În întâlnirile
europene la nivel înalt, apar intense dezbateri pe diferite teme macro, de
interes global, fie ele economice sau politice. Şi dădeam câteva exemple
concrete în noul material publicat de ziarul
Argeşul.
Redau în
continuare acest articol:
............
Alegerile
pentru Parlamentul European sunt văzute ca fiind o opţiune secundară în rândul
alegătorilor. De ce oare această percepţie, când Parlamentul European creşte ca
putere şi influenţă?
Nu cetăţenii
sunt problema când vorbim despre alegerile europene. 43% a fost rata de
participare în 2009, vreo 45% în 2004 şi tot aşa. Şi ne mai întrebăm care e
legitimitatea instituţiilor europene în actuala formulă de alegeri?
Preocupările pentru creşterea acesteia au condus spre formula alegerilor
primare, în care partidele europene îşi prezintă listele cu candidaţii pentru
funcţiile de vârf în instituţiile europene.
După o serie de
divergenţe, axate mai mult pe “mândrii ideologice” decât pe reale insuficienţe
ale sistemului, în final s-a decis – se vor organiza alegeri primare în vederea
desemnării candidaţilor pentru preşedinţia Comisiei Europene în 2014. Astfel se
doreşte ca metoda de selecţie şi promovare a liderilor la nivel comunitar să se
realizeze printr-o campanie internă, care să ofere “feţele umane” de care au nevoie
cetăţenii pentru un vot democratic real, care să ofere legitimitate liderilor
europeni.
După anunţarea
oficială, sau, după caz, specularea posibililor candidaţi, au început
manifestările “de campanie”:
Mediaticul
eurodeputat José Bové, candidatul Verzilor în primare pentru alegerile
europene, critica luna trecută lipsa de transparenţă care predomină astăzi în
funcţionarea Europei, în special în cadrul negocierilor pentru un acord
comercial transatlantic cu Statele Unite ale Americii. În timp ce discuţiile au
debutat la începutul verii, europarlamentarul ecologist a fost surprins de
faptul că Europa este deja angajată într-o a doua rundă de negocieri la
începutul lunii octombrie. Majoritatea americanilor au insistat la începutul
lunii septembrie ca negocierile să se deruleze în spatele uşilor închise, şi
sunt abordate printr-o comunicare criptată…! Când reprezentantul european a
declarat că negocierile au fost ţinute secrete, reprezentantul SUA a adus ca
argument siguranţa comunicării! José Bové critică, de asemenea, poziţia Europei
de “pitic politic” pe diferite teme de interes global.
La fel,
Partidul Laburist din Marea Britanie publica recent lista celor 70 de candidaţi
pentru alegerile europene din 2014, nu fără a atrage critici apropo de
strânsele legături ale partidului cu sindicatele.
Dacă rămânem la
Marea Britanie, Partidul Independenţei Regatului Unit (UKIP) e o forţă politică
în creştere la nivel naţional, ce militează ca ţara să părăsească Uniunea
Europeană şi să înăsprească controalele de imigrare. Sondajele sugerează că
această nouă grupare politică ar putea deveni cel mai mare partid britanic în
Parlamentul European, ceea ce ar fi o mare ruşine pentru toate mişcările
principale. Actualul premier britanic, Cameron, încearcă să înăbuşească apelul
UKIP, în timp ce insistă să convingă electoratul larg că este în interesul
naţional al Marii Britanii să rămână în interiorul unei Uniuni Europene
reformate.
Aceasta e o
mică parte a exemplelor care se pot da apropo de subiectul respectiv. În
primăvară, prezent la Strasbourg, premierul finlandez Jyrki Katainen a pledat
pentru noul concept de “integrare echitabilă”, care în opinia sa poate păstra
siguranţa UE împotriva ameninţărilor naţionalismului şi populismului. Mulţi
deputaţi europeni au văzut discursul său ca un exerciţiu de manevre pentru unul
dintre posturile de top ale UE, care vor fi puse la bătaie în 2014.
Atmosfera
tensionată şi presiunile de pe scena europeană încurajează retragerea
veteranilor ce au deţinut funcţii de top, dar şi pe ambiţioşii mai “tineri” în
a se lupta pentru ocuparea scaunelor puse la bătaie.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu