La 5 ani de existenţă, blogul
“Casei Europei” grupează peste 1.000 de mesaje postate. Pentru a marca această
dublă aniversare şi pentru a da mai multă informaţie celor peste 60.000 de
cititori, doresc să dau vizibilitate unor idei formulate de experţii în
domeniul afacerilor europene din Bruxelles. Concret, am invitat o serie de
prieteni în a scrie scurte articole pe tema “UE. România. Evoluţie”. Menţionez
că materialele se publică sub semnătura autorilor.
---
România, ca parte a Uniunii Europene, are, şi mai mult decât înainte,
şansa unei noi dinamici, a unei noi perspective, a unei noi poziţionări, a unei
noi dimensionări – una europeană, în sens asumat. De astă-dată, şansa unui
actor mai implicat pe scena evenimentelor mondiale, nu doar aceea de observator
mai degrabă – la nivel politic, social, cultural, economic.
Uniunea Europeană, la rândul său, câştigă prin România un potenţial
partener viabil într-un dialog pe toate aceste paliere enumerate. Dialogul se
poartă într-un mod multidirecţionat, căci vorbim aici despre o construcţie
europeană amplă, cu 27 de state implicate, până în acest moment. De unde şi
complexitatea şi numeroasele nuanţe pe care această comunicare le capătă.
Credibilitatea, eficienţa şi, până la urmă, rostul unui asemenea dialog se
formează nu doar în timp, ci, mai ales, prin investirea corectă, substanţială
şi în mod transparent a partenerilor implicaţi.
Este extraordinar de important că, de mai bine de 5 ani încoace,
românii pot, de pildă, să circule fără restricţii în Statele Uniunii Europene,
că pot să studieze - în număr mult mai mare decât înainte - la universităţi
europene de prestigiu, că au oportunităţi sporite de găsire a unui loc de muncă
în Uniunea Europeană, că au posibilitatea implicării mult mai active în
parteneriate şi colaborări la nivel european, în diverse domenii de activitate.
Sunt doar câteva exemple. Deschiderea - într-un cuvânt - este mai generoasă.
Iar un întreg set de oportunităţi există şi ele pot creşte. Important este ca
acestea să fie observate, valorizate ori, după caz, create, respectiv,
intensificate, pe seama contextului deja existent.
România, ca Stat al Uniunii Europene, are nevoie de o atitudine mai
pertinentă, mai îndrăzneaţă – fireşte, o atitudine care să-şi păstreze eleganţa
intactă. Diplomaţia este o artă, cere pricepere, cere rafinament, tact şi
inteligenţă. Are însă şi scopul său precis, pragmatic şi este esenţială în
dialogul european multidirecţionat. Iar arta diplomaţiei este, în sens
restrâns, la îndemâna fiecăruia dintre noi şi ar fi nemaipomenit să fie cât mai
des aplicată. Doresc ca argumentele României să fie mai puternice, mai
convingătoare, cu impact clar şi rezultate eficiente. Doresc ca România să îşi
asume rolul de partener credibil şi care contează cu adevărat la masa
negocierilor europene, la masa negocierilor globale. Ȋn România există mult
potenţial uman, deci atitudinea merită să fie îndrăzneaţă. Conştientizarea
deplină şi valorizarea acestui potenţial sunt fundamentale în acest proces.
Nu tot ceea ce poartă marca Uniunii Europene trebuie să fie neapărat
şi foarte bun. Aici intervine, însă, şi principiul selectivităţii atente şi
constructive. Dincolo de ceea ce se impune Statelor Membre ca obligativitate,
dinspre Bruxelles (de exemplu, o serie de reglementări ce trebuie în mod
categoric aplicate de fiecare Stat al Uniunii, în parte), devine esenţială
priceperea de a filtra, în mod inteligent şi cu tact, ceea ce se consideră a fi
util şi bun. Poate fi vorba despre mentalităţi, viziuni, atitudini, tactici sau
obiceiuri ce vin dinspre Statele Uniunii Europene, în raport cu spectrul
social, cultural, politic, economic. Termenii de comparaţie pot fi folositori,
dar nu înseamnă că modelele trebuie să fie neapărat şi preluate - pe
de-a-ntregul şi aidoma. Iar alianţele strategice – mai mici ori mai mari – pe
care România le poate consolida cu partenerii săi, la
nivel european şi global, au, deopotrivă, o însemnătate aparte. Este, iată,
încă un palier la care România trebuie să fie mai eficientă.
Da, România, ca parte a Uniunii Europene, are şansa unei noi dinamici,
a unei noi perspective, a unei noi poziţionări, a unei noi dimensionări – una
europeană, în sens asumat. Şansa unui actor activ, implicat. Ȋn mare parte, România
însăşi decide în ce măsură această şansă va fi şi jucată cu o din ce în ce mai
mare maturitate, responsabilitate, cu simţ strategic, cu viziune eficientă pe
termen mediu şi lung, la nivel local, regional, european, global. O astfel de
Românie doresc să văd, iar rolul său de Stat Membru al Uniunii Europene,
înţeles ca atare şi asumat ca atare, poate să contribuie intens la un asemenea
rezultat. Toate acestea nu se întâmplă într-un ritm fulgerător; este nevoie de
timp, de implicare, e un efort, e un proces mai lung, dar lucrurile pot fi puse
în mişcare întâi de toate pornind de la o atitudine puternică şi constructivă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu