…………
Polonia! Un
exemplu demn de urmat, indiferent că e vorba de fonduri europene,
regionalizare, sau de ce nu, Preşedinţie a UE. De vreo 3 ani vizitez periodic
Varşovia. Este interesant de analizat evoluţia acestei ţări şi racordarea sa la
mecanismul Uniunii Europene. Este o plăcere să vorbeşti despre Europa şi
înşurubarea poloneză în această macrostructură cu cei care conduc instituţii,
corporaţii, patronate, sindicate, trusturi de presă, organizaţii
neguvernamentale sau “centre de gândire”.
Din punct de
vedere european sunt subiecte importante pe agenda publică: ţinta ţării de a
introduce euro în 2016, impactul bugetului 2014-2020 asupra politicii de
coeziune sau dezbaterea despre sursele de energie. Se vorbeşte foarte mult
despre schimbările climaterice în contextul energiei, mai ales că în noiembrie
2013 se va desfăşura o conferinţă a Naţiunilor Unite pe acest subiect în
Polonia. Un recent raport comandat de CEEP (Central European Energy Partners)
argumentează că UE are nevoie să dezvolte o politică energetică separată pentru
ţările din Europa Centrală şi de Est pentru că acestea au profile energetice şi
economice particulare - în Polonia cea mai mare parte din energia electrică
este produsă pe bază de cărbune (92%), iar în Republica Cehă 59% din totalul
electricităţii. La acest capitol, România are avantajele posibilităţii apelării
la alte resurse energetice precum energia eoliană sau cea produsă în
hidrocentrale.
Polonia doreşte
şi ştie să joace cartea sa de lider regional, dar totul ancorat la dezbaterea
europeană. Şi poate nu este rău să ating subiectul pe care îl gestionez de
câteva luni de la Bruxelles, cel al "viitorului instituţiilor
europene". Comparativ, dezbaterea este mult mai avansată chiar decât în
Italia. Instituţiile poloneze, dar şi patronatul şi societatea civilă, tratează
cu mare interes acest subiect pregătind dezbateri publice atât la Varşovia, cât
şi la Bruxelles. Totul pentru a arăta că Polonia are o opinie în această
construcţie europeană, care influenţează viaţa cetăţenilor. “Apele” sunt
animate şi de poziţionările partidelor politice pentru euroalegerile din mai
2014.
Poate tocmai
şansa de a fi deţinut Preşedinţia UE a motivat-o, ca stat, să coaguleze atât de
bine factorii de decizie polonezi. Perioada mandatului a scos în evidenţă
potenţialul acestei ţări, şi iată că acum, în faza post-Preşedinţie UE,
polonezii sunt fericiţi şi este meritul lor că poziţionarea actuală le este
atât de favorabilă. Pentru imaginea Poloniei a contat mult chiar şi atmosfera
politicului naţional ce se derulează într‑un calm perfect, ce te
duce cu gândul la decenţa ţărilor nordice. La toate acestea se adaugă
seriozitatea cu care tratează impactul legislaţiei europene asupra vieţii lor.
Polonia s-a făcut remarcată în ultimii ani şi prin faptul că a “fentat” criza,
evitând recesiunea.
Corelând toate
acestea cu ce se întâmplă în ultimii ani în România, nu pot să nu insist pe
dezvoltarea parteneriatelor bilaterale româno-poloneze, bazându-mă pe
asemănările de fond între aceste două ţări. Polonia e azi al 6-lea stat din punct de vedere al populaţiei în Uniunea
Europeană, iar România e pe locul 7. Dacă România vrea să joace un rol mai
important în Uniunea Europeană, mai întâi de toate trebuie să-şi analizeze
corect opţiunile şi să îşi valorifice oportunităţile. Polonia joacă un rol de
jolly jocker pe arena europeană: e când membru al grupului Visegrad (Polonia –
Cehia – Slovacia – Ungaria), mizând pe Europa Centrală, dar joacă şi precum
ţările mari, alături de ele. Şi aici îmi vine în minte în special faimosul
“Triunghi Weimar”: Germania – Franţa – Polonia, înfiinţat pentru a promova
dezvoltarea între cele 3 ţari. Practic, Varşovia doreşte să arate Europei că
este o ţară mare.
Aşadar, îi
doresc şi eu României să ajungă, în câţiva ani, precum Polonia, vorba
premierului Ponta!
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu