O prezentare a sistemului de influență din capitala Europei în editorialul meu din Făclia.
Bruxelles-ul, ca pol legislativ, a coagulat în jurul
instituţiilor europene o comunitate aparte. Este vorba de puternicul sector
privat, reprezentat de companiile europene şi internaţionale, federaţiile industriale,
presa europeană şi sectorul neguvernamental. 100.000 de persoane îşi
desfăşoară acum activitatea în Bruxelles-ul european, atât în instituțiile
europene, cât și în ecosistemul dezvoltat de interesele naționale sau de cele
de afaceri. Să încercăm să cartografiem sectorele unde își desfășoară
activitatea acești adevărați influenceri europeni.
Evident, fiecare ţară este reprezentată instituţional la
Bruxelles.
România, ca ţară membră a UE, dispune de o Reprezentanţă Permanentă pe lângă
Uniunea Europeană. Chiar şi ţările care nu sunt membre ale UE dispun de
reprezentări şi aici mă refer la exemple precum SUA, Rusia, Brazilia sau chiar
Australia.
Reprezentarea permanentă în Bruxelles apare şi la nivelul
regiunilor şi oraşelor, o “agomeraţie” de peste 400 de entităţi juridice, în
care lucrează permanent cel puţin 2.000 de persoane. De exemplu, fiecare din
cele 20 de regiuni italiene au un birou în Bruxelles-ul european (precum:
Veneto, Piemonte) şi toate cele 16 landuri germane sunt şi ele vizibile cu staff
permanent în capitala Europei.
Oraşele sunt şi ele prezente cu apariţii precum:
Amsterdam, Londra, Stockholm sau chiar Riga. Există unele asociaţii
europene care trebuie amintite pentru a întregi poza reprezentării regiunilor
şi oraşelor la Bruxelles: Eurocities, Consiliul European al Municipalităţilor
şi Regiunilor sau Adunarea Europeană a Regiunilor.
Cei mai mulţi lobby-işti sunt cei care activează în
sediile permanente din Bruxelles ale celor 400 de multinaţionale. Nu este însă
ceva similar cu sediile din alte capitale europene, ci este de fapt o
“ambasadă” a corporaţiei respective pe lângă instituţiile europene. Aşa cum
România are o ambasadă în Belgia, care răspunde de relaţiile bilaterale între
Belgia şi România, dar şi o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea
Europeană, aşa şi Microsoft, de exemplu, are un birou care se ocupă de “piaţa
de desfacere a produselor sale” în Belgia, dar şi de un birou separat care se
ocupă de dinamica legislativă europeană.
Dacă ne referim la federaţiile industriale, avem
aproximativ 3.000 de birouri ale acestora în Bruxelles, cu totul cam 20.000 de
oameni îşi derulează activitatea în acest sector. ONG-urile prezente la
Bruxelles întregesc tabloul celor care intervin în stabilirea reglementărilor
la nivel european. “ONG-uri mărci”, precum Greenpeace sau Red Cross, se remarcă
în multe sectoare. Majoritatea au un secretariat propriu în capitala europeană,
personalul este plătit şi dezvoltă strategii de comunicare foarte bine puse la
punct.
Într-o lume atât de dinamică e normal ca şi presa să îşi trimită
reprezentanţii. Bruxelles-ul este al doilea pol de presă din lume, dupã Washington,
D.C., dacă luăm în considerare numărul de ziarişti care îşi desfăşoară
activitatea în acest oraş. În jur de 1.000 sunt acreditaţi la Comisia Europeană.
Din cei 100.000 de actori europeni, aproximativ 2.500
provin din România, dar despre activitățile lor și eficienta acțiunilor într-un
editorial viitor.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu