La Bucureşti fiind, am fost în direct pe
platou la The Money Channel, la emisiunea
lui Daniel Apostol. Discutam împreună cu analistul economic George Vulcănescu
despre privatizările mari din România, în special cu accent pe Oltchim şi CFR
Marfã.
Pe lângă dimensiunea europeană a
subiectului, prin faptul că GFR este un jucător regional, subliniam ca la fel
ca şi în cazul Oltchim-ului asistăm la o psihoză naţională, la presiunea de a
arăta ca se poate face o privatizare bună şi rapidă în România.
Insist pe faptul că aceste privatizări sunt
procese de durată, care nu se pot finaliza în 2-3 luni de zile. Trebuie făcute, dar nu se pot face în grabă. E necesar să privim mult mai larg asupra situaţiei actuale. Aceste
dezbateri din care lumea învaţă “teleprivatizarea” nu sunt soluţia. În primul
rând nu trebuie lucrat sub presiunile exterioare. În al doilea rând, ducem
lipsă de transparenţă proceduralã.
Concluzionam
împreună cu colegul de platou, că e paradoxal, dar birocraţia din Romania este
o cauză majoră determinanta şi în privinţa numărului mare de fraudare a
fondurilor europene.
România are
probleme cu absorbţia fondurilor europene încă din perioada 2005-2006, din
perioada de preaderare. Dădeam exemplul Spaniei care a învăţat repede, s-a
pregătit 4 ani, ca în final să reuşească un spectaculos procent de absorbţie de
140%. Concluzia? Semnalul de alarmă e tras. Există o viteză
europeană, şi să înţelegem că asta e viteza la care trebuie să ne adaptăm din
mers - pentru că România a aderat, dar nu s-a integrat încă în Uniunea
Europeană. În acelaşi context, să nu uităm de sectorul privat, care de multe
ori e mult mai puternic şi are alte resurse pentru a contribui la racordarea
României la ˝mecanismul de Bruxelles˝.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu