Vă amintiţi, în aprilie 2014, Donald Tusk a schițat
ideea de "a readuce proiectului european la rădăcinile sale", când
Comunitatea Europeană s-a bazat pe integrarea industriilor de oțel și cărbune.
El a sugerat astfel modelul uniunii bancare nou înființate pentru sectorul
energetic. Ideea este de a crea un singur organism european, sau cel puțin la
nivel european și regulamente obligatorii pentru negocierea contractelor de gaz
pentru întreaga Europă cu furnizorii externi (cum ar fi Gazprom). Deși
răspunsul nu a fost întotdeauna pozitiv, propunerea a devenit un punct de
referință important în discuția despre următorii pași pentru integrarea
politicii energetice a UE.
Schimbarea de
guvern din toamna anului 2014 şi plecarea prim-ministrului Tusk și ministrului
de externe Sikorski – ambii implicaţi în politica externă poloneză din ultimii
șapte ani - a ridicat întrebări cu privire la aspirațiile și capacitățile
Varșovia în calitate de lider al politicii externe a UE. Indiferent de problemele
de personal, diplomația poloneză se confruntă cu provocări importante, fără
îndoială, aşa cum comenta Piotr Buras. Cel mai important, aceasta trebuie să
vină cu o atitudine mai proactivă și idei noi pentru vecinătatea estică a UE,
pentru revenirea la rolul de elaborare a politicii, mai degrabă decât pentru
a-i conduce pe alții.
Totuşi, Polonia are
încă un lider important în fruntea instituţiilor europene, fostul premier,
Donald Tusk este Preşedintele Consiliului.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu