Despre trecutul și mai ales viitorul educaţiei europene în editorialul meu de astăzi din Făclia.
--
Abordarea temei educației în context european este tentantă, mai ales acum când
fiul meu a început și el studiile universitare. Petrecându-mi ultimii 30 de ani
urmărind acest fenomen, câteva idei sunt bine de prezentat în spațiul public.
În 1999, în calitate de vicepreședinte al Asociației Studenților Europeni,
organizam în incinta Parlamentului European de la Bruxelles un
eveniment de impact, intitulat simbolic Educație pentru anul 2020. Era o
perioadă interesantă, reforma academică intitulată Procesul Bologna prindea
contur, iar în România începea democratizarea programelor de mobilități
europene. La 11 zile după demisia șocantă a Comisiei Europene Santer, evaluam
domeniile cheie ale educației europene, ușor de decriptat și acum.
Atunci am vorbit pentru prima dată despre educația virtuală, iar recenta
pandemie a implementat brutal acest concept. Pare suprinzător, dar cei 20 ani
de discuții au fost finalizați cu o mișcare bruscă, iar educaţia a fost
conectată aproape instantaneu la dimensiunea virtuală.
Balanța dintre globalizarea educației și descentralizare continuă să fie
interesantă. Să fim sinceri, acum, pentru mulți tineri, spațiul UE nu mai este
apetisant când vorbim de mobilități educaționale. Ei vor ceva nou, mai mare,
plin de experiențe culturale, în general noul obținut pe alte continente.
Birocratizarea a fost și va rămâne un subiect de discuții. Progresele sunt
enorme, mai ales la nivelul acordării burselor de mobilități. Totuși până la a
crea un spațiul educațional european, fără bariere și costuri nejustificate,
mai sunt câțiva pași de făcut.
Universitățile sunt acum mai
mult decât instituții de educație și cercetare, ele facilitează conexiunile
societale. Rolul unui cadru didactic sau student trece cu mult bariera
elitistică, revărsându-se peste urbea care își caută în permanenţă identitatea.
Închei prin a dori tuturor tinerilor să devină studenți, să investească în ei
și în cunoaștere. Iar dacă este să fiu chiar mai pedagogic, sugerez tuturor să
devină profesori pentru a transmite cunoștințe teoretice și mai ales practice
următoarelor generații.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu