Infrastructura
este în sine un factor care atrage noi investiţii şi investitori. Lipsa
acesteia îngreunarea dezvoltării pe alte sectoare strategice. Despre acest
subiect, vizând situaţia din România, scriam în cel mai recent material
publicat de Ziarul
Financiar.
Puteţi citi în
continuare articolul integral:
............
Investiţia în
proiecte de infrastructură e mai necesară ca oricând. După ce am pierdut anii 1990 - în timp ce colegii de
Vişegrad Plus i-au fructificat - iar în anii 2000 ne-am mişcat cum am putut, acum nu mai este
timp de pierdut dacă vrem să nu pierdem
oportunităţile economice ale deceniului.
Riscăm să fim
frânaţi economic, căci accesul dificil şi drumurile de proastă calitate nu ajută
deloc procesul investiţional. În acest context, planul guvernamental recent
anunţat ar trebui salutat şi corelat cu planurile europene. În primul rând,
trebui să cheltuim eficient banii şi să absorbim cât mai mult din fondurile
europene de profil. Totodată, trebuie să executăm masterplanul de transport,
pentru a aduce investiţii stabile, pentru a oferi o dezvoltare predictibilă. În
acelaşi timp, e necesar un echilibru între drumuri cu interes strategic pentru
economie şi cele care favorizează dezvoltarea turismului.
În ceea ce
priveşte priorităţile regionale, ca ardelean, îmi doresc o Transilvanie bine conectată la drumurile vestice, dar în
acelaşi timp îmi doresc un drum bun spre
Moldova şi un drum de calitate (pe care transportul să mearga între Nădlac
şi Constanţa) care să lege Nădlac de
Constanţa. “TEN-T” este cuvântul cheie,
raportat la Europa. Practic e vorba de coridoarele europene, coloana vertebrală de transport a
Europei.
E important să
fim bine conectaţi la această coloană,
asta dacă nu vrem să ne fim doar o coastă de izbelişte. În fond, rolul TEN-T e
tocmai promovarea creşterii economice şi competitivităţii, conectarea Estului
cu Vestul - să facem dintr-un set de lucrări naţionale o adevărată reţea strategică europeană, pe 9 coridoare:
două nord-sud, trei est-vest, patru
diagonale. Aici sunt la bătaie fondurile de coeziune, pe care trebuie să
le absorbim mai bine.
Potrivit
Comisiei Europene, finanţarea infrastructurii de transport se va tripla în perioada 2014-2020 până la 26 miliarde euro.
Este o oportunitate pe care România nu
îşi poate permite să o scape, şi este important ca efortul să fie
transpartinic, bazat pe viziune
strategică în interes naţională şi nu pe tactica critică, de dragul oportunităţii politice.
La începutul
lui decembrie a fost lansată strategia de autostrăzi până în 2018, un pas înainte pentru
dezvoltarea României. Scopul este, potrivit
premierului Ponta "să unim practic toate regiunile istorice şi să
asigurăm ieşirile la graniţele spre
Ungaria, Bulgaria şi Republica Moldova". Desigur, orice strategie este perfectibilă,
dar este important că lucrurile se mişcă, şi trebuie să se mişte cu cât mai
mare viteză, dacă vrem să recuperăm decalajele de infrastructură comparativ cu
celelalte state din formatul Vişegrad Plus.
România are în
prezent 500 de kilometri de autostradă, 230 km inauguraţi în anii 2012 şi 2013. Dacă beneficiem cu adevărat de
deblocarea Programului Operaţional
Sectorial de Transport şi absorbim cât mai mulţi din banii europeni,
românii vor avea drumurile mult
aşteptate în următorii ani. De asemenea, avem
nevoie de proiecte mai puternice în
regim de parteneriat public-privat. O urare se impune
pentru 2014: drum bun pe calea
dezvoltării infrastructurii din România. E atâta nevoie...
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu