Dacă e vineri,
aşa cum mi-am obişnuit deja cititorii, am transmis o nouă corespondenţă Jurnalului
de Dâmboviţa. Subiectul pe care l-am abordat de această dată a fost cel al
direcţiei viitoare pe care o sesizez legat de guvernarea următoarelor decenii –
un Guvern Mondial!
Redau în
continuare materialul publicat în 20 decembrie:
............
În contextul
crizei şi a multiplelor provocări cu care se confruntă lumea de astăzi, recent,
deputaţii europeni au semnalat nevoia urgentă de a înfiinţa o adunare
parlamentară în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite. „O Adunare Parlamentară a
Organizaţiei Naţiunilor Unite este o componentă vitală pentru a consolida
legitimitatea democratică a Organizaţiei Naţiunilor Unite”, declara
eurodeputatul Jo Leinen, în timpul unei conferinţe internaţionale organizate pe
17 octombrie.
Atât Leinen cât
şi liderul ALDE, Graham Watson au susţinut această iniţiativă din 2007. Începând cu 1990 au existat multe apeluri de reformare a ONU, dar există
puţine demersuri clare în acest sens, din lipsa consensului. În prezent,
cetăţenii sunt doar indirect reprezentaţi în Adunarea Generală a ONU de către
guvernele lor. Ca rezultat, voturile exprimate nu reflectă în mod adecvat
spectrul politic care există la nivel naţional, inclusiv când vine vorba de
opoziţie.
Într-un mesaj
emis cu ocazia conferinţei de la Bruxelles, preşedintele Parlamentului
European, Martin Schulz, a subliniat sprijinul de lungă durată pentru
propunere. „Parlamentul European poate servi drept model pentru modul în care
Adunarea Parlamentară a ONU s-ar putea dezvolta în timp.
Ceea ce a
început o dată ca un organism consultativ compus din parlamentari naţionali
este un legislativ ales în mod direct astăzi”, spunea Schulz. Conferinţa a
sugerat că „un organism democratic global de reprezentanţi aleşi” ar trebui să
fie stabilit „pentru a aduce guvernarea globală în urmărirea post-2015 a
obiectivelor de dezvoltare” mai aproape de cetăţeni.
Probabil
generaţia noastră va merge spre un Guvern european, dar generaţia copiilor
noştri va avea misiunea democratizării unei guvernări globale. Cred că
globalizarea o cere. Sunt probleme precum: încălzirea globală, foametea,
sărăcia etc, care nu se pot soluţiona prin implicarea individuală a statelor,
ci doar prin conciliere şi cooperare.
De asemenea, în
dezbaterile legate de contextul economic actual, este foarte des folosit
termenul de liberalizare a comerţului sau a liberului schimb. Luând în calcul
toate acestea, globalizarea nu trebuie privită ca fiind un generator de efecte
negative. E foarte adevărat, din ce în ce mai mult iese în evidenţă lipsa
reglementărilor extinse dincolo de graniţele statelor-naţiune, respectiv
dincolo de legislaţia europeană, pentru că o serie largă de activităţi se
situează pe o scală şi un orizont mult mai mari.
Sunt diverse
mesaje, extremiste chiar, care interpretează greşit această orientare,
considerând-o o intenţie a unor lideri de a monopoliza puterea. Vor fi mereu ţări care vor decide la nivel mondial, dar nu cred că trebuie
să gândim atât de departe!
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu