În noul articol pe
care l-am pregătit pentru ziarul
Făclia m-am oprit asupra problemei infrastructurii româneşti, totul în
contextul tendinţei la nivel european, de reindustrializare, dezvoltare
economică şi creştere a competitivităţii.
Materialul
integral, apărut marţi 28 ianuarie, în găşiţi şi mai jos:
………..
Bruxelles-ul şi-a
dat seama că nu mai poate rămîne la mîna serviciilor, în principal financiare,
şi că o reindustrializare rapidă în statele membre este imperativă pentru
redresarea economică şi crearea locurilor de muncă menite să diminueze rata
alarmantă a şomajului. Apropo de reindustrializare, acest
proces nu este realizabil fără o infrastructură adecvată. După ce am pierdut ca români anii 1990 – în timp ce
colegii de Vişegrad Plus i-au fructificat – iar în anii 2000 ne-am mişcat cum am putut, acum nu mai este
timp de pierdut dacă vrem să nu pierdem
oportunităţile economice ale deceniului. Riscăm să fim frînaţi economic, căci
accesul dificil şi drumurile de proastă calitate nu ajută deloc procesul
investiţional.
Am văzut că
transportatorii şi reprezentanţii din industrie fac presiuni pentru orientarea
extinderii pe anumite coridoare. În ceea ce priveşte priorităţile regionale, ca
ardelean, îmi doresc o Transilvanie bine conectată la drumurile vestice, dar în
acelaşi timp îmi doresc un drum bun spre
Moldova şi un drum de calitate (pe care transportul să meargă între Nădlac
şi Constanţa), care să lege Nădlac de
Constanţa. “TEN-T” este cuvîntul cheie,
raportat la Europa. Practic e vorba de coridoarele europene, coloana vertebrală de transport a
Europei.
E important să fim
bine conectaţi la această coloană, asta
dacă nu vrem să fim doar o coastă de
izbelişte. În fond, rolul TEN-T e tocmai promovarea creşterii economice şi
competitivităţii, conectarea Estului cu
Vestul, să facem dintr-un set de lucrări naţionale o adevărată reţea strategică europeană, pe 9 coridoare:
două nord-sud, trei est-vest, patru
diagonale. Aici sînt la bătaie fondurile de coeziune, pe care trebuie să
le absorbim mai bine.
Potrivit Comisiei
Europene, finanţarea infrastructurii de transport se va tripla în perioada 2014-2020 pînă la 26 miliarde euro.
Este o oportunitate pe care România nu
îşi poate permite să o scape şi este important ca efortul să fie
transpartinic, bazat pe viziune
strategică în interes naţional şi nu pe tactica critică, de dragul oportunităţii politice.
Importantă este
dezbaterea în comun a tuturor factorilor implicaţi şi luarea celor mai bune
decizii, consensul fiind în folosul naţional. De altfel, dacă beneficiem cu
adevărat de deblocarea Programului Operaţional Sectorial de Transport şi
absorbim cît mai mulţi din banii europeni, românii vor avea drumurile mult
aşteptate în următorii ani.
Nu cred că cei
632,8 km de autostrăzi, practicabili din decembrie 2013, sînt suficienţi pentru
o Românie europeană, dar încep şi la noi să se mişte lucrurile în sensul impus
de contextul actual. Cu un procent de 50% finalizat din proiectul A4,
asigurîndu-se legătura între autostrada existentă şi Portul Constanţa, există
un beneficiu pentru transportatori, dar nu numai.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu