Azi am participat pentru prima datã în direct din platoul de la București
la emisiunea “Imparţial” de la Digi 24 – Ii mulţumesc şi pe această cale lui Luca NICULESCU pentru
invitaţie!
Continuând
dezbaterea pe tema fierbinte Roşia Montană, subliniam că subiectul este o
opotunitate care împinge societatea românească spre dialog. Dezbaterea “Roşia
Montană” nu este nici simplă, nici unică, vor veni şi alte astfel de dosare,
dar trebuie să învăţam să stabilim proceduri clare, să evidenţiem pionii
principali în acest dialog. Nu este doar un dialog între partidele politice sau
instituţii, este vorba despre un dialog social. La Bruxelles, dezbaterile pe
propunerile legislative sunt animate de trei piloni – instituţii, industrie
(dacă tot vorbim de reindustrializarea Europei), şi societatea civilă, “vocea
străzii”. Predictibilitatea de ţară, care îi lipseşte României, nu se poate
baza decât pe analize, diagnoze şi avize, tehnice, înainte de luarea unor
decizii.
Vis-a-vis de
Roşia Montană, apropo de poziţia Comisiei Europene, nu e nici un fel de
problemă, nu există la Bruxelles o problemă în acest sens, pentru că dacă ar fi
existat cu siguranţă era prezentantã din abundenta și în presa româneascã. Întrebat
dacă imaginea României în Europa a fost afectată de disputele politice şi
sociale pe proiectul Roşia Montană, spuneam că mă bucur că sunt proteste
paşnice, care sper să nu se radicalizeze în proteste violente.
Roşia Montană
este o matrice complexă, şi trebuie avut o viziune globală, analizând exact
actorii implicaţi. Dacă decidem ceva, să avem reguli clare, transparente, să le
comunicăm corect. Să ştie şi investitorii industriali străini pe ce insistă
România – pe protecţia mediului, pe industrie, pe crearea de locuri de muncă,
etc.
Acum, legat de
situaţia USL-ului, consider că este necesară mai multă responsabilizare. La fel
ca şi în orice căsnicie, există şi divergenţe, care sunt normale până la urmă. Totusi,
electoratul românesc aşteaptă să se realizeze promisiunile, pentru că oricum
pentru următoarele 12 luni e zăpăcit de atâtea alegeri şi referendumuri, încât
nu mai ştie pentru ce trebuie să meargă la vot şi ce trebuie să voteze.
Apropo de
europarlamentarele din mai 2014, problema instituţiilor europene este să “scoată
cetătenii la vot”, dar nu văd din păcate o schimbare majoră faţa de 2009, chiar
dacă marile grupări politice europene își desemneazã treptat acea “faţă umană
care să le reprezinte”.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu