Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc – “România. Bruxelles. 2015”

Occidentul Românesc mi-a oferit din nou ocazia de a-mi exprima opinia privind “fibra” românească prezentă la Bruxelles. 2015 este anul în care își încep activitatea instituţiile europene în noua formulă desemnată în urma alegerilor, dar în același timp, România trebuie să își consolideze “ramificaţiile” sectorului privat în capitala Europei.

Redau mai jos articolul publicat în ediţia lunii octombrie:

............

Pe bună dreptate 2014 este anul alegerii noilor lideri europeni. Avem preşedintele Consiliului – polonezul Donald Tusk, avem preşedintele Comisiei Europene – luxemburghezul Jean-Claude Juncker, avem preşedintele Parlamentului European – neamţul Martin Schulz.

Dacă analizăm din punct de vedere european, România şi-a desemnat echipa instituţională de la Bruxelles: 32 de eurodeputaţi europeni, aleşi pentru un mandat de 5 ani în urma alegerilor din 25 mai 2014, şi comisarul european desemnat. Este un proces repetitiv, ciclic, pe care l-am savurat mediatic şi la intrarea României în UE (2007), dar şi cu ocazia precedentelor alegeri europene (2009).

Ceea ce nu a reuşit România să consolideze la nivelul Bruxelles-ului european este reprezentarea sectorului privat. Trebuie să privim larg integrarea europeană a ţării noastre, nu doar ca pe o formă de inter-institutionalizare. Proceduri similare trebuie să se desfăşoare şi la nivel de federaţii europene sectoriale. De exempu, dacă este să luăm un sector foarte drag nouă, agricultura, ne întrebăm ce facem pe palierul producătorilor agricoli sau al fermierilor? Am salutat rebranşarea din 2013 a asociaţiei româneşti Pro Agro la Federaţia Europeană a Producatorilor Agricoli, dar mai sunt acum elementele necesare integării reale:

-      participarea la grupurile de lucru sectoriale, în care opinia producătorilor români trebuie prezentată în mod sustenabil;

-      implicarea “în viteza de Bruxelles″ a producătorilor agricoli din România în dinamica legislativă europeană (vezi povestea cu micul românesc sau cea a sacrificării porcului de Crăciun);

-      depunerea candidaturii membrilor din România pentru funcţii de conducere în organizaţia europeană (aşa cum la nivelul Parlamentului European, vicepreşedintele Comisiei de Agricultură este un român);

-      deschiderea unui birou de reprezentare permanent la Bruxelles, aşa cum au şi alte ţări care consideră cu adevărat agricultura strategică pentru dezvoltarea ţării.

Iar agricultura este un caz fericit, în care avem o structură românească activă pe axul România-Bruxelles. Din cele aproximativ 3.000 de federaţii industriale europene, prezente cu secretariat permanent la Bruxelels, dacă avem “însurubare românească” în vreo 300 de cazuri, iar în maxim 30 de cazuri avem alocată resursă necesară (financiară şi umană) pentru a activa la nivelul unui stat ce se vrea a fi a 7-a putere europeană.

Privind însă spre viitor, sper ca anul 2015 să fie anul în care sectorul privat din România îşi alege (în premieră) feţele pentru a-l reprezenta la Bruxelles!

Dan LUCA / Bruxelles