În primul
material pe care l-am pregătit în 2014 pentru cititorii ziarului Făclia
am relansat câteva din ideile pe care le propuneam în 2006 împreună cu alţi
români din Bruxelles pentru poziţionarea României în UE.
Redau în
continuare articolul publicat sâmbătă, 4 ianuarie 2014:
...........
Cine crede că
România este departe de Uniunea Europeană se înşeală. Acum 17 ani eram aproape
invizibili pe acest palier. Obţinerea vizei pentru a veni în Belgia era atunci
o adevărată expediţie pentru un clujean. După un drum de
o noapte la clasa a 2-a cu trenul, la primele ore ale dimineţii mergeam pe
strada Dacia, la Ambasada Belgiei, pentru a-mi depune dosarul de viză.
Înghesuiala la gura consulatului era la ea acasă şi nu vreau să redeschid
traume pentru cei care au trecut prin aceste experienţe. După obişnuita
transpiraţie fizică şi psihică, reuşeam să ţin în mînă paşaportul cu
mult-rîvnita viză în jurul orelor 16 şi fuga la Gara de Nord. O nouă “noapte de
vis” pînă la Cluj-Napoca, dar ce mai conta?, plecam în cîteva zile la
Bruxelles. Am pornit calea Europei, iar după vreo cinci trenuri schimbate în 24
de ore eram în Bruxelles. Eram primul român care efectua un stagiu la
Parlamentul European, era anul 1996.
Zece ani mai
tîrziu, în 2006, prin intermediul Clubului „România-UE” Bruxelles, am pus
bazele proiectului „Amprenta României”, menit să facă o radiografie a României
în Uniunea Europeană, care să servească drept premisă de dezbatere constructivă
cu privire la problemele de imagine şi poziţia României şi românilor în UE.
Studiul îşi propunea, de asemenea, să avanseze recomandări privind viitorul
României în sfera afacerilor europene. Dacă aş fi invitat să fac acum o listă
de recomandări pentru inserţia României în structura europeană, aş putea
transcrie aproape în totalitate sugestiile pe care le prezentam atunci împreună
cu echipa:
1. Este
important ca Reprezentanţa Permanentă a României pe lîngă Uniunea Europeană,
fiind vocea instituţională a României în Bruxelles-ul european, să dezvolte un
segment comunicativ foarte puternic, implicînd în acest mecanism şi alte
instituţii româneşti.
2. Oamenii de
afaceri din România trebuie să înţeleagă că doar împreună, prin coagulare
sectorială naţională, pot să reprezinte o voce credibilă la nivel european.
Formarea structurilor industriale naţionale, alegerea democratică a
reprezentanţilor, racordarea la federaţiile europene şi o prezenţă europeană
activă este cheia succesului. Prezenţa fizică în Bruxelles este crucială pentru
sectoarele româneşti cu valenţe de top european.
3.
Reprezentanţele regionale din România şi în special cele 8 regiuni de
dezvoltare trebuie să îşi intensifice prezenţa în Bruxelles, iar deschiderea
reprezentanţelor permanente la Bruxelles trebuie luată în considerare pentru
strategia pe termen mediu.
4. Presa
româneasca trebuie să îşi definească în mod clar strategia pentru noul statut
al României de ţară membră a UE. Informarea asupra dezvoltărilor europene
majore este deosebit de importantă, trecînd peste informaţia de senzaţie, care
nu aduce de cele mai multe ori consistenţă dezbaterii. Investiţia în a avea
jurnalişti acreditaţi în permanenţă la instituţiile europene este cheia către
înţelegerea dinamicii politicilor europene, avînd un beneficiu indiscutabil
asupra calităţii informaţiei.
5. Sectorul
neguvernamental din România trebuie să îşi dezvolte progresiv afilierea la
reţelele europene neguvernamentale, majoritatea cu sedii europene în Bruxelles.
Vizibilitatea europeană este necesară în atragerea fondurilor atît de vitale
proiectelor derulate.
6.
Universităţile din România trebuie să pună accent tot mai mare pe cercetare.
Milioanele de euro alocate acestui sector în bugetul comunitar sînt accesibile,
dar e nevoie de o informare în timp real şi o pregătire a personalului
calificat în asigurarea managementului proiectelor.
7. Partidele
politice şi reprezentanţii acestora din Parlamantul European trebuie să încerce
să aducă în oferta politică tot mai multe dezbateri politice europene, pe care
să le proiecteze pe structura naţională sau chiar pe cea locală. Cetăţenii au
nevoie de mesaje simple despre UE, iar parlamentarii europeni trebuie să îşi
asigure rolul de intermediari între structurile europene şi cetăţenii români.
8. Firmele de
consultanţă din România trebuie să înţeleagă că au nevoie de o vizibilitate
puternică în Bruxelles dacă emit pretenţii la fonduri europene de milioane.
9. Românii sînt
aşteptaţi în Bruxelles-ul european. Ei nu trebuie să ezite în a efectua vizite
de informare, stagii de formare la Bruxelles sau în a studia politicile
europene în instituţii academice din Bruxelles.
10.
Funcţionarii români din instituţiile europene, chiar dacă în majoritatea lor cu
contracte temporare, trebuie să fie mîndri că provin din România. Identitatea
naţională nu trebuie pierdută lucrînd în administraţia europeană, iar colegii
lor europeni îi vor aprecia mai mult dacă sînt la curent cu dezvoltările
României.
11. În România,
la nivel local, trebuie dezvoltate platforme locale de comunicare, care
grupează: instituţii (Primărie, Prefectură, Consiliul Judeţean, Consiliul
Local), Camera de Comerţ şi Industrie, universităţi, presa locală, ONG-uri şi
filiale locale ale partidelor politice. Interesul local este foarte important
în dezvoltările europene, iar noile mecanisme trebuie formate cît mai rapid.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu