Să fiu sincer nu auzisem de Radio ProDiaspora şi la multumesc colegilor de la Rombel pentru materialul realizat pe această temă. Felicitări celor care acum un an au pus bazele acestei iniţiative - Radio ProDiaspora, precum şi celor 24 de voluntari care lucrează să menţină vie legătura între românii plecaţi în străinătate.
Aşa cum declară şi ei, prin munca pe care o fac, cu multă pasiune, nu încearcă să dea nicio tentă politică materialelor pe care le prezintă. Aşa cum am spus în repetate rânduri însã, în ceea ce priveşte media diasporei române, pe lângă rolul de informare şi relaţionare între membrii comunităţilor de dincolo de graniţele ţării, aceasta reprezintă şi un mijloc de reintegrare şi implicare a celor plecaţi.
La cât mai multe realizări în acest sens!
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 24 aprilie 2010
vineri, 23 aprilie 2010
Legitimitate prin cultură
Vis-a-vis de identitatea europeană, deşi mai vechi, deosebit de interesant mi s-a părut materialul scris de Aura Cumita Waschke, bazat pe ideile susţinute de Mircea Cărtărescu, încă înainte de aderarea României la Uniunea Europeană.
Autorul român împărtăşeşte ideea că, deşi greu de definit, identitatea europeană, se simte… şi se simte mai ales atunci când, un european, aflat în medii culturale diferite, se simte străin - “Ce înseamnă, de fapt, Europa nu ştiu, dar când am fost în America am simţit că sunt european”.
Identitatea Uniunii Europene a fost predominant definită politic. În ultimii ani s-a accentuat tot mai mult ideea că o comunitate politică are nevoie de un set comun de valori şi referinţe pentru a-i ghida acţiunile şi a-i conferi legitimitate.
Dan LUCA / Bruxelles
Autorul român împărtăşeşte ideea că, deşi greu de definit, identitatea europeană, se simte… şi se simte mai ales atunci când, un european, aflat în medii culturale diferite, se simte străin - “Ce înseamnă, de fapt, Europa nu ştiu, dar când am fost în America am simţit că sunt european”.
Identitatea Uniunii Europene a fost predominant definită politic. În ultimii ani s-a accentuat tot mai mult ideea că o comunitate politică are nevoie de un set comun de valori şi referinţe pentru a-i ghida acţiunile şi a-i conferi legitimitate.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 21 aprilie 2010
Agenţie Europeană în România?
România a prins gustul găzduirii unei agenţii europene şi bine face. Nu a ieşit din prima şi ne amintim de aplicaţia pentru a avea în România Agenţia Europeană de Cooperare a Autorităţilor de Reglementare Energetică. România nu s-a descurajat şi are acum un nou proiect în domeniu. Aşa cum spunea Teodor Baconschi, o Agenţie Europeană pentru reciclarea deşeurilor ar putea avea sediul la Bucureşti.
Energia este brandul cel mai consistent cu care iese România în UE. Din punctul de vedere al grupurilor sectoriale din domeniul energiei situaţia s-ar putea îmbunătăţi însă. Mai ales că – aşa cum ziceau experţii - dosarul Energiei va căpăta o importanţă vitală şi poate nu întâmplător Germania a preferat să deţină acest portofoliu de comisar european, modest la prima vedere.
Dan LUCA / Bruxelles
Energia este brandul cel mai consistent cu care iese România în UE. Din punctul de vedere al grupurilor sectoriale din domeniul energiei situaţia s-ar putea îmbunătăţi însă. Mai ales că – aşa cum ziceau experţii - dosarul Energiei va căpăta o importanţă vitală şi poate nu întâmplător Germania a preferat să deţină acest portofoliu de comisar european, modest la prima vedere.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 20 aprilie 2010
Spusu-mi-s-a despre România (“Machiavelli”)
Cred că cea mai vizibilă şi cunoscută publicaţie despre lobby-ul european este cartea “Machiavelli in Brussels – The Arts of lobbying the EU” a profesorului olandez Rinus van Schendelen. Ediţia din acest an cuprinde şi o referire la activitatea României în mediul comunitar – integrată în lobby-ul celor 12 ţări care au aderat la UE în 2004 şi 2007. Îmi permit să realizez o traducere aproximativă a paragrafului semnificativ.
“În conduita lobby-ului la nivel comunitar, cele 12 ţări au multe în comun. În primul rând ţările care şi-au recâştigat independenţa faţă de ocupaţia străină au un caracter ambivalent faţă de europenizare (“acum Bruxelles în locul Moscovei”). Atât cetăţenii, cât şi politicienii, îşi exprimă mult mai frecvent preferinţa către subsidiaritate decât pentru legi europene, sau chiar, desigur cu excepţia subvenţiilor, preferă suveranitatea în locul subsidiarităţii.
În al doilea rând, peisajul de afaceri al acestor ţări este foarte uniform (aproape nici o mare companie) şi guvernele descentralizate sunt în perioada de adolescenţă, majoritatea grupurilor de interese de acasă sunt dependente masiv de capitalul lor domestic.
La nivel european, în al treilea rând, Guvernul central se focalizează pe Consiliu şi pe PR-ul de Bruxelles, având încă prea puţine persoane în interiorul Comisiei, experţi în comitete şi comitologie. Doar în dosarele care cad sub incidenţa votului unanim în Consiliu poate această dependenţă să ducă la obstrucţionarea procesului de decizie, aşa cum au făcut Guvernul fraţilor gemeni polonezi Kaszynski în perioada 2005-2007.
A patra fizionomie provine din cauza instabilităţii politicilor de acasă. Poziţiile politice la nivelul Consiliului sunt în multe cazuri instabile, deoarece miniştrii vin şi pleacă, iar opiniile politice îi urmează”.
Desigur sunt multe de adăugat. Sistemul comunitar este complex şi e nevoie de experţi sectoriali, bine asimilaţi dinamicii din capitala europeană. Avem nevoie ca stat membru să avem români în administraţia europeană, în mecanismul lobby-ului privat, dar ceea ce este mai important poate este să avem o abordare consistentă pe axul România-UE.
Dan LUCA / Bruxelles
“În conduita lobby-ului la nivel comunitar, cele 12 ţări au multe în comun. În primul rând ţările care şi-au recâştigat independenţa faţă de ocupaţia străină au un caracter ambivalent faţă de europenizare (“acum Bruxelles în locul Moscovei”). Atât cetăţenii, cât şi politicienii, îşi exprimă mult mai frecvent preferinţa către subsidiaritate decât pentru legi europene, sau chiar, desigur cu excepţia subvenţiilor, preferă suveranitatea în locul subsidiarităţii.
În al doilea rând, peisajul de afaceri al acestor ţări este foarte uniform (aproape nici o mare companie) şi guvernele descentralizate sunt în perioada de adolescenţă, majoritatea grupurilor de interese de acasă sunt dependente masiv de capitalul lor domestic.
La nivel european, în al treilea rând, Guvernul central se focalizează pe Consiliu şi pe PR-ul de Bruxelles, având încă prea puţine persoane în interiorul Comisiei, experţi în comitete şi comitologie. Doar în dosarele care cad sub incidenţa votului unanim în Consiliu poate această dependenţă să ducă la obstrucţionarea procesului de decizie, aşa cum au făcut Guvernul fraţilor gemeni polonezi Kaszynski în perioada 2005-2007.
A patra fizionomie provine din cauza instabilităţii politicilor de acasă. Poziţiile politice la nivelul Consiliului sunt în multe cazuri instabile, deoarece miniştrii vin şi pleacă, iar opiniile politice îi urmează”.
Desigur sunt multe de adăugat. Sistemul comunitar este complex şi e nevoie de experţi sectoriali, bine asimilaţi dinamicii din capitala europeană. Avem nevoie ca stat membru să avem români în administraţia europeană, în mecanismul lobby-ului privat, dar ceea ce este mai important poate este să avem o abordare consistentă pe axul România-UE.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 19 aprilie 2010
Restricţii pentru muncitorii români
Dacă diaspora românească poate munci legal în multe din statele UE - în Italia şi Spania de exemplu - totuşi la 3 ani după aderare, 9 state mai impun încă restricţii la angajare muncitorilor români.
Graficul mobilităţii forţei de muncă dinspre România spre statele Uniunii Europene nu este şi nu va fi marcat de schimbări majore în următoarele luni. Au fost ridicate restricţiile pentru anumite grupe de meserii, însă din păcate, imaginea naţională nu foarte bună pe care încă o deţinem în Europa, apariţia şomajului în ţările gazdă şi reglementările existente, sunt factori care nu încurajează deschiderea mai devreme a porţilor pentru muncitorii români.
Nici în Belgia nu s-au schimbat multe în ultimul an, iar dacă nu există o mobilizare eficientă a autorităţilor române, dar şi a asociaţiilor româneşti din Belgia, se pare că până în 2012 nu sunt şanse de a ridica restricţia.
Dan LUCA / Bruxelles
Graficul mobilităţii forţei de muncă dinspre România spre statele Uniunii Europene nu este şi nu va fi marcat de schimbări majore în următoarele luni. Au fost ridicate restricţiile pentru anumite grupe de meserii, însă din păcate, imaginea naţională nu foarte bună pe care încă o deţinem în Europa, apariţia şomajului în ţările gazdă şi reglementările existente, sunt factori care nu încurajează deschiderea mai devreme a porţilor pentru muncitorii români.
