Uniunea Europeană are un sistem complex de luare a deciziei care este greu de înţeles şi există lipsă de interes pentru această construcţie din partea sistemele educaţionale naţionale. Factorii de decizie naţionali au tendinţa să acuze UE când este nevoie să fie introduse măsuri nepopulare şi să îşi adjudece meritele pentru deciziile populare.
UE reprezintă “adăugarea” unui judecător în luarea deciziilor în faţa statelor membre. Numeroase studii au subliniat rolul oficialilor nealeşi în procesul de luare a deciziilor. O problemă frecvent discutată este sistemul complex al “comitologiei“, prezentat adesea ca fiind un caz extrem de reversiune al circuitului puterii. Uniunea a fost caracterizată ca o entitate pe mai multe nivele şi policentrică - o guvernare policentrică. Diversitatea culturală se adaugă la acestea. Este cât se poate de clar că UE nu a produs o identitate colectivă până în prezent.
Uniunea Europeană se joacă de-a puterea, iar comunicarea sa, puţin confuză, oscilează între “cucerirea puterii” şi “exercitarea puterii”. Alegerile pentru Parlamentul European sunt văzute ca fiind o opţiune secundară în rândul alegătorilor. Politicile trebuie individualizate şi neapărat personificate pentru a avea succes, toate celelalte lucruri fiind imparţiale.
Brandul “Parlamentul European” este mai puternic decât IBM sau HP, dar totuşi e dificil în a convinge “consumatorii”. Unii spuneau că se pune accentul prea mult pe “mecanism” şi prea puţin pe “produsul finit”. Un “consumator” este interesat de maşina pe care o cumpără, nu de procesul tehnologic al producerii autovehicolului.
Votul direct de care vorbea recent şi Preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, ar fi cea mai importantă măsură prin care să se amelioreze deficitul de legitimitate şi să se rezolve o problemă de democraţie europeană. Vizibilitatea şi notorietatea liderilor comunitari ar creşte semnificativ, impusă de crearea unui nou mecanism de selecţie a acestora, mult mai benefic şi pentru cetăţenii europeni.
E imperativ ca grupările politice europene să-şi numească proprii lideri pentru a-şi conduce campaniile chiar dacă nu avem practic un electorat pan-european. Acest lucru va pune la un loc feţe şi nume, prin programe politice.
E nevoie de “ruptură” strategică în jurul anului 2011, iar semnalul trebuie să vină din partea partidelor politice europene, nu din partea instituţiilor europene. Se simte nevoia unor “mişcări doctrinare”, trecând peste fantomaticele “umbrele europene”. Se vor coagula strategii de alegeri cu adevărat europene, în care partidele politice îşi vor alege democratic şi vizibil liderii europeni, la înaltele funcţii, la nivel comunitar.
Europa are nevoie de un proiect politic puternic, cetăţenii o cer, chiar dacă există încă voci care încearcă să perturbe această direcţie.
Alegerile primare dau mult mai multă vizibilitate instituţiilor europene, majoritatea dezbaterilor fiind axate pe rolul Parlamentului European şi a Comisiei Europene în a răspunde cerinţelor cetăţenilor UE într-o lume tot mai complexă.
Visul instituţiilor europene poate deveni de asemenea realitate prin organizarea alegerilor primare: dezbateri pe teme europene, reflectate pe prima pagină a cotidianelor şi ore întregi de emisiuni televizate pentru mediatizarea liderilor europeni.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 22 septembrie 2010
marți, 21 septembrie 2010
Poziţionare şi branding în afacerile europene
În ultimii 10 ani am studiat evoluţia grupurilor de interese din Bruxelles-ul european, strategia lor de comunicare, dar şi relaţionarea lor cu entităţile româneşti.
S-a mers pentru mult timp doar pe poziţionarea grupurilor în afaceri europene din Bruxelles, fără a da o prea mare importanţă brandului utilizat. Mulţi îşi amintesc încă acronimul UNICE, care „acoperea” patronatul european, şi nu au trecut mai mult de 7 ani de când avem BUSINESSEUROPE ca interfaţă a sectorului de afaceri cu instituţiile europene şi actorii europeni. La fel s-a întâmplat cu Berarii Europei (Brewers of Europe), o asociaţie fondată în 1958, care până acum vreo 8 ani purta numele CBMC (Confédération des brasseurs du marché commun).
Având în vedere dinamica legislativă comunitară, complexitatea deciziilor din sfera europeană şi „jungla” entităţilor reprezentate în Bruxelles, estimez o coagulare a multor grupuri de interese existente sub branduri mult mai clare, accesibile ca înţelegere nu doar specialiştilor europeni, dar şi publicului larg.
Dan LUCA / Bruxelles
S-a mers pentru mult timp doar pe poziţionarea grupurilor în afaceri europene din Bruxelles, fără a da o prea mare importanţă brandului utilizat. Mulţi îşi amintesc încă acronimul UNICE, care „acoperea” patronatul european, şi nu au trecut mai mult de 7 ani de când avem BUSINESSEUROPE ca interfaţă a sectorului de afaceri cu instituţiile europene şi actorii europeni. La fel s-a întâmplat cu Berarii Europei (Brewers of Europe), o asociaţie fondată în 1958, care până acum vreo 8 ani purta numele CBMC (Confédération des brasseurs du marché commun).
Având în vedere dinamica legislativă comunitară, complexitatea deciziilor din sfera europeană şi „jungla” entităţilor reprezentate în Bruxelles, estimez o coagulare a multor grupuri de interese existente sub branduri mult mai clare, accesibile ca înţelegere nu doar specialiştilor europeni, dar şi publicului larg.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 20 septembrie 2010
Pot crea reţelele sociale branduri?
Comunicarea organizaţiilor prin utilizarea reţelelor sociale este un subiect la modă. Cu toate avantajele pe care le oferă însă, nu ne putem hazarda în a apela la acestea fără o analiză a fiecărei situaţii în parte.
Comunicarea în reţelele sociale depinde foarte mult de tipul de organizaţie şi de categoriile de public-ţintă. „Reţelele sociale pot ajuta la creşterea nivelului de awareness al unei organizaţii, la crearea unor comunităţi în jurul unui brand, la interacţiunea cu o anumită categorie de public-ţintă”, remarca Rareş Petrişor. Însă, asta nu înseamnă neapărat că eforturile de comunicare se pot traduce automat în creşterea vânzărilor sau obţinerea de voturi.
Comunicarea personalizată este tendinţa actuală, remarca Cristi Cretzan de la Grayling România, referindu-se în special la atractivitatea utilizării reţelelor sociale. Însă acest tip de comunicare, mai spune el, nu se va putea susţine. „Vom reveni la elementele de bază: brandurile puternice, susţinute de oameni care, dacă vor şti să comunice simplu şi deschis, vor avea câştig de cauză”.
Dan LUCA / Bruxelles
Comunicarea în reţelele sociale depinde foarte mult de tipul de organizaţie şi de categoriile de public-ţintă. „Reţelele sociale pot ajuta la creşterea nivelului de awareness al unei organizaţii, la crearea unor comunităţi în jurul unui brand, la interacţiunea cu o anumită categorie de public-ţintă”, remarca Rareş Petrişor. Însă, asta nu înseamnă neapărat că eforturile de comunicare se pot traduce automat în creşterea vânzărilor sau obţinerea de voturi.
Comunicarea personalizată este tendinţa actuală, remarca Cristi Cretzan de la Grayling România, referindu-se în special la atractivitatea utilizării reţelelor sociale. Însă acest tip de comunicare, mai spune el, nu se va putea susţine. „Vom reveni la elementele de bază: brandurile puternice, susţinute de oameni care, dacă vor şti să comunice simplu şi deschis, vor avea câştig de cauză”.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 16 septembrie 2010
Impact alegerilor primare asupra cetăţenilor
Alegerile pentru Parlamentul European sunt văzute ca fiind o opţiune secundară în rândul alegătorilor. De ce oare această percepţie, când Parlamentul European creşte ca putere şi influenţă?
Nu cetăţenii sunt problema când vorbim despre alegerile europene. 43% a fost rata de participare în 2009, vreo 45% în 2004 şi tot aşa. Şi ne mai întrebăm care e legitimitatea instituţiilor europene în actuala formulă de alegeri? Iar dacă vom continua în aceeaşi formulă garantez că în 2014 nici măcar 40% nu se vor prezenta la vot.
Specialiştii au început să admită faptul că succesul integrării europene impune mai mult decât implementarea unor instituţii eficiente şi armonizarea politicilor la nivel naţional cu cel european. E nevoie în egală măsură de respectarea principiilor democraţiei la nivel comunitar. Uniunea Europeană speră să îmbunătăţească participarea cetăţenilor pentru crearea unei democraţii supranaţionale, participarea activă a populaţiei fiind un factor cheie în acest mecanism. Dar cum?
Uniunea Europeană a reuşit cu siguranţă să atragă anumiţi oameni şi să îi convingă de faptul că merită să investească timp şi energie pentru a înţelege complicatele mecanisme ce stau la baza funcţionării ei. UE are “fanii” săi. Dar cât de prezentă în conştiinţa oamenilor obişnuiţi este Uniunea Europeană dacă ne deplasăm în afara cartierului european? Cine mai este interesat de UE când avansăm pe străzile Bruxelles-ului şi dacă mergem de acolo mai departe în toate cele 27 de state membre? Cine mai ştie ce structură au instituţiile europene şi cu ce se ocupă fiecare? Uniunea Europeană are acum aproape 500 de milioane de locuitori, dintre care cei într-adevăr informaţi în legătură cu felul în care funcţionează sunt doar o picătură într-un ocean. UE are fanii săi, dar cum rămâne cu cetăţenii săi?
Relaţia UE-cetăţeni pare a fi într-o stare de somnolenţă, animată din când în când de câte un referendum, adesea cu rezultate negative. Cetăţenii îşi amintesc de Uniune atunci când sunt nemulţumiţi, iar UE îşi aminteşte de cetăţeni atunci când aceştia îi resping proiectele. Specialiştii explică acest fapt prin prisma unui concept destul de cunoscut în zilele noastre: lipsa comunicării. Să fie doar asta?
Organizarea alegerilor primare ar putea schimba percepţia cetăţenilor despre construcţia europeană. Alegerile europene ar avea cel puţin feţe umane, necesare în demonizarea unui sistem opac.
Dacă am avea alegerile primare, pregătite cu 2-3 ani înainte de alegerile europene, activiştii locali ar putea înţelege mai devreme importanţa confruntărilor europene, ar putea convinge şi pe alţii că implicarea în astfel de acţiuni are relevanţă pentru ei. S-ar realiza o masă critică de dezbateri, utile pentru decriptarea mesajelor. Presa s-ar mobiliza mult în mediatizarea unor astfel de dezbateri.
De câţiva ani, Obama a devenit idolul politicienilor, brandul politic cel mai cunoscut, chiar şi în Uniunea Europeană. Preşedintele american are merite deosebite, dar şi un sistem care l-a “inventat”. Obama este un produs al sistemului american, aşa cum vom avea alţi lideri americani aleşi cel puţin o dată la 8 ani. Alegerile primare i-au dat posibilitatea liderului american în a se afirma, nu o campanie de două luni, survenită după nominalizarea de către Partidul Democrat ca şi candidat oficial la funcţia supremă în Stat.
Dacă legitimitatea este dobândită prin vot, iar Preşedintele Comisiei nu îşi face campanie pentru a câştiga titlul, atunci schimbarea metodei este încă o chestiune ce ar trebuie avută în vedere.
Să nu uităm de asemenea că membrii Parlamentului European sunt aleşi mai degrabă din listele preliminare naţionale şi regionale decât din mandate directe.
Democraţia va fi cu adevărat instaurată numai atunci când se vor oferi reforme democratice autentice, care vor face în final comunicarea despre Europa un exerciţiu mai uşor.
Dan LUCA / Bruxelles
Nu cetăţenii sunt problema când vorbim despre alegerile europene. 43% a fost rata de participare în 2009, vreo 45% în 2004 şi tot aşa. Şi ne mai întrebăm care e legitimitatea instituţiilor europene în actuala formulă de alegeri? Iar dacă vom continua în aceeaşi formulă garantez că în 2014 nici măcar 40% nu se vor prezenta la vot.
Specialiştii au început să admită faptul că succesul integrării europene impune mai mult decât implementarea unor instituţii eficiente şi armonizarea politicilor la nivel naţional cu cel european. E nevoie în egală măsură de respectarea principiilor democraţiei la nivel comunitar. Uniunea Europeană speră să îmbunătăţească participarea cetăţenilor pentru crearea unei democraţii supranaţionale, participarea activă a populaţiei fiind un factor cheie în acest mecanism. Dar cum?
Uniunea Europeană a reuşit cu siguranţă să atragă anumiţi oameni şi să îi convingă de faptul că merită să investească timp şi energie pentru a înţelege complicatele mecanisme ce stau la baza funcţionării ei. UE are “fanii” săi. Dar cât de prezentă în conştiinţa oamenilor obişnuiţi este Uniunea Europeană dacă ne deplasăm în afara cartierului european? Cine mai este interesat de UE când avansăm pe străzile Bruxelles-ului şi dacă mergem de acolo mai departe în toate cele 27 de state membre? Cine mai ştie ce structură au instituţiile europene şi cu ce se ocupă fiecare? Uniunea Europeană are acum aproape 500 de milioane de locuitori, dintre care cei într-adevăr informaţi în legătură cu felul în care funcţionează sunt doar o picătură într-un ocean. UE are fanii săi, dar cum rămâne cu cetăţenii săi?
Relaţia UE-cetăţeni pare a fi într-o stare de somnolenţă, animată din când în când de câte un referendum, adesea cu rezultate negative. Cetăţenii îşi amintesc de Uniune atunci când sunt nemulţumiţi, iar UE îşi aminteşte de cetăţeni atunci când aceştia îi resping proiectele. Specialiştii explică acest fapt prin prisma unui concept destul de cunoscut în zilele noastre: lipsa comunicării. Să fie doar asta?
Organizarea alegerilor primare ar putea schimba percepţia cetăţenilor despre construcţia europeană. Alegerile europene ar avea cel puţin feţe umane, necesare în demonizarea unui sistem opac.
Dacă am avea alegerile primare, pregătite cu 2-3 ani înainte de alegerile europene, activiştii locali ar putea înţelege mai devreme importanţa confruntărilor europene, ar putea convinge şi pe alţii că implicarea în astfel de acţiuni are relevanţă pentru ei. S-ar realiza o masă critică de dezbateri, utile pentru decriptarea mesajelor. Presa s-ar mobiliza mult în mediatizarea unor astfel de dezbateri.
De câţiva ani, Obama a devenit idolul politicienilor, brandul politic cel mai cunoscut, chiar şi în Uniunea Europeană. Preşedintele american are merite deosebite, dar şi un sistem care l-a “inventat”. Obama este un produs al sistemului american, aşa cum vom avea alţi lideri americani aleşi cel puţin o dată la 8 ani. Alegerile primare i-au dat posibilitatea liderului american în a se afirma, nu o campanie de două luni, survenită după nominalizarea de către Partidul Democrat ca şi candidat oficial la funcţia supremă în Stat.
Dacă legitimitatea este dobândită prin vot, iar Preşedintele Comisiei nu îşi face campanie pentru a câştiga titlul, atunci schimbarea metodei este încă o chestiune ce ar trebuie avută în vedere.
Să nu uităm de asemenea că membrii Parlamentului European sunt aleşi mai degrabă din listele preliminare naţionale şi regionale decât din mandate directe.
Democraţia va fi cu adevărat instaurată numai atunci când se vor oferi reforme democratice autentice, care vor face în final comunicarea despre Europa un exerciţiu mai uşor.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 15 septembrie 2010
Borna 2020 pentru UE şi România
Mă bucur să observ că există o dezbatere şi în mediul românesc despre strategia Europa 2020, chiar dacă aceasta prinde contur mai mult în cercurile de la Bruxelles.
2020 este acum borna instituţională şi e plăcut să îmi reamintesc iniţiativele neguvernamentale la care am participat în anii ’90 pe acest subiect.
Dan LUCA / Bruxelles
2020 este acum borna instituţională şi e plăcut să îmi reamintesc iniţiativele neguvernamentale la care am participat în anii ’90 pe acest subiect.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 14 septembrie 2010
Job la Bruxelles
În recentul interviu publicat în Adevărul povesteam despre oportunităţile capitalei comunitare, iar la ceas de criză orice informaţii despre locuri de muncă şi idei de afaceri sunt binevenite.
Vreau însă să clarific câteva noţiuni. Consider cu tărie că există două pieţe a forţelor de muncă în Bruxelles, care din cauza suprapunerii geografice creează confuzie. Există un Bruxelles-Belgia şi mai există un Bruxelles-UE, cu oportunităţi caracteristice.
Dacă sunteţi interesaţi de job-uri în Bruxelles am lansat câteva recomandări încă de la începutul acestui an.
Chiar dacă în România puţini mai cred că expertiza pe anumite sectoare contează, consider că există oportunităţi pentru cei care au cunoştinţe despre mecanismul comunitar. Este paradoxal, dar pentru românii care doresc să activeze în acest domeniu oportunităţile contemporane sunt mai prezente în Bruxelles, decât la Bucureşti sau – cu siguranţă – la Cluj.
Iar ca şi tendinţe întrevăd o dublare a numărului de români din Bruxelles-ul european în următorii 5 ani, prezenţă datorată cotei României în instituţiile europene, dar şi unei „penetrări” a Secretariatelor grupurilor de interese de către români.
Dan LUCA / Bruxelles
Vreau însă să clarific câteva noţiuni. Consider cu tărie că există două pieţe a forţelor de muncă în Bruxelles, care din cauza suprapunerii geografice creează confuzie. Există un Bruxelles-Belgia şi mai există un Bruxelles-UE, cu oportunităţi caracteristice.
Dacă sunteţi interesaţi de job-uri în Bruxelles am lansat câteva recomandări încă de la începutul acestui an.
Chiar dacă în România puţini mai cred că expertiza pe anumite sectoare contează, consider că există oportunităţi pentru cei care au cunoştinţe despre mecanismul comunitar. Este paradoxal, dar pentru românii care doresc să activeze în acest domeniu oportunităţile contemporane sunt mai prezente în Bruxelles, decât la Bucureşti sau – cu siguranţă – la Cluj.
Iar ca şi tendinţe întrevăd o dublare a numărului de români din Bruxelles-ul european în următorii 5 ani, prezenţă datorată cotei României în instituţiile europene, dar şi unei „penetrări” a Secretariatelor grupurilor de interese de către români.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 13 septembrie 2010
Popularitatea comunicării digitale
Comunicarea digitală nu mai este o noutate, nici când e vorba de simple relaţii interpersonale, dar nici când e vorba de afaceri europene.
“În cazul comunicării UE, apariţia noilor technologii de comunicare nu a fost doar rezultatul unui progres ştiinţific, ci şi expresia unor strategii politice de a implica cetăţenii, de a-i apropia de o realitate care părea complicată, ba chiar ascunsă şi slujită de birocraţi bogaţi. În plus, dorinţa de conectivitate şi instinctul de comunicare atât de evidente în cultura contemporană, au potenţat demistificarea administraţiei din Bruxelles”, scria clujeanca Anda Ghiran, care acum lucrează în domeniul comunicării la Bruxelles.
Dan LUCA / Bruxelles
“În cazul comunicării UE, apariţia noilor technologii de comunicare nu a fost doar rezultatul unui progres ştiinţific, ci şi expresia unor strategii politice de a implica cetăţenii, de a-i apropia de o realitate care părea complicată, ba chiar ascunsă şi slujită de birocraţi bogaţi. În plus, dorinţa de conectivitate şi instinctul de comunicare atât de evidente în cultura contemporană, au potenţat demistificarea administraţiei din Bruxelles”, scria clujeanca Anda Ghiran, care acum lucrează în domeniul comunicării la Bruxelles.
Dan LUCA / Bruxelles
Abonați-vă la:
Postări (Atom)