Momentul
aderării României la zona euro a revenit în dezbaterea publică. Pe această temă
scriam în cel mai recent material pregătit pentru cititorii ziarului
Argeşul, trecând de asemenea în revistă care este situaţia în cazul
vecinilor care nu au trecut încă la moneda unică.
Redau în
continuare articolul publicat marţi, 15 aprilie:
...........
La 1 ianuarie
2014, Letonia devenea membru al Uniunii Monetare, în ciuda reticenţei
manifestate de restul statelor non-euro, care consideră că o astfel de măsură
este potrivită abia după depăşirea crizei, şi mă refer aici la Polonia,
Ungaria, Bulgaria.
Acţiunile pregătitoare participării la zona euro constau în îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală, criteriile de la Maastricht: inflaţie şi dobânzi apropiate de cele ale ţărilor din zona euro, stabilitate a cursului de schimb, deficit şi datorie publică scăzute. În plus, determinarea gradului de sustenabilitate a procesului de convergenţă este posibilă prin analiza unor indicatori precum nivelul PIB pe locuitor, gradul de deschidere a economiei, structura economiei, finanţarea deficitului de cont curent, costul forţei de muncă, gradul de intermediere financiară etc. O altă cerinţă este continuarea procesului de preluare şi transpunere în legislaţia naţională a reglementărilor comunitare, aşa-zisa convergenţă juridică.
Excluzând
Danemarca şi Marea Britanie, care au recurs la “clauza de exceptare” de la
adoptarea monedei unice, celelalte 8 state din afara Eurozonei, implicit şi
România, s-au angajat să adopte moneda unică atunci când criteriile de
convergenţă stabilite de Tratatul de la Maastricht se vor dovedi a fi
îndeplinite.
Aderarea
României la UE presupune adoptarea monedei unice într-un orizont de timp ce
depinde de gradul de integrare economică cu zona euro. Conform prevederilor
celei de-a cincea ediţii a Programului de Convergenţă (2011-2014), anul 2015
era menţionat ca obiectiv pentru adoptarea monedei unice, angajamentul asumat
de autorităţi reprezentând un reper important pentru promovarea reformelor,
atât a celor bugetare, cât şi a celor structurale, necesare pentru sporirea
competitivităţii economiei, ţintă decalată acum către 2018, sau chiar 2019,
conform guvernatorului BNR, evident totul pe baza unui consens politic.
Ne-am obişnuit
să facem mereu comparaţii – de exemplu, Letonia, proaspăt intrată, a aderat la
zona euro după 10 ani de la aderarea la UE. Să nu uităm că România este membră
a Uniunii Europene din 2007, perioadă în care am traversat crize succesive, cu
efecte semnificative asupra statelor membre.
Conform unui
studiu recent, jumătate din populaţia Cehiei consideră că moneda unică va
rămâne moneda comună a UE, dar numai 24% dintre cei chestionaţi sprijină
introducerea euro în Republica Cehă. De notat este faptul că susţinătorii euro
sunt aproape cu 7% mai mulţi decât acum un an şi jumătate. Analizând eşantionul
acestui studiu, cei care sprijină introducerea euro în Cehia sunt mai mult
tineri, educaţi, orientaţi politic şi cu stare materială bună.
Polonia, o ţară
a cărei economie a avut un trend ascendent în ciuda crizei, amână adoptarea
monedei unice, argumentând că “vom fi pregătiţi să aderăm la euro atunci când o
să aveţi problemele rezolvate şi când vom putea să spunem poporului nostru:
acum putem adera fără riscuri”. În vara anului trecut, Guvernul polonez aprecia
că zece ani sunt o perioadă realistă pentru adoptarea euro. Premierul ungar
Viktor Orban spunea că ţara nu ar trebui să treacă la moneda unică europeană
până când PIB-ul per capita nu ajunge la cel puţin 90% din media zonei euro.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu