joi, 29 iulie 2010

iMagazine în afaceri europene

Ideea de a combina tehnologia în comunicare, cu aplicare în afaceri europene, dă naştere unui produs nou – un fel de iMagazine. Este vorba despre o prezentare într-o formă online inedită a imaginii actuale a Uniunii Europene în mintea cetăţenilor, a experţilor, şi mai mult, cuprinde părerea vecinilor vis-à-vis de construcţia europeană.

De exemplu, citându-l pe artistul Goran Bregovic, balcanicii consideră că UE poate aduce “pacea”. Răsfoind, la propriu acest material, poţi urmări înregistrările vox-pops-urilor realizate în Turcia, SUA, Rusia sau Orientul Mijlociu, precum şi interviuri în care se vorbeşte despre Tratatul Lisabona sau branding-ul european.

Materialul realizat în colaborare cu jurnalişti, profesori, experţi în comunicare şi analişti politici este ingenios prezentat, atractiv de “vizionat”. Cred că astfel de produse vor deveni tot mai frecvente, mai ales dacă ne imaginăm un suport elecronic suplu precum e-reader, conectat in permanenţã la Internet.

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 26 iulie 2010

Decalogul frustrării românului din Diasporă

O scurtă introducere este necesară. De peste 13 ani trăiesc în afara României, dar interacţionez pe diverse paliere cu sistemul românesc. Îmi permit să scriu câteva idei despre cum văd eu românul din Diasporă şi să prezint câteva sugestii pentru cei care îşi doresc să (re)intre în contact cu România.

Ca o traumă a sistemului comunist, România are încă abordări confuze faţă de Diasporă. Dacă în anii ’90 discuţia despre românii plecaţi era ceva de domeniul fantasticului, un adevărat tabuu instituţional, subiectul a explodat când ne-am dat seama că 10% de-ai noştri trăiesc în afara României, iar aceştia “pompează” către familiile din ţară sume imense care ajung să aibă impact la nivel macro (s-a ajuns chiar la 5% din PIB acum vreo 2-3 ani).

Pare de domeniul incredibilului dar expresii de genul “nu aţi mâncat salam cu soia cu noi în ţară” sau “ce ştiţi voi ce este în România” prind încă şi la nivelul României anului 2010.

Pe acest fundal, şi mai ales când lucrurile nu merg aşa cum am dori în România, românul din Diasporă se motivează, devine sfătos chiar şi e pregătit pentru acţiune. Şi bine face!

Românul este pragmatic, iar deşi integrarea personală în alte sisteme ia timp, reuşeşte în cele mai mai multe cazuri inserţia. Aici dă piept cu o cultură managerială diferită faţă de cea din România. Diferenţa fundamantală este că directorii din Vest apreciează subalternii, neezitând să îi laude de fiecare dată când e cazul, pe când în România lucrurile nu stau la fel. Brandul de ţarã ne urmãreşte peste tot şi încep să circule expresii de genul: “de ce nu are România mai mulţi ca tine”, “pe tine trebuie să te pună ministru în ţara ta nu şi pe X”, “tu trebuie să faci ceva să îi schimbi”, “tu eşti viitorul” şi alte clasice şabloane care flatează şi care – de cele mai multe ori – sunt rostite sincer.

Şi românul nostru se motivează şi începe să îşi îndreapte “vectorii” către ţară. Se reînvie un patriotism nebănuit şi - din nou subliniez - e bine că există astfel de reacţii.

Ce urmează de multe ori e de domeniul incredibilului pentru cei care nu au încercat şi dezamăgitor pentru cei care au luptat pe acest front. Refugierea pe forumuri e de multe ori benefică apoi, dar nu rezolvă frustrarea personală de cele mai multe ori, iar – hai să fim sinceri – impactul nu e chiar aşa cum l-am dorit. Experienţe traumatizante la iniţiative pornite cu dragă inimă, fac din unii români plecaţi să se izoleze şi mai mult faţă de România. Şi e mare păcat.

E ceva de făcut? Mi-am permis – cred că în premieră – să realizez un decalog pentru românul din Diasporă care doreşte implicarea faţã de ţara sa:

1. Orice român poate să aibă o contribuţie pozitivă la dezvoltarea ţării sale. Implicarea este necesară pentru România!
2. Sistemul românesc este complex şi nu înseamnă că ideile prezentate – chiar dacă sunt cu bună intenţie – sunt primite cu entuzism. Încercaţi să cunoaşteţi sitemul politico-administrativ şi chiar mai mult din România contemporană!
3. Interacţionarea cu semenii (fie din ţară sau din afara ţării) trebuie să fie şi directă, nu doar virtuală. Comunicarea virtuală, mai ales la început, poate să fie distructivă. Organizaţi întâlniri fizice între români!
4. Există o suspiciune istorică a românilor faţă de semeni, puţină transparenţă nu strică. Prezentaţi-vã deschis de unde veniţi, de când sunteţi plecat din ţară, ce activitate desfăşuraţi în prezent şi cum vedeţi România şi ce soluţii propuneţi!
5. Toleranţa nu este calitatea pe care o au românii, iar munca în echipă are multe sensuri. Căutaţi în mod real să înţelegeţi ce idei au colegii despre proiecte asemănătoare!
6. De multe ori sunt prea multe discuţii fără cap şi coadă, “filozofie de pahar”, exerciţii de refulare împotriva unor adversari de multe ori imaginari. Structuraţi pe o pagină proiectul pe care doriţi să-l realizaţi!
7. Un proiect bun dacă nu e comunicat eficient şi monitorizat poate eşua lamentabil. Realizaţi tactica de prezentare şi mediatizare a iniţiativei!
8. Respectul faţă de cei aleşii sau delegaţii care coordoneazã activităţi este scăzut în rândul comunitãţii româneşti. Nu treceţi la implementarea unui proiect până nu aveţi clar regulile de lucru în echipă!
9. Prea mult se vehiculează în România expresii de genul “politicianul independent din punct de vedere politic”. Ne place sau nu, omul politic conduce sistemul politic, iar marile doctrine au reprezentanţă. Încercaţi o racordare personală la sitemul politic din ţara de adopţie sau (şi) ţara de origine (România) dacã chiar doriţi impactul maxim!
10. Este tentant să dai vina pe alţi români pentru nereuşita unui proiect. Este uşor a arunca cu noroi în stânga şi dreapta. România nu are nimic împotriva voastră – e ţara voastră cu bune şi rele! Ajutaţi-o dacă puteţi!

Dan LUCA / Bruxelles

Avântul blogurilor europene

În ultimii ani numărul blogurilor care au ca temă principală afacerile europene au evoluat spectaculos, chiar şi comisarii europeni postând mesaje pe site-urile personale, însă de remarcat este rezultatul unui studiu recent care demonstrează că bloggerii independenţi, care scriu despre politica UE, au din ce în ce mai mult succes în faţa rivalilor, mass media. Internetul se transformă astfel si pe planul comunitar dintr-o sursă de informare într-un mijloc de interacţiune şi comunicare în dublu-sens.

Acelaşi studiu arată că 60% dintre utilizatorii de internet citesc sau scriu pe bloguri, sau iau parte la alte dezbateri online.

În topul clasamentului blogurilor cu cele mai relevante conţinuturi, cu cel mai mare număr de vizitatori unici, cele care au cel mai bun “ranking” în motoarele de căutare sau cele care sunt cel mai des menţionate pe alte web-uri, regăsim Stephen Gardner's 'The Digger', Stanley Crossick's 'Stanley’s Blog' şi Jon Worth's 'Euroblog', foarte aproape de BBC's Gavin Hewitt şi blogul Financial Times' Brussels.

Cifrele studiului nu sunt deloc de neglijat însă nu putem avea o imagine reală asupra blogurilor care tratează teme europene, luându-le în considerare doar pe cele scrise în limba engleză.

Poate nu e rău să avem şi un top al blogurilor de afaceri europene în limba română.

Dan LUCA / Bruxelles

sâmbătă, 24 iulie 2010

O Carta Albă a fondurilor europene…

Este propunerea făcută de premierul României cu ocazia reuniunii Comitetului interministerial pentru monitorizarea accesării fondurilor europene. Asta pentru că se intenţionează o mai bună evaluare a modului în care sunt utilizate fondurile primite de la Uniune, necesară, având în vedere contextul actual.

Să sperăm însă că este un început pentru o mai bună gestionare a fondurilor, iar în urma întâlnirilor lunare organizate cu acest scop, rezultatele să nu întârzie să apară.

Dan LUCA / Bruxelles

joi, 22 iulie 2010

Serbia şi UE văzute de la Belgrad

La începutul acestei săptămâni am avut şansa să mă aflu la Belgrad pentru a-mi ajuta colegii în a înfiinţa EurActiv-ul în Serbia. Foarte interesantă experienţa, amintindu-mi cu mare plăcere de perioada 2003-2004 când am reuşit să localizăm “produsul EurActiv” în România.

Acum, o echipă foarte motivată, parte a agenţiei de presă BETA, depune eforturi incredibile pentru a arăta necesitatea unei publicaţii online, de afaceri europene, în limba sârbă, iar modelul EurActiv li s-a părut cel mai potrivit. Timp de 3 zile am însoţit echipa sârbă în conceperea strategiei şi prezentarea conceptului potenţialilor parteneri de la Belgrad.

Se vorbeşte prea puţin de Serbia şi de demersurile pentru a deveni membră a Uniunii Europene. Pe 22 decembrie 2009 Guvernul Republicii Serbia a început demersurile oficiale de aderare, cu ţinta 2014 (cam optimista) pentru intrarea în UE.

Câteva opinii despre Belgrad-ul anului 2010. Este atmosfera pe care am întâlnit-o în Bucureşti-ul anului 2000. Investiţiile străine sunt puţine, salariul mediu în jur de 250 euro pe lună. Serbia este o ţară care timp de 20 de ani a fost lovită de grele încercări şi care merită acum să fie ajutată. Tinerii şi bătrânii privesc cu speranţă spre UE, fără a cunoaşte clar de ce. Au însă nevoie de linişte şi pace, de timp să îşi reclădească o ţară minunată.

E un moment crucial pentru Serbia, e timpul când adevăraţii prieteni trebuie să intre pe scenă pentru a-i ajuta pe sârbi. România poate să fie un partener real pentru această ţară. Nu doar instituţiile româneşti, dar şi sectorul privat sau chiar cel neguvernamental poate să îşi aducă contribuţia la acest demers.

Cred cu convingere că România trebuie să aibă un proiect pentru Serbia acum!

Dan Luca / Bruxelles

miercuri, 21 iulie 2010

Dialog. Negociere. Lobby.

Interesantă observaţia pe care o face Vasile Puşcaş despre Jean-Claude Juncker – “te face să te raportezi şi la ţara sa, atunci când discutai teme ale agendei europene. Îmi amintesc sfatul lui, că, atunci când negociezi cu UE, trebuie să ţii cont de interesul comun al tuturor Statelor Membre şi nu doar de interesul propriei ţări”.

Îmi face plăcere să amintesc în acest context de o teorie asemănătoare, lansată în anii ’90 de către Adrian Severin, cu referire la “diplomaţia trilaterală” sau – în jargonul Departamantului de Stat al SUA – “triunghiurile lui Adrian” (din cartea “Locurile unde se construieşte Europa”).

Sper ca următorii ani să aducă României o mentalitate schimbată, prin care să reuşească să iasă din complexul locului 26/27 european şi să realizeze că prin dialog şi lobby eficient poate să fie un stat UE respectat.

Dan LUCA / Bruxelles

duminică, 18 iulie 2010

Ziarişti şi preşedinţi

Interesantă iniţiativa prin care Viviane Reding oferă posibilitatea jurnaliştilor să călătorească alături de preşedintele Barroso, de vice-preşedintele Comisiei şi de alţi membri importanţi din structura europeană, în deplasările pe care aceştia le realizează pentru a participa la diferitele evenimente europene. De altfel, un lucru foarte firesc atunci când e vorba de însoţirea diplomaţilor din statele membre europene sau a preşedintelui american.

Măsura este una din cele 14 pe care comisarul european pentru comunicare le propune pentru îmbunătăţirea comunicării europene şi pe care doreşte să le pună în aplicare începând cu luna octombrie. Un pilot al acestei iniţiative a fost însoţirea preşedintelui Barroso la întâlnirile prilejuite de G8 şi G20.

Conform aceluiaşi document, echipei de jurnalişti li se va putea alătura şi una de reporteri TV şi fotografi, începând cu 2011. Alte măsuri propuse de Reding sunt monitorizarea principalelor reţele sociale pentru a se cunoaşte targetele acestora precum şi un motor de căutare care să uşureze monitorizarea blogurilor europene prin utilizarea cuvintelor cheie.

Prin punerea în aplicare a acestor iniţiative se poate asigura o mai mare transparenţă activităţilor şi procesului decizional european, dar în acelaşi timp va creşte şi rolul pe care îl joacă media – cel de “forum instituţionalizat de dezbatere”.

Ce va aduce nou această metodă de lucru pentru liderul politic? Acesta va fi mult mai bine mediatizat, informaţia europeană va prezenta mult mai mare interes, va ajunge la jurnalistul naţional mai caldă, mai puţin prelucrată şi poate nu mai târziu decât pe site-urile instituţiilor europene.

Dan LUCA / Bruxelles