Am avut ocazia
să mă adresez din nou cititorilor Ziarului
Financiar, printr-un material în care am atins subiectul reindustrializării
UE. În
final m-am axat pe oportunităţile României în acest sector.
Redau în continuare articolul
integral:
...........
Criza economico-financiară ne-a
învăţat multe. Şi pe noi, şi pe ceilalţi europeni, iar Bruxelles-ul nu se va
mai lăsa doar la mâna sectorului serviciilor - în special a celor financiare -
ca industrie profitabilă, "de viitor", ci va încerca să reechilibreze
situaţia. Desigur, agricultura e importantă (contribuind de altfel mult şi la
creşterea noastră economică bună, ca stat membru UE), dar industria e cheia, şi
după alegerile din mai 2014, Uniunea Europeana se va apuca serios de
reindustrializare. Cât de mult contează asta pentru România? Contează - şi
trebuie să conteze, căci nu putem depinde doar de agricultură; e important să
folosim acest proces ca şi oportunitate, nu ca şi pericol.
Comisia Europeană vrea să reia industrializarea
europeană pe patru mari piloni: investiţiii în inovaţie, condiţii mai bune de
piaţă, acces la capital şi crearea de abilităţi/îndemânări. Spre deosebire de
alte declaraţii cu privire la politica industrială, incluse în strategia de la
Lisabona şi în iniţiativa Europa 2020, cea mai recentă declaraţie a
executivului european marchează şi liniile de acţiune prioritare, precum
tehnologiile “curate” de producţie, construcţiile sustenabile, vehicule curate
şi eficiente energetic, precum şi grid-uri inteligente în materie de energie.
Apropo de energie şi tehnologie,
aici România poate deveni un lider în plan regional şi o voce puternică la
Bruxelles, având potenţial prin talentul uman de care dispune, respectiv
capacitatea sa de producţie. Totodată, orice (re)industrializare nu se poate face
detaşat de sectorul privat, incluzând atât patronatele române cât şi
investitorii străini, din vest şi din est.
Oportunităţile de investiţii
trebuie stimulate, ultimul summit, cu China, la Bucureşti, fiind dovada
faptului că "se poate", dacă suntem serioşi şi avem grijă să nu
dezamăgim investitorii interesaţi pe termen lung. Totodată, capitalul românesc
încearcă să se consolideze şi e important să realizeze că are nevoie de o voce
puternică şi la Bruxelles; nu mai e vorba doar de "investiţie" ci de
o necesitate, aici se fac marile jocuri, aici se alocă fonduri pentru marile
proiecte europene.
Cine vrea să se suie pe valul
reindustrializării europene trebuie să fie bine conectat pe axa
Bruxelles-Bucureşti, dovedind seriozitate faţă de parteneri, atât în plan
naţional cât şi european. Desigur, situaţia din România nu e perfectă şi
categoric poate fi îmbunătăţită, dar trebuie să înţelegem că autoflagelarea nu
ne ajută la Bruxelles, ci dimpotrivă, face ca respectul partenerilor de afaceri
- europene sau de pur business - să scadă. În acest context, demersurile
guvernamentale de stimulare a investiţiilor străine, de stabilizare a mediului
economic, şi de încurajare a dezvoltării industriilor energiei şi IT&C
trebuie susţinute transpartinic. Este în interesul naţional. Independenţa
energetică şi clustere IT de succes nu sunt obiective imposibil de atins, ci
rolul unei munci coordonate şi a unui parteneriat public-privat eficient.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu