Dan LUCA – articol în ziarul Prahova – “Educaţia secolului 21”

Particularităţile secolului 21 se regăsesc implicit şi în sistemul educaţional şi pe piaţa muncii. Despre acest subiect scriam în noul meu articol publicat joi, 13 martie de ziarul Prahova.

Redau în continuare articolul integral:

..........

Ne plângem de multe ori de calitatea învăţământului, ne plângem de rezultatele de la BAC, dar adevărul este că nu facem de multe ori un lucru esenţial: nu explicăm copiilor noştri de ce „Dacă ai carte, ai parte”, contribuind astfel la motivaţie. Iar motivaţia e foarte importantă într-o lume în care tehnologia are un loc educativ important, dar este văzută şi ca distracţia numărul unu care te îndepărtează de teme.

Educaţia secolului al XXI-lea ar putea fi caracterizată în trei cuvinte: tehnologie, practică şi mobilitate. “Revoluţia tehnologică” marcheazã enorm şi domeniul educaţiei. Informarea şi studiul ultimilor ani capătă o nouă culoare – de la zilele lungi şi obositoare în biblioteci, tinerii studiază acum ore în şir de pe laptop, tablete, de pe telefoane inteligente sau eReadere, având acces permanent la Internet, “răsfoind” publicaţii online, enciclopedii virtuale şi bloguri pline de prospeţime.

Manualele clasice sunt tot mai puţin utilizate, informaţia digitală primând în preferinţele surselor de informare. Dascălii au înţeles importanţa adaptării la profilul actual al tânărului şi la cerinţele reale de pe piaţa muncii şi ale societăţii în care trăim. În sistemul clasic de învăţământ studenţii sunt examinaţi şi datoritã activităţii lor în mediul Web, contribuţia pe platformele special destinate fiindu-le analizată atent şi notată de profesor.

Tehnologia, dar şi “globalizarea pieţei muncii”, a evidenţiat tot mai mult importanţa pregătirii practice. Modelul educaţional german a fost luat ca şi exemplu pentru statele europene. Accentul fiind pus pe practica la angajatori, în sistemul dual, nume mari precum de exemplu Mercedes-Benz primesc până la 2.000 de ucenici anual, din care apoi majoritatea rămân să lucreze în companie. Pe continentul american, din dificultatea companiilor în recrutarea personalului potrivit, au luat naştere universităţile corporatiste, ce constau în oferirea unor programe de training, coaching, învăţare online, dar şi multă practică.

Marile companii internaţionale, corporaţiile, au un rol important în educaţie. „Sectorul privat trebuie implicat. Este o responsabilitate socială”, sublinia Viviane Reding, încă din 2002, pe atunci comisar european cu portofoliul educaţiei. Prin noile iniţiative, UE urmăreşte dezvoltarea dimensiunii noneuropene a educaţiei, deoarece cât mai mulţi absolvenţi la nivel global contribuie la creşterea economică.

Abilitatea de a învăţă pe cont propriu şi din iniţiativă proprie este o cerinţă în dinamica actuală, fie că este din surse online, din cărţi, din articole, prin programe de training, de la alţii, din practica proprie, etc. Lumea nu stă să ne aştepte, se află în mişcare, cu viteze diferite, după cum ne arată şi rezultatele globale în materie de educaţie.

Avem nevoie de un parteneriat serios între sectorul privat şi mediul universitar, pentru a pregăti tinerii pentru piaţa forţei de muncă. În acest context, sunt interesante şi evoluţiile cu privire la şcolile profesionale, căci în multe domenii meseria bate diploma. În acelaşi timp, avem nevoie de înţelegerea unui lucru de bază: te duci acolo unde sunt slujbe, mobilitatea e cheie. Trebuie mereu să încurajăm crearea de slujbe în România, neîmpiedicându-i totodată pe cei care doresc să plece să lucreze în lumea în dezvoltare - căci vestul Europei e şi el în pană de slujbe - putând să se întoarcă şi să pornească proiecte antreprenoriale odată întorşi în comunităţile locale.

Dan LUCA / Bruxelles