Nici în Belgia nu s-au schimbat multe în ultimul an, iar dacă nu există o mobilizare eficientă a autorităţilor române, dar şi a asociaţiilor româneşti din Belgia, se pare că până în 2012 nu sunt şanse de a ridica restricţia.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 15 aprilie 2010
25 de ani pentru AEGEE-Europe
Acum 25 de ani, pe 16 aprilie, la Paris, lua fiinţă Asociaţia Studenţilor Europeni – AEGEE. Am avut marele noroc să descopăr activitatea acestei organizaţii la Cluj, în 1993, student fiind la Universitatea “Babeş-Bolyai”. Mi-a plăcut ideea, acea de a activa într-o reţea europeană, şi treptat am intrat în Comitetul Director al AEGEE-Cluj, fiind şi preşedintele antenei din 1995. Iar în aprilie 1997 am candidat cu succes, fiind ales în Biroul Executiv european de la Bruxelles al AEGEE-Europe.
Mi-am clădit mult CV-ul pe experienţa AEGEE şi recomand tinerilor din România astfel de abordări. Educaţia non-formală este ceea ce lipseşte mult într-o Românie prea axată pe reforme educaţionale. E important să ai o abordare practică în tot ceea ce faci, iar experienţa organizãrii ca şi student a unei conferinţe în interiorul Parlamentului European îţi dă forţa de a te integra rapid în sistemul capitalei comunitare.
AEGEE-ul mi-a schimbat viaţa, iar exerienţa dobândită prin acest mecanism este crucială.
Mulţumesc AEGEE!
La Mulţi Ani AEGEE!
Dan LUCA / Bruxelles
Mi-am clădit mult CV-ul pe experienţa AEGEE şi recomand tinerilor din România astfel de abordări. Educaţia non-formală este ceea ce lipseşte mult într-o Românie prea axată pe reforme educaţionale. E important să ai o abordare practică în tot ceea ce faci, iar experienţa organizãrii ca şi student a unei conferinţe în interiorul Parlamentului European îţi dă forţa de a te integra rapid în sistemul capitalei comunitare.
AEGEE-ul mi-a schimbat viaţa, iar exerienţa dobândită prin acest mecanism este crucială.
Mulţumesc AEGEE!
La Mulţi Ani AEGEE!
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 14 aprilie 2010
EPSO şi sistemul de educaţie românesc
Noutăţile în ceea ce priveşte concursul EPSO vor contribui la selecţia mult mai rapidă şi mai relevantă a celor care doresc să obţină un loc de muncă în instituţiile europene. Va exista un plan ciclic de 3 ani de evaluare a numărului de personal necesar, iar recrutarea acestora se va realiza prin concursuri organizate anual, eliminându-se în acest fel situaţia nefavorabilă în care candidaţii aşteptau un răspuns mai mulţi ani de zile.
Marea schimbare este adusă însă de eliminarea testului preliminar de cunoştinţe despre UE, apelându-se la o testare a competenţelor candidaţilor necesare posturilor pentru care au aplicat, mult mai relevante decât cunoştinţele teoretice. Se va urmări în acelaşi timp acel set de “soft skills” printre care analizarea şi rezolvarea problemelor, comunicarea, obţinerea de rezultate, învăţarea şi dezvoltarea, stabilirea priorităţilor şi organizarea, perseverenţa şi lucrul cu ceilalţi.
Pentru prima dată studenţii din anii terminali vor avea şansa să candideze la aceste concursuri şi să înţeleagă ce presupune concret un astfel de job.
Favorizaţi vor fi cei obişnuiţi cu acest gen de testări, bazate pe gândire logică, nu pe memorare. “Noul EPSO” avantajează sistemele educaţionale ale ţărilor EU15, a căror metode specifice, din păcate, în România nu sunt încă prea utilizate.
Dan LUCA / Bruxelles
Marea schimbare este adusă însă de eliminarea testului preliminar de cunoştinţe despre UE, apelându-se la o testare a competenţelor candidaţilor necesare posturilor pentru care au aplicat, mult mai relevante decât cunoştinţele teoretice. Se va urmări în acelaşi timp acel set de “soft skills” printre care analizarea şi rezolvarea problemelor, comunicarea, obţinerea de rezultate, învăţarea şi dezvoltarea, stabilirea priorităţilor şi organizarea, perseverenţa şi lucrul cu ceilalţi.
Pentru prima dată studenţii din anii terminali vor avea şansa să candideze la aceste concursuri şi să înţeleagă ce presupune concret un astfel de job.
Favorizaţi vor fi cei obişnuiţi cu acest gen de testări, bazate pe gândire logică, nu pe memorare. “Noul EPSO” avantajează sistemele educaţionale ale ţărilor EU15, a căror metode specifice, din păcate, în România nu sunt încă prea utilizate.
Dan LUCA / Bruxelles
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
