Revoluţia industrială 3

În contextul actual, pe lângă nevoia acerbă de reindustrializare a Uniunii Europene, dezbaterile scot în evidenţă o nouă direcţie de urmat, mult mai concretă, justificată şi de criza energetică, aceea spre o nouă revoluţie industrială.

Economistul Jeremy Rifkin dezvoltă acest concept. Prețul energiei și al alimentelor este în ascensiune, șomajul rămâne ridicat, piața imobiliară afectată, datoriile consumatorilor și a guvernelor fiind în creștere, indicatori ce au condus spre perspectiva unei a doua prăbușiri a economiei mondiale. Jeremy Rifkin explorează modul în care tehnologia Internet și a energiei regenerabile pot fuziona, conducând omeniurea spre a treia revoluţie industrială.

Prima revoluţie industrială, ce a avut loc în Marea Britanie la sfârşitul secolului al XVIII-lea, odată cu mecanizarea industriei textile, a fost urmată de cea de-a doua revoluţie industrială de la începutul secolului al XX-lea, când Henry Ford a înfiinţat prima linie de asamblare şi a declanşat producţia în masă. Următoarea etapă, cea a digitalizării industriei, poate fi considerată a treia revoluţie industrială.  

Jeremy Rifkin are o viziune clară asupra felului în care acest lucru va influenţa, nu doar domeniul economic, ci şi alte domenii - ne cere să ne imaginăm sute de milioane de oameni care produc propria energie verde în casele lor, birouri și fabrici, însă asta nu e tot. Ceea ce este mai interesant este partajarea acesteia cu celălalt, precum într-un "internet al energiei", la fel cum acum “share” acum on-line informaţiile.

Rifkin explică care sunt principalii “stâlpi” pe care îşi fondează teoria celei de-a treia revoluții industriale, cea care va crea mii de întreprinderi și milioane de locuri de muncă, chiar dacă nu vă vine sa credeţi, totul, într-o reordonare fundamentală a relațiilor umane, în primul rând prin trecerea la energia regenerabilă, transformarea parcului imobiliar al fiecărui continent în producători de energie verde, implementarea altor tehnologii de stocare în fiecare clădire și în întreaga infrastructură şi multe altele. Astfel, conform acestei viziuni, oameni, mașini, resurse naturale, linii de producție, rețele logistice, obiceiuri de consum, fluxuri de reciclare, și, practic, orice alt aspect al vieții economice și sociale vor fi conectate prin senzori și software pentru platforma celei de-a treia revoluţii industriale.

Unele dintre cele mai importante companii de IT din lume sunt deja preocupate de a crea infrastructura pentru o treia revoluție industrială, care să poată conecta cartiere, orașe, regiuni, continente și economia globală, în ceea ce observatorii din industrie numesc "rețele neuronale", la nivel global.

Folosind tot mai puțin din resursele pământului, mai eficient și productiv și tendinţa de trecere de la combustibili pe bază de carbon la energiilor regenerabile, este o trăsătură definitorie a epocii, la care se adaugă inventarea imprimantei 3D, cea care face posibilă chiar producţia personală, prin proiectarea tridimensională asistată de calculator. Software-ul direcționează imprimanta 3D pentru a construi straturi succesive ale produsului folosind praf, plastic topit sau metale, având capacitatea de a produce mai multe copii la fel ca un copiator. Astfel am putea să ne producem în mici făbricuţe bijuterii şi telefoane mobile, piese de schimb pentru maşini, cu un consum redus de materie primă, materiale, şi pierderi aproape inexistente.

Un alt aspect al revoluţiei industriale se referă la costurile de marketing şi comunicare. Lăsând în urmă promovarea în ziare, reviste, prin radio şi televiziune, internetul a transformat bugetele gigantice de marketing într-un cost neglijabil, permițând startup-urilor și întreprinderilor mici și mijlocii să își comercializeze bunurile și serviciile lor pe site-urile de internet și chiar de a concura cu marile companii ale secolului 21. Cu noua tehnologie 3D timpul de fabricație al produselor personalizate se va reduce, dar vor scădea de asemenea costurile de logistică, cu posibilitatea de a economisi energie. Costul de transport va cădea în următoarele decenii deoarece o serie tot mai mare de bunuri vor fi produse la nivel local și transportat regional de camioane alimentate cu electricitate verde și hidrogen.

The Economist descria încă de acum câţiva ani a treia revoluţie industrială - consumatorii se vor adapta fără dificultate la noua epocă a produselor mai bune, livrate în timp-record. În schimb, guvernelor nu le va fi la fel de lesne. Conducerea oricărui stat are reflexul de a proteja industriile și companiile care există, nu pe acelea care vor să acceadă rapid la succes și să le nimicească pe primele. Cheltuiesc miliarde de euro pentru dezvoltarea unor tehnologii despre care sunt siguri că reprezintă viitorul și persistă în convingerea romantică și naivă cum că producția e mult superioară serviciilor. Și greșesc fundamental. Linia de separație dintre producție și servicii e de multe ori invizibilă. De aceea Rolls-Royce nu mai vinde motoare pentru aviație, ci taxează orele de exploatare efectivă a motorului pentru propulsia respectivului aparat de zbor. Din păcate, guvernele au excelat dintotdeauna la estimări incorecte, și e greu de crezut că se vor adapta acum la acest nou fenomen în care mulțimi de antreprenori și amatori își urcă proiectele online, le transformă în obiecte, apoi le distribuie pe scară globală dintr-un garaj. Revoluția e deja aici - dacă vor să fie utile, guvernele ar trebui să se concentreze asupra celor mai simple responsabilități: școlirea forței de muncă, reglementarea corectă și acordarea de șanse egale pentru companiile din toate domeniile. Și să evite sarcinile mai complicate, care trebuie să revină celor care poartă meritul acestei transformări, revoluționarii.

Analiştii anticipează şi o transformare semnificativă în ceea ce priveşte locul de producere a bunurilor, din punct de vdere geografic. Tehnologiile comunicaţionale permit munca şi colaborarea de la distanţă între echipe, dar există şi o alta faţetă – dacă până recent companiile preferau să se mute în state cu mână de lucru ieftină, acest aspect va pierde din relevanţă treptat. De ce? Producătorii preferă să se întoarcă pe piețele bogate nu pentru că pretențiile salariale ale chinezilor au crescut, ci pentru că vor să fie cât mai aproape de clienții lor, ca să poată avea un răspuns rapid la orice modificare a cererii, şi este perfect justificat, dacă ne uităm la lista produselor complexe care se pot produce acum cu investiţia tot mai mică.

Dan LUCA / Bruxelles