Foarte interesantă cartea lui George Friedman (Următorul
deceniu) pe care am citit-o recent. Câteva idei mi-au atras atenţia şi le voi
prezenta în acest mesaj în formă brută, aşa cum au fost expuse:
SUA au devenit un imperiu nu pentru că aşa s-a dorit, ci
pentru că acesta a fost cursul istoriei.
Spre deosebire de Imperiul Roman sau de Imperiul Britanic,
structura dominaţiei americane este una informală, dar asta nu o face mai puţin
reală.
Preşedintele american este cel mai important lider politic
al lumii. Motivul este unul simplu: conduce o naţiune ale cărei politici
economice şi militare influenţează vieţile oamenilor din toate ţările, de pe
toate continentele.
La fel ca legiunile Romei, trupele americane sunt trimise
preventiv în jurul lumii, pentru că cel mai eficient mod de a folosi forţa
militara este, pur şi simplu, dezbinarea puterilor emergente înainte ca acestea
să poată prezenta vreun pericol.
Două probleme intră în alcătuirea dilemei europene din
deceniul următor. Prima este definirea relaţiei dintre Europa şi Rusia, care
începe să renască. A doua este determinarea rolului pe care îl va juca
Germania, cea mai dinamică ţară europeană. Restul statelor europene vor trebui
să-şi definească relaţiile cu aceste două puteri.
UE a fost concepută cu două scopuri. Primul era integrarea
Europei Occidentale într-o federaţie cu un rol limitat, rezolvând problema
Germaniei şi legând-o de Franţa, astfel limitându-se ameninţarea războiului. Al
doilea a fost crearea unui vehicul pentru reintegrarea Europei de Est în
comunitatea europeană.
Dacă Franţa şi Germania îşi continuă cooperarea, ele rămân
centrul gravitaţional european. Dacă Franţa şi Germania intră într-un conflict,
coliziunea va sfâşia întreaga Europă, lăsând naţiunile libere să se despartă şi
să se alinieze într-o nouă configuraţie.
În general, Marea Britanie nu s-a baricadat în afara Europei
(decât în cazuri extreme), ci şi-a limitat implicarea. Geografia i-a permis
acest lucru.
Germania nu se mai învecinează acum cu Rusia, având
Polonia ca zonă-tampon. Germania are nevoie de gazele naturale, pe care ruşii
le deţin din abundenţă, iar ruşii au nevoie de tehnologie şi expertiză, de care
Germania dispune din plin.
Tensiunea dintre centru şi periferie este bine cunoscută în
Europa. Centrul este reprezentat de Germania, Franţa, Olanda şi Belgia, nucleul
dezvoltării industriale europene. Periferia este compusă din Irlanda, Spania,
Portugalia, Italia, Grecia şi Europa de Est.
În următorul deceniu SUA trebuie să gestioneze haosul
lumii islamice, reascensiunea Rusiei, o Europă divizată şi o Chină imensă, dar şi
profund tulburată.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu