În noul material pe
care l-am semnat pentru Ziarul
Financiar am prezentat câteva din argumentele care justifică ideea lansată
recent, aceea de a avea un comisar european care să se ocupe de situţia
tinerilor, în special din punct de vedere al şomajului.
Redau în
continuare în forma sa integrală, articolul publicat sâmbătă, 17 mai:
..........
De ce s-ar dota
Comisia Europeană cu un comisar pentru tineret? Răspunsul este unul simplu:
pentru că poate şi pentru că ar fi util. Ar fi util politic, ca semnal şi
acţiune, atât la nivel comunitar, cât şi naţional. Situaţia tinerilor variază
de la ţară la ţară, însă şomajul lor a fost constant pe agenda priorităţilor
Consiliului European în ultimul an şi ceva, vorbindu-se de noi strategii, de
noi sume alocate, şi nu numai.
Clasa politică
europeană îşi dă seama că tinerii vor deveni în număr din ce în ce mai mare
"indignados", dacă situaţia lor nu se schimbă; iar pericolul e atât o
bombă socială, cât şi una politică, riscul fiind să voteze cu populiştii, în
creştere mai ales în Vestul Europei, dar nu numai: PPDD a fost votat de mulţi
tineri romi care s-au simţit excluşi.
În primul rând,
e important să vorbim despre nevoie. Lumea s-a schimbat, iar criza e doar
ultima manifestare a schimbării. Adevărul e că părinţii vestici europeni au
fost mai norocoşi decât copiii lor, au prins o perioadă de expansiune, cei
"30 de ani glorioşi", între anii ‘60 şi ‘80, când comunitatea
europeană a crescut economic în continuu, crescând puterea de cumpărare şi
prosperitatea. Oamenii au putut să îşi cumpere liniştiti case, la preţuri bune.
În prezent
tinerii fie stau cu părinţii fie sunt chiriaşi, foarte puţini sunt proprietari.
În Est, părinţii nu au avut bucuria libertăţii pe care o au acum tinerii lor,
dar au avut posibilitatea la începutul anilor ‘90 să îşi cumpere apartamentele
la preţuri promoţionale, cel puţin în România. Situaţia locativă a tinerilor nu
e aşadar grozavă nici în Est, deşi, tocmai prin entuziasmul unei societăţi în
schimbare, ei nu cunosc aceleaşi probleme şi nu au aceeaşi abordare ca cei
vestici. Nevoia ne-a învăţat să fim mai mobili, în căutarea unei situaţii mai
bune. Indiferent de variantă însă, se simte nevoie unei abordări integrate
pentru tinerii europeni. Şi, deşi teoretic, politicile de angajare ţin mai mult
de sfera competenţelor naţionale, planul european va fi determinant, prin
stimularea competitivităţii economiei europene. Într-adevăr, dacă nu punem
accentul pe pregătirea tinerilor pentru noul val tehnologic, şomajul doar va
creşte, cu consecinţe imprevizibile socio-politice.
De aceea,
investiţia în competitivitate în contextul noii revoluţii industriale, prin
semnalele politice şi financiare de la Bruxelles, va fi cheie în următoarele
luni şi următorii ani. Totodată, tinerii europeni vor trebui să redescopere
mobilitatea profesională, dincolo de perfecţionarea continuă: ne mai ducem şi
unde sunt slujbe, dacă nu suntem în stare să le creăm. De asemenea, e necesar
să înţeleagă că globalizarea e şi o mare oportunitate: cine se axează doar pe
piaţa locală, indiferent care ar fi ea, nu va avea la fel de multe oportunităţi
precum cele oferite de o viziune - şi o acţiune - transnaţională.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu