Încă din 2006
mă preocupă inserţia
României în structura europeană, coordonând studiul “România în capitala Europei. De la
succesul individual la un posibil succes global”. Nu cred că ar strica să revenim puţin asupra a ceea ce era România înainte
de 1 ianuarie 2007 şi ce este acum, înainte de 1 ianuarie 2014.
Concluziile de
atunci şi sugstiile pe care le-am făcut împreună cu românii din Bruxelles-ul european
în 2007, merită recitite, pentru că multe au rămas mai actuale decât am crede
la prima vedere:
- Este important ca Reprezentanţa Permanentă a
României pe lângă Uniunea Europeană, fiind vocea instituţională a României
în Bruxelles-ul european, să dezvolte un segment comunicativ foarte
puternic, implicând în acest mecanism şi alte instituţii româneşti.
- Oamenii de afaceri din România trebuie să înţeleagă
că doar împreună, prin coagulare sectorială naţională, pot să reprezinte o
voce credibilă la nivel european. Formarea structurilor industriale naţionale,
alegerea democratică a reprezentanţilor, racordarea
la federaţiile europene şi o prezenţă europeană activă este cheia
succesului. Prezenţa fizică în Bruxelles este crucială pentru sectoarele româneşti
cu valenţe de top european.
- Reprezentanţele
regionale din România, şi în special cele 8 regiuni de dezvoltare,
trebuie să îşi intensifice prezenţa în Bruxelles, iar deschiderea
reprezentanţelor permanente la Bruxelles trebuie luată în considerare
pentru strategia pe termen mediu.
- Presa româneasca trebuie să îşi definească in mod
clar strategia pentru noul statut al României, de ţară membră a UE.
Informarea asupra dezvotărilor europene majore este deosebit de
importantă, trecând peste informaţia de senzaţie care nu aduce de cele mai
multe ori consistenţă dezbaterii. Investiţia în a avea jurnalişti
acreditaţi în permanenţă la instituţiile europene este cheia către înţelegerea
dinamicii politicilor europene, având un beneficiu indiscutabil asupra
calităţii informaţiei.
- Sectorul neguvernamental din România trebuie să îşi
dezvolte progresiv afilierea la reţelele europene neguvernamentale,
majoritatea cu sedii europene în Bruxelles. Vizibilitatea europeană este necesară
în atragerea fondurilor atât de vitale proiectelor derulate.
- Universităţile din România trebuie să pună accent
tot mai mare pe cercetare. Milioanele de euro alocate acestui sector în
bugetul comunitar sunt accesibile, dar e nevoie de o informare în timp
real şi o pregătire a personalului calificat în asigurarea managementului
proiectelor.
- Partidele politice şi reprezentanţii acestora din
Parlamantul European trebuie să încerce să aducă în oferta politica cât
mai multe dezbateri politice europene, pe care să le proiecteze pe
structura naţională sau chiar pe cea locală. Cetăţenii au nevoie de mesaje
simple despre UE, iar parlamentarii europeni trebuie să îşi asigure rolul
de intermediari între structurile europene şi cetăţenii români.
- Firmele de consultanţă din România trebuie să
înţeleagă că au nevoie de o vizibilitate puternică în Bruxelles dacă emit
pretenţii la fonduri europene de milioane.
- Românii sunt aşteptaţi în Bruxelles-ul european. Ei
nu trebuie să ezite în a efectua vizite de informare, stagii de formare la
Bruxelles sau în a studia politicile europene în instituţii academice din Bruxelles.
- Funcţionarii români din instituţiile europene, chiar
dacă în majoritatea lor cu contracte temporare, trebuie să fie mândri că
provin din România. Identitatea naţională nu trebuie pierdută lucrând în administraţia
europeană, iar colegii lor europeni îi vor aprecia mai mult dacă sunt la
curent cu dezvoltările României.
- În România, la nivel local trebuie dezvoltate
platforme locale de comunicare, care grupează: instituţii (Primărie,
Prefectură, Consiliul Judeţean, Consiliul Local), Camera de Comerţ şi
Industrie, universităţi, presa locală, ONG-uri şi filiale locale ale
partidelor politice. Interesul local este foarte important în dezvoltările
europene, iar noile mecanisme trebuie formate cât mai rapid.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu