Energia a fost
cel mai recent subiect pe care l-am abordat în corespondenţa periodică pe care
o realizez pentru ziarul Făclia.
Subliniam cu această ocazia necesitatea unei cât mai bune implicări a actorilor
români din acest sector, în stabilirea politicilor la nivel european.
Redau în
continuare materialul integral:
..........
Politica
energetică, o politică relativ nouă a Uniunii Europene, se încadrează într-un
context mai larg – Strategia Europeană pentru dezvoltare durabilă. Tratatul de
la Lisabona stabileşte pentru prima dată o bază juridică solidă pentru această
politică, ce rămîne în continuare o competenţă comună, împărţită între
instituţiile europene şi statele membre. Jan Frederik Braun, în ultima sa
cercetare, afirma că energia reprezintă o chestiune de politică orizontală,
componentă a altor politici precum politica externă, de mediu şi chiar cea de
competiţie.
Preşedintele
Herman Van Rompuy prezenta recent la Bruxelles legătura dintre cereşterea
competitivităţii la nivelul UE şi preţul energiei. “Energia este vitală pentru
sectorul de afaceri. UE depinde prea mult de importul de energie, cînd alte
continente devin treptat independente energetic. Trebuie să fim deschişi şi
pragmatici, să implementăm ceea ce am decis referitor la piaţa comună de
energie europeană, să investim masiv în infrastructură, dar şi să reuşim cu
adevărat diversificarea surselor energetice”. Completînd tabloul realităţilor
Herman van Rompuy adăuga: „Europa riscă să devină singurul continent din lume
care depinde de energia importată. În 2035, dependenţa noastră va fi mai mare
de 80% şi acest lucru va avea consecinţe pentru competitivitatea firmelor
noastre”.
În ultima
perioadă s-au dezbătut intens la nivel european situaţia energiei fotovoltaice,
precum şi cea a gazelor de şist. Comisarul european pentru mediu, Janez
Potocnick, atrăgea atenţia, în cadrul discursului susţinut în această vară la
Cracovia, că „exploatarea gazului de şist în UE nu va reduce dependenţa faţă de
importurile de gaz”. Din păcate, în urma divergenţelor care au apărut,
concluzia este că există prea puţină coordonare la nivelul guvernelor ţărilor
membre cînd vine vorba de politica energetică europeană. De exemplu, Germania a
decis brusc să renunţe la energia nucleară, fără a discuta în prealabil cu
partenerii de uniune. Vorbim mult de energia regenerabilă, dar se gîndesc prea
puţine strategii integrate la nivel european. E păcat să se forţeze cu energia
solară în ţările nordice, cînd Portugalia are un potenţial mult mai mare.
“Uniunea
Europeană nu trebuie să fie aşa de săracă în abordare, încît să uite de
protejarea mediului înconjurător. China plăteşte acum preţul greu al politicii
de industrializare fără o strategie contra poluării”, preciza Connie Hedegaard,
comisarul european pentru acţiuni climatice.
În acest context
trebuie precizat că, analizînd valorile indicatorilor publicaţi recent de către
Comisia Europeană, România se situează pe locul 3 privind gradul de
independenţă energetică în rîndul statelor UE, după Danemarca şi Estonia.
Această performanţă a fost realizată în condiţiile în care ţara
noastră are nevoie de doar 21% de importuri de energie, pe cînd media europeană
ajunge undeva pe la 53%. România se implică foarte puternic la nivelul
politicii energetice europene şi este şi foarte bine plasată geografic pe
rutele de transport de energie, deci şi aici vom putea avea un rol important de
jucat.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu