Despre importanţa politică a adoptării monedei euro în România în editorialul meu de astãzi din Făclia.
---
Crizele din ultimii trei ani conduc la
situații și provocări noi, prilejuite în special de punerea sub semnul
întrebării a unor clauze de cooperare economică la nivel internațional. În
noul context, de ˝Europă pragmatică˝, există noi oportunități greu de
anticipat în trecut, care necesită acțiuni rapide, mai ales la nivelul statelor
membre UE.
În februarie 2018, Jean-Claude Juncker şi Emmanuel
Macron dădeau semnale clare cã se dorește o adâncire şi o extindere
simultanã a zonei Euro. Guvernul german prezenta în același timp prioritatea de consolidare a zonei Euro.
Tratatul de la Aachen a fost semnat de cãtre Franţa şi
Germania în ianuarie 2019. A fost un semnal
puternic, dacã
privim istoria ultimilor 70 de ani. Existã acum posibilitatea de a avea un scenariu în care Franţa
şi Germania vor avansa ideea unui buget comun (doar al celor douã ţãri),
predecesor al aşteptatului apoi buget
euro la nivelul Eurozonei. Iar pe culoarul federalist european ne putem aştepta la revigorarea Uniunii Benelux. Sã
nu uitãm cã mulţi olandezi şi belgieni susţin
cã ceea ce au semnat ei în 1944 a fost de fapt punctul de plecare al Uniunii
Europene actuale.
Pe 24 aprilie 2020, Preşedintele Macron preciza cã
avem nevoie de un plan de salvare european echivalent cu 5-10 procente din PIB-ul cumulat la nivelul
UE. Prin
această procedurã au apărut treptat PNNR-urile, atât de discutate și în
România. Atunci, de ce sã nu fim curajoşi
mai departe şi
sã mergem pânã la capãt cu integrarea europeanã? De ce să nu cerem
un plan permanent de
100% din PIB, adică un
buget la
nivelul Uniunii Europene?
Întrebat pe 16 iunie 2020 dacă UE nu are nevoie de
un al treilea proiect major, în urmă succesului pieţei interne şi a monedei
unice, comisarul european Thierry Breton a spus că actuala Comisie consideră că
noile propuneri sunt baza unui nou pas istoric. Ne întrebăm desigur, ce
poate să fie acest nou proiect dacã nu un buget Euro?
Din punct de vedere geo-politic o Uniune Europeanã
care încorporeazã Balcanii şi ţãri precum Ucraina sau Moldova e mai puternicã
decât actuala formã, mai ales dupã Brexit. Existã o oportunitate istoricã de a
reuni continentul european sub umbrela Uniunii Europene. Dacã nu, aceste ţãri
vor intra în sfere de influenţã diferite, precum Rusia sau China. Ne îndreptãm
deci spre o Uniune Europeanã cu vreo 32-35 de ţãri,
dar cu douã viteze. Iar nucleul dur
european va conţine
aproximativ 20-22 ţãri cu buget comun Euro. În fond aceasta se doreşte cu construcţia
europeanã, dezvoltare economicã.
Dacă ne referim la România,
este adevărat că aderarea la moneda comună este
complexă şi greu de obţinut. Dar intrarea în Uniunea Europeană a fost mult mai complicată
şi obţinută în condiţii diferite mult mai dificile ca acum.
Ca ţară membră a Uniunii Europene, România poate să
îşi joace rolul mult mai pronunţat, dar trebuie o abordare strategicã pe
dosarele de actualitate. Avem o fereastrã de oportunitate istoricã, la fel cum
a fost aderarea la UE în 2007. Acum însă avem un avantaj extraordionar,
negociem (pasiv) transformarea UE din interiorul UE. Este
nevoie imediată de un consens naţional real şi viziune politicã
pentru un proiect fundamental de aderare a României la
zona Euro.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu