Am insistat mult în mesajele mele anterioare pe comunicarea europeană, încercând să prezint un continut util atât celor interesaţi să afle mai multe despre Bruxelles-ul european, cât şi pentru cei care îşi doresc o carieră în domeniul afacerilor europene. Nu este destul să cunoşti mecanismul instituţiilor europene, e nevoie şi de a “a vedea larg“, prin a întelege relaţionarea dezvoltărilor legislative în raport cu sectorul industrial şi cu cel neguvernamental.
Ultimele 15 luni au fost dinamice pentru activitatea mea academică, prezentând studenţilor din 3 centre universitare (Bruxelles, Gorizia, Bucureşti) mecanismul capitalei europene, cu accent pe sectorul privat şi pe “conectarea“ acestuia la instituţiile comunitare. Voi încerca acum să fac o scurtă sinteză a subiectelor tratate, care să ofere o imagine de ansamblu celor care au ales să îşi perfecţioneze expertiza în studii europene.
Consider că un curs despre tehnicile de comunicare europeană trebuie să atingă subiecte precum:
- Sfera publică şi Uniunea Europeană
- Identitatea şi valorile europene
- Realizările UE
- Istoria politicii de comunicare a UE
- Politica de comunicare a UE
- Diplomaţia Publică
- Sursele de informare despre UE
- Harta Bruxelles-ului european
- Grupurile de interese din lumea afacerilor europene
- “Structurile mondiale” în afacerile europene
- Peisajul media al UE
- Presa locală şi regională în comunicarea europeană
- Comunicarea ideilor europene
- UE – “cucerirea puterii” sau “exercitarea puterii”
- Cum recepţionează jurnaliştii informaţiile UE
- Uniunea Europeană şi New media
Pe lângă înţelegerea teoretică a tehnicilor de comunicare ale UE, practica desfăşurată la Bruxelles este indispensabilă, aşa cum au înţeles multe universităţi de renume din statele membre.
O distanţă între cetăţeni şi politicieni europeni este dăunătoare democraţiei şi legitimităţii UE. Mi-am pus însă de multe ori întrebarea dacă este dificilă comunicarea europeană sau de fapt este o misiune imposibilă. Problema alegerilor liderilor europeni este cu siguranţă încă un subiect care “încurcă“ o comunicare perfectă.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 18 decembrie 2008
marți, 16 decembrie 2008
Câţi cetăţeni europeni se vor prezenta la urne în 2009?
Chiar dacă România este încă sub amprenta alegerilor pentru Parlamentul României, ţările europene pregătesc de luni bune alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009. Se fac încă de acum prognoze referitoare la procentul de participare, iar estimările nu sunt încurajatoare.
De curând am participat la o dezbatere în care s-a aflat şi vicepreşedintele Parlamentului European, responsabil cu comunicarea, MEP Alejo Vidal-Quadras. Acesta a subliniat importanţa recentului parteneriat instituţional parafat, chiar dacă experţii în comunicare au menţionat criza de timp în care ne aflăm.
Campania instituţională pentru alegerile din 2009 se axează doar pe a motiva electoratul să voteze. Este pentru prima dată când se va concepe o campanie unitară în 27 de ţări. Dacă până acum se mergea pe slogane de genul “apel la moralitate”, acum se încearcă o abordare în direcţia “tu decizi în interesul tău”. Parlamentul European are prevăzut un buget de 22 de milioane de euro pentru campanie. Vicepreşedintele sublinia “Avem un paradox, Parlamentul European are tot mai multă putere în deciziile comunitare, avem tot mai multe fonduri pentru a promova ceea ce facem, dar tot mai puţină lume vine la vot.”
Brandul “Parlamentul European” este mai puternic decât IBM sau HP, dar totuşi e dificil în a convinge “consumatorii”. Unii spuneau că se pune accentul prea mult pe “mecanism” şi prea puţin pe “produsul finit”. Un “consumator” este interesat de maşina pe care o cumpără, nu de procesul tehnologic al producerii autovehiculului.
Campania instituţională este doar “pe fundal”, în scenă sunt aşteptate partidele politice europene. Acestea dispun de un buget european de 10 milioane de euro pentru campanie. Bugetul mare însă se află în mâinile partidelor naţionale care trebuie să îşi convingă electoratele naţionale.
Cheia participării populare este la Guvernele ţărilor membre şi depinde cât de mult vor acestea să se implice. Să fim sinceri, unele partide preferă puţină participare la alegerile europene din diverse motive. Aşa că putem încerca tot felul de campanii de descentralizare radicală, dar dificil de implementat în anumite ţări.
UE are multe reţele formate, cu potenţial enorm de comunicare, dar acestea nu sunt perfect utilizate. Avem nevoie de animatori pentru ca cetăţeanul european să fie “atins” de mesajul european de câteva ori în fiecare din următoarele 6 luni.
Dan Luca / Bruxelles
De curând am participat la o dezbatere în care s-a aflat şi vicepreşedintele Parlamentului European, responsabil cu comunicarea, MEP Alejo Vidal-Quadras. Acesta a subliniat importanţa recentului parteneriat instituţional parafat, chiar dacă experţii în comunicare au menţionat criza de timp în care ne aflăm.
Campania instituţională pentru alegerile din 2009 se axează doar pe a motiva electoratul să voteze. Este pentru prima dată când se va concepe o campanie unitară în 27 de ţări. Dacă până acum se mergea pe slogane de genul “apel la moralitate”, acum se încearcă o abordare în direcţia “tu decizi în interesul tău”. Parlamentul European are prevăzut un buget de 22 de milioane de euro pentru campanie. Vicepreşedintele sublinia “Avem un paradox, Parlamentul European are tot mai multă putere în deciziile comunitare, avem tot mai multe fonduri pentru a promova ceea ce facem, dar tot mai puţină lume vine la vot.”
Brandul “Parlamentul European” este mai puternic decât IBM sau HP, dar totuşi e dificil în a convinge “consumatorii”. Unii spuneau că se pune accentul prea mult pe “mecanism” şi prea puţin pe “produsul finit”. Un “consumator” este interesat de maşina pe care o cumpără, nu de procesul tehnologic al producerii autovehiculului.
Campania instituţională este doar “pe fundal”, în scenă sunt aşteptate partidele politice europene. Acestea dispun de un buget european de 10 milioane de euro pentru campanie. Bugetul mare însă se află în mâinile partidelor naţionale care trebuie să îşi convingă electoratele naţionale.
Cheia participării populare este la Guvernele ţărilor membre şi depinde cât de mult vor acestea să se implice. Să fim sinceri, unele partide preferă puţină participare la alegerile europene din diverse motive. Aşa că putem încerca tot felul de campanii de descentralizare radicală, dar dificil de implementat în anumite ţări.
UE are multe reţele formate, cu potenţial enorm de comunicare, dar acestea nu sunt perfect utilizate. Avem nevoie de animatori pentru ca cetăţeanul european să fie “atins” de mesajul european de câteva ori în fiecare din următoarele 6 luni.
Dan Luca / Bruxelles
luni, 15 decembrie 2008
“Războiul Facebook”
Cititorii blogului îmi povesteau în comentariile la unul din mesajele mele că Facebook-ul i-a ajutat să îşi regăsească foşti colegi sau vechi prieteni, cu care nu au fost în contact de multă vreme. Dar dacă această reţea socială reuşeşte să întreţină relaţii de prietenie, poate la fel de bine să fie platoul de derulare a unor acţiuni duşmănoase. Asta nu numai la nivel de cetăţean obişnuit, ci chiar atunci când este vorba de actori politici importanţi.
Există o serie de controverse cum că politicieni balcanici sunt implicaţi în “războaie” pe Facebook. Exemple relevante sunt grupurile susţinătoare ale opoziţiei, militând împotriva primului ministru al Croaţiei sau cele din Slovenia, care îşi doresc retragerea celor pe care nu îi simpatizează.
Deci, iată încă o dovadă că tehnologia pătrunde în viaţa politică europenă.
Dan LUCA / Bruxelles
Există o serie de controverse cum că politicieni balcanici sunt implicaţi în “războaie” pe Facebook. Exemple relevante sunt grupurile susţinătoare ale opoziţiei, militând împotriva primului ministru al Croaţiei sau cele din Slovenia, care îşi doresc retragerea celor pe care nu îi simpatizează.
Deci, iată încă o dovadă că tehnologia pătrunde în viaţa politică europenă.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 10 decembrie 2008
Grupurile de interes sceptice asupra strategiei de comunicare a UE
Numeroase studii realizate despre Uniunea Europeană evidenţiază în egală măsură rolul central în procesul de luare a deciziei UE, al oficialităţilor nealese şi necesitatea “europenizării” comunicării publice. Mai mult decât atât, pentru a învinge lipsa de recunoaştere a legitimităţii UE şi a implicării cetăţeneşti, este necesar să existe o legătură a structurii instituţionale şi a procesului de luare a deciziilor cu implicarea activă, legitimitatea şi acceptarea din partea cetăţenilor. Nu există grupări politice ale întregii Uniuni Europene şi în consecinţă orice referendum sau orice alt tip de alegeri organizate la nivel european, vor fi mereu văzute printr-un filtru naţional. În plus, mobilizarea la nivel european a actorilor europeni transnaţionali rămâne greu de realizat.
170 de federaţii europene au răspuns anchetei conduse de EurActiv în lunile octombrie-noiembrie 2008. Scopul a fost aflarea ultimelor tendinţe ale scenei afacerilor publice europene. Printr-o întrebare deschisă experţii în comunicare din cadrul grupurilor de interes, au fost invitaţi să îşi exprime şi părerea, din perspectiva de cetăţean, despre ce cred că ar trebui să facă UE pentru o mai bună comunicare cu cetăţenii.
Impresia generală exprimată de grupurile de interes a fost foarte critică. Comunicarea UE a fost adesea descrisă ca încărcată de prea mulţi termeni “jargon european” şi prea centralizată de la Bruxelles. Problema subliniată a fost, deloc surprinzător, aceea a ineficienţei comunicării UE. Ca şi o consecinţă a acestui lucru, se pare că doar informaţiile negative pot să pătrundă pe scenele naţionale. De aici, lipsa echilibrului atunci când se discută despre UE la nivel naţional. Ca şi o contribuţie la dezbatere, grupurile de interes oferă câteva idei pentru rezolvarea acestei probleme ce persistă la nesfârşit în ceea ce priveşte comunicarea dintre UE şi cetăţeni. UE trebuie să îşi revizuiască cumunicarea în sensul unei orientări spre cetăţean.
În primul rând, UE trebuie să îşi simplifice mesajele. UE trebuie să exprime un mesaj mult mai uşor de înţeles, corelat cu problemele cetăţenilor şi cu capacitatea acestora de percepere. Cu alte cuvinte, trebuie evitată folosirea limbajului tehnic. Respondenţii au insistat asupra abordării mult mai concrete a problemelor şi politicilor UE şi accentuarea în comunicare a problemelor care îi afectează în mod direct pe cetăţeni.
Pentru o comunicare profesională, respondenţii sunt de părere că Uniunii Europene îi lipseşte o strategie de comunicare reală şi adaptată. Ei sfătuiesc UE să apeleze la consultarea unor profesionişti în comunicare şi experţi în Relaţii Publice. În plus, după cum au afirmat, mijloacele de comunicare UE nu par deloc adaptate. A fost subliniată necesitatea unei mai bune utilizări a media, într-o manieră mult mai simplă şi mai practică. Ei au adăugat că UE trebuie să se exprime într-o voce unică şi să construiască parteneriate cu organizaţiile umbrelă. Pe lângă acestea, rolul grupurilor de interes este esenţial, dar iniţiativa de asigurare a transparenţei europeane (ETI) a creat o distanţă între UE şi primele menţionate.
În final, mesajul este că UE trebuie să fie mult mai prezentă la nivel naţional, printr-o mai bună utilizare a media. Cu toate acestea, respondenţii evidenţiază faptul că nu există o sferă publică europeană înafara Bruxelles-ului. De exemplu, media naţională pare să nu fi părăsit sfera publică naţională. Prea puţine personalităţi europene sunt prezente la dezbaterile de la televiziunile naţionale. Comunicarea UE trebuie să fie decentralizată. Conform răspunsurilor primite, focalizat la nivel local/naţional, comunicarea implică crearea de parteneriate cu entităţile locale, respectiv cu cele naţionale.
Pentru a concluziona, respondenţii au atins trei puncte esenţiale:
- Primul, UE trebuie să ofere cetăţenilor o imagine pozitivă şi uşor de înţeles, în ceea ce priveşte activităţile sale; cu alte cuvinte, să fie transparentă, cuprinzătoare şi accesibilă;
- Al doilea, UE are nevoie să construiască o strategie de comunicare care să o aducă mai aproape de viaţa zilnică a cetăţenilor. Acest lucru presupune emiterea informaţiilor dincolo de graniţele capitalei europene;
- Iar al treilea, Uniunea Europeană trebuie să restabilească echilibrul la nivel naţional, prin decentralizarea comunicării şi construirea de parteneriate cu entităţile naţionale.
Pentru pregătirea alegerilor europene din 2009, strategia de comunicare a UE rămâne primordială şi trebuie gestionată cu mare atenţie, în topul celorlalte subiecte de interes european.
Dan LUCA / Bruxelles
170 de federaţii europene au răspuns anchetei conduse de EurActiv în lunile octombrie-noiembrie 2008. Scopul a fost aflarea ultimelor tendinţe ale scenei afacerilor publice europene. Printr-o întrebare deschisă experţii în comunicare din cadrul grupurilor de interes, au fost invitaţi să îşi exprime şi părerea, din perspectiva de cetăţean, despre ce cred că ar trebui să facă UE pentru o mai bună comunicare cu cetăţenii.
Impresia generală exprimată de grupurile de interes a fost foarte critică. Comunicarea UE a fost adesea descrisă ca încărcată de prea mulţi termeni “jargon european” şi prea centralizată de la Bruxelles. Problema subliniată a fost, deloc surprinzător, aceea a ineficienţei comunicării UE. Ca şi o consecinţă a acestui lucru, se pare că doar informaţiile negative pot să pătrundă pe scenele naţionale. De aici, lipsa echilibrului atunci când se discută despre UE la nivel naţional. Ca şi o contribuţie la dezbatere, grupurile de interes oferă câteva idei pentru rezolvarea acestei probleme ce persistă la nesfârşit în ceea ce priveşte comunicarea dintre UE şi cetăţeni. UE trebuie să îşi revizuiască cumunicarea în sensul unei orientări spre cetăţean.
În primul rând, UE trebuie să îşi simplifice mesajele. UE trebuie să exprime un mesaj mult mai uşor de înţeles, corelat cu problemele cetăţenilor şi cu capacitatea acestora de percepere. Cu alte cuvinte, trebuie evitată folosirea limbajului tehnic. Respondenţii au insistat asupra abordării mult mai concrete a problemelor şi politicilor UE şi accentuarea în comunicare a problemelor care îi afectează în mod direct pe cetăţeni.
Pentru o comunicare profesională, respondenţii sunt de părere că Uniunii Europene îi lipseşte o strategie de comunicare reală şi adaptată. Ei sfătuiesc UE să apeleze la consultarea unor profesionişti în comunicare şi experţi în Relaţii Publice. În plus, după cum au afirmat, mijloacele de comunicare UE nu par deloc adaptate. A fost subliniată necesitatea unei mai bune utilizări a media, într-o manieră mult mai simplă şi mai practică. Ei au adăugat că UE trebuie să se exprime într-o voce unică şi să construiască parteneriate cu organizaţiile umbrelă. Pe lângă acestea, rolul grupurilor de interes este esenţial, dar iniţiativa de asigurare a transparenţei europeane (ETI) a creat o distanţă între UE şi primele menţionate.
În final, mesajul este că UE trebuie să fie mult mai prezentă la nivel naţional, printr-o mai bună utilizare a media. Cu toate acestea, respondenţii evidenţiază faptul că nu există o sferă publică europeană înafara Bruxelles-ului. De exemplu, media naţională pare să nu fi părăsit sfera publică naţională. Prea puţine personalităţi europene sunt prezente la dezbaterile de la televiziunile naţionale. Comunicarea UE trebuie să fie decentralizată. Conform răspunsurilor primite, focalizat la nivel local/naţional, comunicarea implică crearea de parteneriate cu entităţile locale, respectiv cu cele naţionale.
Pentru a concluziona, respondenţii au atins trei puncte esenţiale:
- Primul, UE trebuie să ofere cetăţenilor o imagine pozitivă şi uşor de înţeles, în ceea ce priveşte activităţile sale; cu alte cuvinte, să fie transparentă, cuprinzătoare şi accesibilă;
- Al doilea, UE are nevoie să construiască o strategie de comunicare care să o aducă mai aproape de viaţa zilnică a cetăţenilor. Acest lucru presupune emiterea informaţiilor dincolo de graniţele capitalei europene;
- Iar al treilea, Uniunea Europeană trebuie să restabilească echilibrul la nivel naţional, prin decentralizarea comunicării şi construirea de parteneriate cu entităţile naţionale.
Pentru pregătirea alegerilor europene din 2009, strategia de comunicare a UE rămâne primordială şi trebuie gestionată cu mare atenţie, în topul celorlalte subiecte de interes european.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 8 decembrie 2008
Ce face diferenţa în resursele umane?
Avem de rezolvat un sistem de ecuaţii, în care angajatorilor li se cer salarii mari, candidaţii deţin diplome, dar nu au suficientă experienţă.
Părerile sunt împărţite bineînţeles, ca de fiecare dată, angajatorii susţin că pretenţiile candidaţilor sunt prea mari, iar angajaţii, au partea lor de dreptate. Este evident să se pretindă salarii mari, chiar şi în entry level, după ce au investit în pregătirea lor, urmând studii superioare. Nu pot să lucreze pentru aceeaşi bani pe care îi primesc cei cu experienţă, cu vechime, dar “fără facultate”.
După cum afirmă sociologul Alfred Bulai, salariile cerute de români sunt perfect corelate cu cererea şi oferta de pe piaţă, acesta fiind rezultatul deficitului cantitativ şi calitativ existent pe piaţa muncii din România.
Am scris câteva idei despre piaţa forţei de muncă în capitala Europei într-un articol recent. Înca este de actualitate...
Dan LUCA / Bruxelles
Părerile sunt împărţite bineînţeles, ca de fiecare dată, angajatorii susţin că pretenţiile candidaţilor sunt prea mari, iar angajaţii, au partea lor de dreptate. Este evident să se pretindă salarii mari, chiar şi în entry level, după ce au investit în pregătirea lor, urmând studii superioare. Nu pot să lucreze pentru aceeaşi bani pe care îi primesc cei cu experienţă, cu vechime, dar “fără facultate”.
După cum afirmă sociologul Alfred Bulai, salariile cerute de români sunt perfect corelate cu cererea şi oferta de pe piaţă, acesta fiind rezultatul deficitului cantitativ şi calitativ existent pe piaţa muncii din România.
Am scris câteva idei despre piaţa forţei de muncă în capitala Europei într-un articol recent. Înca este de actualitate...
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 5 decembrie 2008
Mobilitatea internă dificilă. Ce putem spera de la cea europeană?
Am vorbit mult despre mobilitatea europeană la nivelul studenţilor. Am amintit şi de barierele pe care le întâmpină tinerii când doresc să îşi echivaleze studiile urmate în ţară cu cele din străinătate, sau invers.
Dar se pare ca nu este deloc uşor nici pe plan intern.
Primii beneficiari ai experimentului de mobilitate internă, sunt doi studenţi ai Universităţii de Vest din Timişoara, care în urma acordului bilateral dintre universitatea la care studiază şi Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, s-au pregătit timp de trei săptămâni alături de studenţii clujeni.
După cum spun şi ei, au încercat să fie precauţi în ceea ce priveşte perioada în care lipsesc de la facultate, pentru că la întoarcere trebuie să recupereze cursurile pierdute, deoarece programele analitice nu corespund, deşi este vorba de aceleaşi specializări. Este neapărat necesară elaborarea unui program care să asigure studenţilor mobilitate totală, fără a implica alte eforturi din partea lor decât cele pe care le impune studiul.
Dacă la nivel intern apar astfel de diferenţe la programa facultăţilor cu aceeaşi specializare, nu este de mirare că sunt cooptaţi în programe de mobilitate externă mai puţin de 1% dintre studenţii de la taxă sau buget sau că apar probleme la echivalarea studiilor atunci când se doreşte continuarea pregătirii cu un master sau doctorat în străinătate.
Dan LUCA / Bruxelles
Dar se pare ca nu este deloc uşor nici pe plan intern.
Primii beneficiari ai experimentului de mobilitate internă, sunt doi studenţi ai Universităţii de Vest din Timişoara, care în urma acordului bilateral dintre universitatea la care studiază şi Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, s-au pregătit timp de trei săptămâni alături de studenţii clujeni.
După cum spun şi ei, au încercat să fie precauţi în ceea ce priveşte perioada în care lipsesc de la facultate, pentru că la întoarcere trebuie să recupereze cursurile pierdute, deoarece programele analitice nu corespund, deşi este vorba de aceleaşi specializări. Este neapărat necesară elaborarea unui program care să asigure studenţilor mobilitate totală, fără a implica alte eforturi din partea lor decât cele pe care le impune studiul.
Dacă la nivel intern apar astfel de diferenţe la programa facultăţilor cu aceeaşi specializare, nu este de mirare că sunt cooptaţi în programe de mobilitate externă mai puţin de 1% dintre studenţii de la taxă sau buget sau că apar probleme la echivalarea studiilor atunci când se doreşte continuarea pregătirii cu un master sau doctorat în străinătate.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 3 decembrie 2008
Încă un pas pentru Web 3.0
Web 3.0 intra tot mai puternic şi pe continentul european, afacerile europene “descoperind” câte puţin din ceea ce fascinează deja America.
Google a pus recent la dispoziţia utilizatorilor posibilitatea de a selecta rezultatele căutării şi de a le elimina pe cele de care nu ai nevoie. Astfel se realizează o personalizare a rezultatelor¸în funcţie de importanţa lor pentru utilizator. Părerile vis-à-vis de această nouă inovaţie sunt atât pro cât şi contra. O lipsă a Search Wiki este că utilizatorul trebuie să facă singur modificările, ceea ce necesită o oarecare cheltuială de timp din partea acestuia, care va fi însă recuperat în cazul accesării ulterioare a aceleiaşi informaţii.
Dacă va fi sau nu preluată de cât mai mulţi, asta rămâne de văzut, dar ca orice motor de căutare, cu cât este mai personalizat, cu atât devine mai util, într-o lume în care luptăm cu o “criză de timp puternică”.
Dan LUCA / Bruxelles
Google a pus recent la dispoziţia utilizatorilor posibilitatea de a selecta rezultatele căutării şi de a le elimina pe cele de care nu ai nevoie. Astfel se realizează o personalizare a rezultatelor¸în funcţie de importanţa lor pentru utilizator. Părerile vis-à-vis de această nouă inovaţie sunt atât pro cât şi contra. O lipsă a Search Wiki este că utilizatorul trebuie să facă singur modificările, ceea ce necesită o oarecare cheltuială de timp din partea acestuia, care va fi însă recuperat în cazul accesării ulterioare a aceleiaşi informaţii.
Dacă va fi sau nu preluată de cât mai mulţi, asta rămâne de văzut, dar ca orice motor de căutare, cu cât este mai personalizat, cu atât devine mai util, într-o lume în care luptăm cu o “criză de timp puternică”.
Dan LUCA / Bruxelles
Abonați-vă la:
Postări (Atom)