Despre
calităţile care definesc “Generaţia Erasmus” vorbeam şi în noua corespondenţă
transmisă miercuri, 25 martie, către ziarul
Prahova.
Redau în
continuare textul integral al articolului:
..........
Se resimte un
semnal în societate al unei generaţii combative, doritoare de afirmare şi
putere, dornică de a-şi asuma responsabilităţi sociale, economice, politice. Că
e vorba de antreprenori de succes, cu vârste între 30 şi 45 de ani, că e vorba
de deputaţi şi senatori tineri, de artişti sau funcţionari publici dornici de
reformă, această generaţie - care poate fi numită în Europa “Generaţia Erasmus”
- este una care se afirmă acum plenar. În Italia avem cel mai tânar premier din
istorie. Matteo Renzi a devenit recent premier, la doar 39 de ani. Dincolo de
convingerile politice, unul dintre atuurile sale a fost, aşa cum spunea chiar
el, faptul că este tânăr. Renzi se consideră “un exponent al «Generaţiei
Erasmus», alcătuită din tineri care au cunoscut aproape exclusiv doar moneda
euro” şi crede în „valorile europene, cele promovate de fondatorii Uniunii”.
Succesul şi ascensiunea rapidă ale noului prim-ministru italian reprezintă o
reală încurajare de implicare politică pentru “Generaţia Erasmus”. Aplecându-mă
asupra situaţiei generale în statele Uniunii Europene, implicit şi asupra
României, participarea acestei generaţii nu este încă suficient de vizibilă.
Dincolo de cele mai înalte funcţii în stat, care sunt generatoarele acestei
ridicări? În primul rând, energia generaţiei, dar şi setea de nou a societăţii:
modelele vechi sunt abandonate, societatea se restartează, căzând pe umerii
“Generaţiei Erasmus” misiunea de a reconstrui edificiul european, cu energie,
dar şi înţelepciune.
Provocarea
generaţiei cu pricina nu e doar competenţa, ci dialogul şi capacitatea de a
asculta, nu doar de a acţiona, de a şti când să ia un sfat bineintenţionat.
Totodată, cheia va fi perseverenţa de a duce proiectele până la capăt. Pe
scurt, voinţa cu care îşi vor pune în "executare" viziunea şi
valorile. Or, testul Europei reale, al redefinirii relaţiei dintre cetăţean şi
politică/administraţie, un nou echilibru, un model social, acesta reprezintă
testul “Generaţiei Erasmus”, fie că ea mişcă lucrurile în sectorul privat sau cel
public. Europa reală înseamnă mai puţine subiecte artificiale şi mai mult
concret, mai puţină vrăjeală şi mai multe soluţii, şi, sper la rândul meu, ca
om al acestei generaţii, mai puţin populism şi mai multă aplecare şi încredere
în comunitate. Iar “Generaţia Erasmus” trebuie să combine energia cu
înţelepciunea pentru a reuşi să "ne" treacă multipla criză pe care o
traversăm, spre noua Europă, fie că vorbim de Statele Unite ale Europei sau alt
model. Renumita publicaţie The Guardian prezenta recent o listă a acelor
calităţi pe care le caută angajatorii la interviu când au în faţă un absolvent
de studii superioare, totul pe baza răspunsurilor primite de la angajatori, dar
şi de la cei care îi ajută pe absolvenţi să se angajeze.
Lista cuprinde,
pe lângă spiritul antreprenorial, şi necesitatea ca absolventul să aibă “o
viziune globalizată despre lume”. Pe scurt, candidaţii trebuie să cunoască şi
alte culturi, să se împrietenească şi cu studenţii din alte ţări de la
universitate – o dovadă că şi angajatorii caută acum tineri cu calităţi
“Erasmus”. “Generaţia Erasmus” a acumulat multă experienţă şi este păcat că nu
iese în faţă. Preferă să rămână mai în urmă, în structuri ONG, în federaţii
industriale, în administraţia publică, deşi se bucură de o bună pregătire europeană.
Implicarea sa ar fi un beneficiu pentru politică, ea reprezentând o resursă
extrem de valoroasă. Clasa politică tânără a început să prindă, dar “Generaţia
Erasmus”, educată european, lipseşte.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu