În ediţia de
luni, 30 septembrie a cotidianului târgoviştean Jurnal
de Dâmboviţa a fost publicată a doua parte a video-interviului pe care l-am
realizat cu ocazia recentei vizite în ţară. Axam discuţia pe cum poate România,
prin intermediul aleşilor din instituţiile europene, printr-un lobby corect şi
o comunicare eficientă să îşi consolidere poziţia în cadrul imperiului “Uniunea
Europeană”.
Redau în
continuare materialul realizat de Andrei Vasiliu:
..............
„Sunt în jur de
100 de evenimente pe zi despre afacerile europene la Bruxelles. Fiecare creează
posibilitatea de a face lobby”
Rep.: Există anumite instrumente pe care
europarlamentarii le pot folosi. Unul dintre ele este lobby-ul, asupra căruia
aţi insistat în editorialele dumneavoastră publicate în „Jurnal de Dâmboviţa”.
De ce nu ştiu aleşii români să se folosească atât de bine de instrumentul numit
lobby? Îl folosesc doar pentru anumite interese personale?
- Lobby-ul este
un instrument pe care toţi îl folosim, de când ne plasăm copilul la liceu, până
când cumpărăm pâine de la cineva pe care-l cunoaştem. Facem lobby, dar ne e
frică să zicem în gura mare. Este o chestie naturală, care se întâmplă în
contextul anumitor legi. Iată cum este în Bruxelles-ul european. Sunt 100.000
de oameni care lucrează în acea bulă, fiindcă sunt în Bruxelles, în capitala
europeană, în Belgia. 50.000 lucrează în instituţiile europene, restul, în
jurul instituţiilor. Şi când zic „în jurul”, nu mă refer doar la sectorul
privat sau la societatea civilă. Sunt anumite reprezentanţe naţionale, aşa cum
e şi reprezentanţa permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană. Germania
are acolo 200 de diplomaţi, Franţa – poate doar 150. Există deci aceste
reprezentanţe naţionale care fac lobby. Lobby-ul de ţară este foarte important
în acest mediu intercultural. Sunt în jur de 100 de evenimente pe zi despre
afacerile europene la Bruxelles. Fiecare eveniment naşte o coaliţie,
responsabilizează şi creează posbilitatea de a face lobby, direct sau indirect.
Trebuie să intrăm în acest malaxor de structură europeană, desigur cu bun simţ,
şi să avem oameni pregătiţi, care ştiu să discute. Trebuie să vedem că în
România există o combinaţie între voinţa politică, expertiza tehnică şi
deschiderea spre alţii.
Rep.: Cum ne mai putem aştepta să înţeleagă cetăţenii de
rând care este rostul integrării României în Uniunea Europeană, dacă aleşii nu
le oferă un model în acest sens?
- Noi suntem o naţie de poeţi, aşa cum zice românul, ba
chiar o naţie de filosofi. Noi zicem că dacă ar fi sau n-ar fi. Haideţi să o
luăm concret. Suntem de aproape 7 ani în Uniunea Europeană. Dacă noi nu
înţelegem ţesutul european, fibra românească nu va fi performantă. Nu neagă
nimeni că sunt interese mari, că trăim în realitatea globalizării. Dar atunci
de ce nu jucăm şi noi cu interesele în alte ţări? Haideţi să acceptăm că asta e
realitatea şi să învăţăm să barăm interesele din afară, când suntem blocaţi la
nivel local şi naţional. Haideţi să avansăm brandul România, fiindcă suntem
încă priviţi ca o periferie de imperiu.
„Uniunea Europeană e mai mult decât un imperiu, e un club
al solidarității”
Rep.: Interesant, nu este prima oară când se vorbeşte despre
Uniunea Europeană ca despre un imperiu.
- Sigur, doar că nu este precum Imperiul Sovietic. Am
intrat de bunăvoie, am organizat şi un referendum pe tema asta. Românii au
beneficii, circulă liberi în spaţiul european şi lucrează în multe dintre
ţările europene. Sigur că sunt şi nuanţe, anumite blocaje din partea unor ţări,
dar eu zic că putem face mult mai multe în dimensiunea asta europeană. Eu aş
spune că e mai mult decât un imperiu, e un club. Un club al solidarităţii.
Solidaritatea apare atunci când ai o problemă, iar noi avem probleme multe şi
sectoriale. Dacă avem o problemă mare, trebuie să o împachetăm frumos într-un
proiect şi să o discutăm cu partenerii noştri din UE, fie la nivel bilateral,
fie la nivel european. Sunt programe de ajutoare, programe de suport, programe
operaţional-sectoriale. Ceea ce ni se reproşează e deschiderea. Noi trimitem o
scrisoare, aşteptăm trei luni, ei răspund în trei luni… Nu aşa se lucrează cu
Bruxellesul. Trebuie să fie un flux continuu de informaţii, prin reprezentanţe.
Adevăratele
probleme sunt legate de comunicare, dar mai ales de proximitate
Rep.: Adică problemele se leagă în primul rând de
comunicare?
- Da, însă mai ales de proximitate. Spre exemplu,
prorectorul de la Universitatea din Madrid, care are aproximativ 100.000 de
studenţi, mi-a spus că are în permanenţă 10 persoane la Bruxelles. Asta pentru
că derulează programe de cercetare de aproximativ 100-200 de milioane de euro
cu Comisia Europeană. Normal că au oameni acolo, să facă proiecte, să facă lobby,
să discute şi să reacţioneze rapid, dacă mai trebuie documente. Trebuie
acţionat repede. Repede! Nu să stăm să ne sune, să ne trimită pe fax. Ori
trimitem oameni acolo şi avem informaţii la prima mână, ori stăm aici şi
devenim nişte frustraţi.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu