Despre cum se vede viitorul UE din România în editorialul semnat astăzi în Făclia de Cluj.
Discuțiile despre viitorul Europei prind din nou contur.
Fie că e vorba de discursul recent al președintelui Comisiei Europene
sau de anumite studii care invadează sfera publică europeană. Trecem însă prea
rapid peste acest subiect, fără să îi înțelegem însă esența.
După cel de-al doilea Război Mondial, țările europene din Vestul continentului
au lansat un proiect ambițios,
materializat printr-o cooperare avansată. Iar acest proiect a evoluat. Cel mai
vizibil aspect este numărul de țări implicate, ajuns în prezent la 27. Al
doilea element este reprezentat de prerogative. Adică mai pe înțelesul omului
de rând, cine decide, în sensul de nivelul național sau european. S-a convenit
treptat ca tot mai multe decizii să fie luate la nivel de Bruxelles, unele cu
majoritate de voturi (de exemplu alegerea președintelui Comisiei Europene) sau
altele în unanimitate (acceptarea noilor țări în spațiul Schengen fiind cel mai
notoriu subiect pentru români).
De ce explic totul acum? Fiindcă e legat de proiectul viitorului UE. Totul este
dinamic, adică noi state sunt în proces de aderare la UE, dar și unele domenii
migrează către decizia comunitară. Dacă ne referim la apărarea comună europeană
vă puteți imagina necesitatea acestei coordonări structurate.
Nu este peste tot în lume la
fel. Este de notorietate, de exemplu, că Statele Unite ale
Americii nu negociază cu țările din zona pentru a avea mai mult de 50 de state.
La nivel de Asia avem ASEAN care grupează 10 țări, dar este departe gradul
acestora de integrare comparativ cu cel din Uniunea Europeană. La nivelul Americii
de Sud avem MERCOSUR, dar din nou vorbim de o cooperare mai mult decât o
integrare. Îmi amintesc cu mare plăcere cum acum vreo 25 de ani, la masterul în
studii europene de la Bruxelles, aveam o colegă din Paraguay. Era de fapt
pentru ea o școala de a învața cum funcționează o structurã suprastatală
și dinamică, posibilă inspirație şi pentru sud-americani.
Geografia ajută enorm proiectele integratoare între state. Dezvoltarea
structurilor regionale rămâne un subiect enorm, dar nu se poate face
totul pripit.
Pentru Europa urmează un an interesant dacă ne referim la viitorul UE.
Alegerile europene dinamizează subiectul, vorbim acum deschis despre o uniune
de 30 sau chiar 35 de state. Ne place să discutăm despre UE ca putere mondială,
dezvoltăm ideea unei autonomii strategice europene. Nici nu vă puteți da
seama ce bine este că România este parte a acestei discuții, negocind
totul din interiorul sistemului.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu