Preocupat fiind
de integrarea României în UE, am căutat mereu să descopăr cele mai bune
variante pentru racordarea ţării la construcţia europeană. Câteva din ideile pe
acest subiect le-am prezentat şi în noul articol publicat de ziarul
Prahova.
Redau în
continuare materialul integral, apărut vineri, 27 decembrie:
............
Încă din 2006
mă preocupa inserţia României în structura europeană, când am coordonat studiul
“România în capitala Europei. De la succesul individual la un posibil succes
global”. După 7 ani de la aderare, nu cred că ar strica să revenim puţin asupra
a ceea ce era România înainte de 1 ianuarie 2007 şi ceea ce este acum.
Am grupat
concluziile de atunci şi sugestiile pe care le-am făcut împreună cu românii din
Bruxellesul european al anului 2007, şi majoritatea dintre ele cred că au rămas
încă de actualitate, chiar dacă poate, la prima vedere, acest lucru surprinde.
Susţin că pentru reprezentarea pertinentă şi constantă a României la Bruxelles
este nevoie de un segment comunicativ foarte puternic, implicând în acest mecanism,
pe lângă Reprezentanţa Permanentă, multe alte instituţii româneşti, dar şi
sectorul privat, cel neguvernamental şi academic.
Oamenii de
afaceri din România trebuie să înţeleagă că doar împreună, prin coagulare
sectorială naţională, pot să reprezinte o voce credibilă la nivel european.
Formarea structurilor industriale naţionale, alegerea democratică a
reprezentanţilor, racordarea la federaţiile europene şi o prezenţă europeană
activă este cheia succesului. Prezenţa fizică în Bruxelles este crucială pentru
sectoarele româneşti cu valenţe de top european.
Reprezentanţele
regionale din România, şi în special cele 8 regiuni de dezvoltare, trebuie să
îşi intensifice prezenţa în Bruxelles, iar deschiderea reprezentanţelor
permanente la Bruxelles trebuie luată în considerare pentru strategia pe termen
mediu.
Presa
românească trebuie să îşi definească în mod clar strategia, adaptată statutului
României, de ţară membră a UE, ce se apropie de “vârsta maturităţii” în UE,
având drepturi depline în a se implica în deciziile blocului comunitar.
Informarea asupra dezvotărilor europene majore este deosebit de importantă,
trecând peste informaţia de senzaţie care nu aduce de cele mai multe ori
consistenţă dezbaterii. Investiţia în a avea jurnalişti acreditaţi în
permanenţă la instituţiile europene este cheia către înţelegerea dinamicii
politicilor europene, având un beneficiu indiscutabil asupra calităţii
informaţiei.
Sectorul
neguvernamental din România trebuie să îşi dezvolte progresiv afilierea la
reţelele europene neguvernamentale, majoritatea cu sedii europene în Bruxelles.
Vizibilitatea europeană este necesară în atragerea fondurilor atât de vitale
proiectelor derulate. Şi, totodată, firmele de consultanţă din România trebuie
să înţeleagă că au nevoie de o vizibilitate puternică în Bruxelles dacă emit
pretenţii la fonduri europene de milioane. Universităţile din România trebuie
să pună accent tot mai mare pe cercetare. Milioanele de euro alocate acestui
sector în bugetul comunitar sunt accesibile, dar e nevoie de o informare în
timp real şi de o pregătire a personalului calificat în asigurarea
managementului proiectelor.
Partidele
politice şi reprezentanţii acestora din Parlamentul European trebuie să încerce
să aducă în oferta politică cât mai multe dezbateri politice europene, pe care
să le proiecteze pe structura naţională sau chiar pe cea locală. Cetăţenii au
nevoie de mesaje simple despre UE, iar funcţionarii şi parlamentarii europeni
trebuie să îşi asigure rolul de intermediari între structurile europene şi
cetăţenii români.
Românii sunt
aşteptaţi în Bruxellesul european, fiind mare nevoie de implicarea acestora. Ei
nu trebuie să ezite în a efectua vizite de informare, stagii de formare la
Bruxelles sau în a studia politicile europene în instituţii academice din
Bruxelles.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu