Astăzi, 9 noiembrie 2021, revin cu al 10-lea editorial semnat în
Făclia din seria
începută în iulie. Este un articol de suflet, legat de activitatea
organizației Casa Europei Cluj-Napoca, pe care am
înfiinţat-o acum 25 de ani, în septembrie 1996.
---
Acum 18 ani, împreună cu doamna profesoară Mihaela Luţas, lansam o idee
îndrăzneață. Doream să anticipăm impactul aderării României la Uniunea
Europeană asupra Clujului.
Dogma cercetării a fost legată de o abordare inclusivă, implicând nu
doar instituțiile locale, ci și sectorul de afaceri, academicul, organizațiile
neguvernamentale și, desigur, presa locală. A fost un semnal că trebuie să
existe o responsabilizare a comunității și necesitatea de a aduna resursa locală disponibilã pentru a profita de momentul respectiv.
Concluzionam atunci, în 2003, că „impactul extinderii UE asupra
Clujului nu se poate măsura încă matematic, atâta vreme cât România, şi
implicit Clujul, nu fac parte din UE, însă se pot evidenţia schimbările de
natură socio-economică şi instituţională, generate de etapa de preaderare pe
care o parcurge România şi care presupune atingerea unui anumit grad de convergenţă
a societăţii şi comunităţii noastre cu UE. Pentru judeţul Cluj extinderea
înseamnă în acest moment pregătirea mediului socio-economic, politic şi
instituţional pentru intrarea în UE”.
Un an mai târziu, discutam despre “Guvernarea Clujului într-o Europă
extinsă”, și abordam teme precum promovarea investiţiilor în judeţul Cluj,
rolul polului financiar clujean într-o guvernare europeană, procesul de
conectare a Clujului într-o reţea de transporturi, măsurile pentru creşterea
numărului de turişti în Cluj sau chiar despre diversitatea multiculturală,
multietnică și multilingvistică a Clujului și valorificarea aceste aspecte ale
oraşului într-o Europă extinsă bazată pe diversitate.
De ce acum, o astfel de călătorie în timp? Pentru
că România și Clujul trebuie să continue interesul pentru dimensiunea europeană
a existenței. Am vorbit mult despre aderarea la UE și am fost bucuroși când
profesorul Vasile Pușcaș, cu echipa de euroconsilieri, a reușit să ducă România
în Uniunea Europeană. De atunci, din 2007, parcă am rămas blocați la această
aderare, fără a ne da seama că suntem în interiorul Uniunii Europene. În loc să
vorbim de integrarea europeană și cum aducem românii aproape de o calitate
vieții a clubului european, ne căutăm încă identitatea si direcţia. Fibra
europeană a României există și trebuie valorificată pentru a ne proiecta în
viitor.
Desigur, unii vor zice că Uniunea Europeană nu este
perfectă și le dau dreptate. Facem însă parte din acestã structurã evolutivã și
ne întrebăm direct care a fost contribuția noastră în cei aprope 15 ani de la
aderare în a costrui o Europã mai bună ? E ușor de a critica și de a sta
bosumflaţi, împotriva tuturor. Casa Europei este și a noastră, iar această
dezvoltare continuă are nevoie de o Românie constructivă. Orice sector, orice
comunitate locală poate să își aducă valoarea adăugată pentru un bine colectiv
pe care sper că ni-l dorim cu toții.
Dan LUCA / Bruxelles, cu gândul la Cluj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu