Foarte interesantă ideea prietenilor de la Forbes România de a întreba o serie de personalităţi locale ce au făcut pentru România. Fără să vreau, aproape instantaneu, mi-am pus şi eu aceeaşi întrebare. Iar pentru a aduce o notă de originalitate, voi aborda chestiunea pe 3 paliere: clujeni, români şi europeni. Deci ce cred că am făcut eu pentru…
Clujeni?
În periaoda 1993-1997 am coordonat activitatea Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE) de la Cluj, organizând evenimente care relaţionau studenţii clujeni de Uniunea Europeană reală prin intermediul conferinţelor, seminariilor, universităţilor de vară. Sute de tineri români au simţit că UE este ceva mai mult decât ce ni se spunea la televizor. M-a bucurat enorm că prin intermediul unui eveniment organizat în primăvara lui 1997 am reuşit să aduc primii eurodeputaţi la Cluj.
În 1996, am înfiinţat “Casa Europei” la Cluj, o organizaţie care încă de la început şi-a fixat ca principal obiectiv realizarea unei legături între comunitatea locală clujeană şi factorii de decizie de la Bruxelles. Studiul din 2003 despre impactul extinderii UE asupra Clujului a arătat încă de atunci avantajele şi oportunităţile contemporanităţii, printr-un proiect realizat de clujeni pentru clujeni. Şi asta facem în continuare de mai bine de 15 ani de la înfiinţare.
Români?
Gândesc româneşte, chiar dacă de 15 ani trăiesc în capitala Europei. În 2003 am înfiinţat Clubul „România-UE” Bruxelles, o platformă a românilor din Bruxelles-ul european. Studiul realizat în 2006 despre „Imaginea României la Bruxelles” a fost un proiect prin care România a dat un semnal că doreşte o relaţionare structurată cu Uniunea Europeană.
În 2004 am fost co-fondator al EurActiv-ului în România, o presă tehnică, specializată pe legislaţia europeană, care a ajutat zeci de mii de români, şi România în general, de a înţelege canalele afacerilor europene, atât în timpul negocierilor, cât şi ca România, stat membru.
În 2008 am lansat un mesaj public de relaţionare a românilor din Diaspora cu politica din România. De peste 4 ani, împreună cu colegii mei de la PSD Bruxelles, încercăm să găsim soluţii practice pentru ca românul din Diaspora să aibă o voce în politica din ţara de origine.
De peste 4 ani „populez” un blog în care explic zilnic românilor cum se vede România din Bruxelles-ul european şi ce se poate face pentru o mai bună înşurubare a sistemului românesc la dimensiunea comunitară, spre avantajul cetăţenilor români. Iar pentru ca ideile să fie şi mai structurate, de aproape 3 ani, sub egida GrupRomânia încercăm să identificăm direcţia de evoluţie a sistemului românesc pentru o mai bună ancorare în politicile europene.
Europeni?
Contribui de 11 ani la proiectul EurActiv, care are ca menire o transparenţă a sistemului decizional comunitar, iar de vreo 15 luni am onoarea de a coordona birourile EurActiv din 15 capitale europene.
După obţinerea doctoratului, am dezvoltat un curs despre „Tehnicile de comunicare UE” pe care îl predau studenţilor din Bruxelles, Italia şi România.
Am scris 3 cărţi despre Uniunea Europeană şi dilemele sale contemporane, şi alte peste 1.000 de articole publicate în România şi în întreaga lume. Menirea lor este de a informa, dar şi de a sugera dialogul pe teme legate de cetăţenia europeană.
De câteva luni am lansat un curs intensiv de o zi, prin intermediul căruia ajut pe cei interesaţi să-şi găsească un loc de muncă în Bruxelles-ul european.
Iar pentru că am amintit de politică, am încercat prin candidatura mea din 2009 pentru Parlamentul European să explic cetăţenilor europeni că Uniunea Europeană îşi are un rost, iar pentru cei care doresc cu adevărat să îşi asume responsabilităţi este loc de exprimare.
Şi nu în ultimul rând, am dat Europei 3 copii cu adevărat europeni (tată-român, mamă-olandeză şi toţi născuţi în Belgia).
Dan LUCA / Bruxelles
duminică, 4 martie 2012
Dan LUCA – articol în Cariere – “Stagii de formare în capitala Europei”
Într-un recent articol publicat de Cariere, am subliniat din nou importanţa practicii în capitala europeană pentru cei care sunt interesaţi de afacerile europene.
În continuare puteţi citi materialul integral:
...........
De câţiva ani am dezvoltat un curs intitulat “Tehnici de comunicare în UE”, pe care îl predau la universităţi din Bruxelles, dar şi masteranzilor din Gorizia (Italia) sau din Bucureşti. E o mare plăcere să întâlneşti studenţi pasionaţi de studiile europene, chiar dacă majoritatea dintre ei nu au fost încă în capitala Europei.
O idee pentru liderii politici europeni: lansaţi un program european în care orice universitate care oferă cursuri despre istoria UE, instituţii comunitare sau politicile europene să poată “să îşi aducă studenţii” în Bruxelles-ul european pentru o săptămână de prezentări intensive. Agenda nu trebuie să includă doar clasicele vizite la Parlamentul European sau Comisia Europeană. Arătaţi-le tinerilor europeni cum sunt reprezentate la Bruxelles statele şi regiunile, sub ce formă îşi prezintă interesele corporaţiile şi grupurile de interese, care sunt abordările corespondenţilor de presă.
În România sunt zeci de facultăţi de studii europene, dar nu am auzit de nici o programă universitară în care studenţii lucrează măcar câteva zile la Bruxelles. Poate prin astfel de iniţiative academice putem să dezvoltăm şi noi un adevărat mecanism “reality EU”, iar, în timp, să avem resurse umane suficiente pentru a avea o adevărată prezenţă românească în capitala Europei.
Observ tot mai mult tendinţele de “specializare-dublă” în cadrul învăţământului superior: e timpul ca “ştiinţa” afacerile europene să se combine cu alte specializări, precum ştiinţele comunicării. Este pe aceeaşi linie cu oferta celor de la Gorizia (comunicare şi afaceri europene), dar şi pe ideea MBA-ului de la UBI (pregătirea specialiştilor în administrarea afacerilor, dar şi în lobby-ul european).
Consider că un curs despre tehnicile de comunicare europeană trebuie să atingă o paletă largă de subiecte, plecând de la înţelegerea temeinică a unor noţiuni ca sfera publică, identitatea şi valorile europene, istoria politicii de comunicare a UE, diplomaţia publică şi bineînţeles despre sursele de informare şi mijloacele de comunicare în UE. Pe lângă înţelegerea teoretică a tehnicilor de comunicare ale UE, practica desfăşurată la Bruxelles este indispensabilă, aşa cum au înţeles multe universităţi de renume din statele membre.
Un stagiu de pregătire în cadrul unei organizaţii ajută mult un candidat în competiţia pentru obţinerea unui job. Subiectul stagiilor este şi la Bruxelles de actualitate, unde existã tineri care au efectuat şi până la 5-6 stagii deja (unele chiar neplătite). Deşi pretenţiile iniţiale sunt mari, având în vedere cererea şi oferta se poate spune că este multă forţă de muncă in capitala comunitarã, calificată, dar şi ieftină în acelaşi timp. Bătaie mare se dă la intrarea pe piaţă Bruxellesului european care oferă atât de multe şanse de promovare şi dezvoltare pentru cei care găsesc în timp nişa favorabilã.
Tinerii, un potenţial atât de valoros, dar nu întotdeauna cu experienţă practică suficientă la finalizarea studiilor, au nevoie de o “întâlnire” reală cu ceea ce înseamnă domeniul în care doresc să lucreze.
Există programe de practică în cadrul instituţiilor europene, de multe ori bine plătite pentru un tânăr fără prea multă experienţă, însă să fim sinceri, nu poate fi loc pentru toată lumea. Să nu uităm însă celelalte entităţi din capitala comunicare care îşi desfăşoară activitatea în afaceri europene – grupuri de interese, organizaţii neguvernamentale, reprezentanţe regionale, firme de consultanţă sau think-thank-uri, şi care sunt o variantă foarte interesantă de a înţelege cum merg lucrurile la centru.
Dan LUCA | Bruxelles
În continuare puteţi citi materialul integral:
...........
De câţiva ani am dezvoltat un curs intitulat “Tehnici de comunicare în UE”, pe care îl predau la universităţi din Bruxelles, dar şi masteranzilor din Gorizia (Italia) sau din Bucureşti. E o mare plăcere să întâlneşti studenţi pasionaţi de studiile europene, chiar dacă majoritatea dintre ei nu au fost încă în capitala Europei.
O idee pentru liderii politici europeni: lansaţi un program european în care orice universitate care oferă cursuri despre istoria UE, instituţii comunitare sau politicile europene să poată “să îşi aducă studenţii” în Bruxelles-ul european pentru o săptămână de prezentări intensive. Agenda nu trebuie să includă doar clasicele vizite la Parlamentul European sau Comisia Europeană. Arătaţi-le tinerilor europeni cum sunt reprezentate la Bruxelles statele şi regiunile, sub ce formă îşi prezintă interesele corporaţiile şi grupurile de interese, care sunt abordările corespondenţilor de presă.
În România sunt zeci de facultăţi de studii europene, dar nu am auzit de nici o programă universitară în care studenţii lucrează măcar câteva zile la Bruxelles. Poate prin astfel de iniţiative academice putem să dezvoltăm şi noi un adevărat mecanism “reality EU”, iar, în timp, să avem resurse umane suficiente pentru a avea o adevărată prezenţă românească în capitala Europei.
Observ tot mai mult tendinţele de “specializare-dublă” în cadrul învăţământului superior: e timpul ca “ştiinţa” afacerile europene să se combine cu alte specializări, precum ştiinţele comunicării. Este pe aceeaşi linie cu oferta celor de la Gorizia (comunicare şi afaceri europene), dar şi pe ideea MBA-ului de la UBI (pregătirea specialiştilor în administrarea afacerilor, dar şi în lobby-ul european).
Consider că un curs despre tehnicile de comunicare europeană trebuie să atingă o paletă largă de subiecte, plecând de la înţelegerea temeinică a unor noţiuni ca sfera publică, identitatea şi valorile europene, istoria politicii de comunicare a UE, diplomaţia publică şi bineînţeles despre sursele de informare şi mijloacele de comunicare în UE. Pe lângă înţelegerea teoretică a tehnicilor de comunicare ale UE, practica desfăşurată la Bruxelles este indispensabilă, aşa cum au înţeles multe universităţi de renume din statele membre.
Un stagiu de pregătire în cadrul unei organizaţii ajută mult un candidat în competiţia pentru obţinerea unui job. Subiectul stagiilor este şi la Bruxelles de actualitate, unde existã tineri care au efectuat şi până la 5-6 stagii deja (unele chiar neplătite). Deşi pretenţiile iniţiale sunt mari, având în vedere cererea şi oferta se poate spune că este multă forţă de muncă in capitala comunitarã, calificată, dar şi ieftină în acelaşi timp. Bătaie mare se dă la intrarea pe piaţă Bruxellesului european care oferă atât de multe şanse de promovare şi dezvoltare pentru cei care găsesc în timp nişa favorabilã.
Tinerii, un potenţial atât de valoros, dar nu întotdeauna cu experienţă practică suficientă la finalizarea studiilor, au nevoie de o “întâlnire” reală cu ceea ce înseamnă domeniul în care doresc să lucreze.
Există programe de practică în cadrul instituţiilor europene, de multe ori bine plătite pentru un tânăr fără prea multă experienţă, însă să fim sinceri, nu poate fi loc pentru toată lumea. Să nu uităm însă celelalte entităţi din capitala comunicare care îşi desfăşoară activitatea în afaceri europene – grupuri de interese, organizaţii neguvernamentale, reprezentanţe regionale, firme de consultanţă sau think-thank-uri, şi care sunt o variantă foarte interesantă de a înţelege cum merg lucrurile la centru.
Dan LUCA | Bruxelles
sâmbătă, 3 martie 2012
Elitele şi rolul în societate
Interesant materialul publicat de Wall-Street, în care este precizat cã "elitele au rolul social de a depozita practicile şi cunoştinţele fără de care o societate nu poate funcţiona". Contribuţia acestor persoane bine pregătite în domeniile în care s-au implicat şi s-au perfecţionat este soluţia pentru redresarea în sectoarele respective. Avem atât de multe astfel de exemple, însă nu este suficient.
Trebuie încurajată manifestarea valorii! Este necesară crearea cadrului în care elitele să se poată manifesta şi totodată cadrul în care pe modelele lansate de acestea să se poată dezvolta noi proiecte.
Elitele însã trebuie sã conştientizeze cã este nevoie de responsabilitate sustenabilã. Nu doar aruncând din când în când idei în stânga şi dreapta se ajunge la schimbarea în bine a societãţii!
Dan LUCA / Bruxelles
Trebuie încurajată manifestarea valorii! Este necesară crearea cadrului în care elitele să se poată manifesta şi totodată cadrul în care pe modelele lansate de acestea să se poată dezvolta noi proiecte.
Elitele însã trebuie sã conştientizeze cã este nevoie de responsabilitate sustenabilã. Nu doar aruncând din când în când idei în stânga şi dreapta se ajunge la schimbarea în bine a societãţii!
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 2 martie 2012
Cum sunã viitorul UE?
Scriam acum câţiva ani despre realizările Uniunii Europene, şi iată că acum, în momente de criză pentru zona euro, dar şi pentru statele non-euro, se discută problemele care ar putea transforma radical această construcţie.
Un recent material publicat de FP România, schiţează eventualele scenarii viitoare – “Statele membre rămân laolaltă, dar Uniunea se recalibrează în jurul eurozonei. În interior va fi mai multă integrare, dar la nivel interguvernamental. Ceilalţi trebuie să respecte deciziile marilor puteri europene”.
Cum spuneam, vocile marilor puteri europene vor cântări mult şi în deciziile luate de acum înainte.
Dan LUCA / Bruxelles
Un recent material publicat de FP România, schiţează eventualele scenarii viitoare – “Statele membre rămân laolaltă, dar Uniunea se recalibrează în jurul eurozonei. În interior va fi mai multă integrare, dar la nivel interguvernamental. Ceilalţi trebuie să respecte deciziile marilor puteri europene”.
Cum spuneam, vocile marilor puteri europene vor cântări mult şi în deciziile luate de acum înainte.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 1 martie 2012
De la avatarele integrării la strategiile dezvoltării
Ziarul Făclia a publicat zilele acestea două materiale interesante legate de dezbaterile sub titlul “România, încotro?”, susţinute de Vasile Puşcaş în cadrul unei conferinţe organizate recent la Cluj.
În prima parte Puşcaş vorbeşte despre starea economiei româneşti, în raport cu celelalte state membre UE. Deşi din 2008 până în prezent România a decăzut mult în majoritatea clasamentelor, fostul negociator recunoaşte că ţara este într-o situaţie de criză, de anormalitate, însă îşi păstrează optimismul în ceea ce priveşte viitorul - “dacă avem un pic de minte atunci să reconstruim proiectul de România. Pentru că eu nu cred, aşa cum merg unii bocitori pe la tot felul de microfoane, că România nu mai are şanse, că România este afundată în aşa fel că nu-şi mai poate reveni. Fireşte, sîntem într-o situaţie de criză economică, şi n-aş putea să încep decît cu o radiografie a stării economice şi sociale din România”.
Al doilea articol explică de ce este întemeiată afirmaţia diplomatului francez care spunea recent despre România “aţi ajuns la o stabilitate de cimitir, pentru că sunteţi la un nivel foarte jos. Este stabilitate în sensul că nimic nu mai mişcă”.
Nu vreau să descurajez pe nimeni, însă dacă Vasile Puşcaş a pus o etichetă atât de dramatică României, se pot trage concluzii că situaţia ţării este cu adevărat gravă. Iar lucrurile trebuie să evolueze!
Dan LUCA / Bruxelles
În prima parte Puşcaş vorbeşte despre starea economiei româneşti, în raport cu celelalte state membre UE. Deşi din 2008 până în prezent România a decăzut mult în majoritatea clasamentelor, fostul negociator recunoaşte că ţara este într-o situaţie de criză, de anormalitate, însă îşi păstrează optimismul în ceea ce priveşte viitorul - “dacă avem un pic de minte atunci să reconstruim proiectul de România. Pentru că eu nu cred, aşa cum merg unii bocitori pe la tot felul de microfoane, că România nu mai are şanse, că România este afundată în aşa fel că nu-şi mai poate reveni. Fireşte, sîntem într-o situaţie de criză economică, şi n-aş putea să încep decît cu o radiografie a stării economice şi sociale din România”.
Al doilea articol explică de ce este întemeiată afirmaţia diplomatului francez care spunea recent despre România “aţi ajuns la o stabilitate de cimitir, pentru că sunteţi la un nivel foarte jos. Este stabilitate în sensul că nimic nu mai mişcă”.
Nu vreau să descurajez pe nimeni, însă dacă Vasile Puşcaş a pus o etichetă atât de dramatică României, se pot trage concluzii că situaţia ţării este cu adevărat gravă. Iar lucrurile trebuie să evolueze!
Dan LUCA / Bruxelles
Microsoft – 15 ani în România. La Bruxelles.
Săptămâna aceasta am participat la un eveniment foarte interesat, organizat de către Microsoft la Bruxelles şi care a avut ca motto “Aniversarea a 5 ani de la aderarea României în Uniunea Europeană și a primilor 15 ani ai Microsoft în România”. Foarte bună intervenţia Directorului General Microsoft România (Ronald Binkofski); care a menţionat potenţialul fantastic de dezvoltare pe care îl are România, în special în domeniul ICT. S-a avansat chiar o ciftă – creştere 50% în următorii 3 ani a acestui sector.
Mă bucur foarte mult că pe palierul ICT-ului şi a inovaţiei funcţionează foarte bine relaţionarea „instituţii româneşti – românii din instituţii comunitare – oameni de afaceri”, toate sectoarele fiind implicate în dezbaterea recentă de la Bruxelles.
Microsoft România nu este la primul eveniment prin care se „aduc semnale naţionale” la Bruxelles, seminarul organizat în 2010 fiind de asemenea de mare impact.
Felicitări echipei Microsoft pentru activitatea pe care o desfăşoară atât în România, cât şi la Bruxelles! Echipele Microsoft, pe care le-am întâlnit în ultimul an şi la Berlin, Madrid, Varşovia sau Roma, mi-au lăsat de fiecare dată o foarte buna impresie.
La Mulţi Ani Microsoft România!
Dan LUCA / Bruxelles
Mă bucur foarte mult că pe palierul ICT-ului şi a inovaţiei funcţionează foarte bine relaţionarea „instituţii româneşti – românii din instituţii comunitare – oameni de afaceri”, toate sectoarele fiind implicate în dezbaterea recentă de la Bruxelles.
Microsoft România nu este la primul eveniment prin care se „aduc semnale naţionale” la Bruxelles, seminarul organizat în 2010 fiind de asemenea de mare impact.
Felicitări echipei Microsoft pentru activitatea pe care o desfăşoară atât în România, cât şi la Bruxelles! Echipele Microsoft, pe care le-am întâlnit în ultimul an şi la Berlin, Madrid, Varşovia sau Roma, mi-au lăsat de fiecare dată o foarte buna impresie.
La Mulţi Ani Microsoft România!
Dan LUCA / Bruxelles
Van Rompuy's Second Mandate. EU Visibility.
Introduced by the new Treaty of Lisbon, the Council has a president for 2.5 years – extendable for another 2.5 years. As the first ever president of the Council, Herman van Rompuy is almost at the end of his first term and is likely to be reappointed for a second term, according to the Guardian.
This reappointment is not widely covered in the media; moreover it is much in the shadow – and not too visible to the EU citizens. We notice that when we elect national presidents, especially by popular vote, that this has huge coverage across the borders and it catches the interest of citizens all over Europe.
Let's take France, where Sarkozy takes up the challenge to be re-elected in April. Not only the French are invested and interested in this – throughout Europe people are interested and knowledgeable about the upcoming elections and Sarkozy's opponents. EU citizens are connected in a way that is never matched by politicians or policymakers from an EU level.
Even the elections in the United States seem to be of more interest to the people in the EU, than the reappointment our European President. Although Van Rompuy might be more visible than Baroness Ashton, he is not nearly as visible as Hillary Clinton or even Europe's national leaders, like 'Merkozy'.
I hope that the EU will put a lot of practical effort in their work on transparency and connecting the EU citizens for the elections of the European Parliament, and implicitly the president of the European Commission, in 2014 – following France's great example and momentum.
Dan LUCA / Brussels
This reappointment is not widely covered in the media; moreover it is much in the shadow – and not too visible to the EU citizens. We notice that when we elect national presidents, especially by popular vote, that this has huge coverage across the borders and it catches the interest of citizens all over Europe.
Let's take France, where Sarkozy takes up the challenge to be re-elected in April. Not only the French are invested and interested in this – throughout Europe people are interested and knowledgeable about the upcoming elections and Sarkozy's opponents. EU citizens are connected in a way that is never matched by politicians or policymakers from an EU level.
Even the elections in the United States seem to be of more interest to the people in the EU, than the reappointment our European President. Although Van Rompuy might be more visible than Baroness Ashton, he is not nearly as visible as Hillary Clinton or even Europe's national leaders, like 'Merkozy'.
I hope that the EU will put a lot of practical effort in their work on transparency and connecting the EU citizens for the elections of the European Parliament, and implicitly the president of the European Commission, in 2014 – following France's great example and momentum.
Dan LUCA / Brussels
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
