Mi s-a părut
interesantă o analiză a poziţiei în UE a Danemarcei şi Marii Britanii, care
evidenţiază atât asemănări cât şi evidente deosebiri între aceste ţări.
Redau în
continuare materilul publicat de ziarul clujean Făclia
în care am prezentat câteva din observaţiile pe care le-am făcut pe acest
subiect:
……………
Atît Marea
Britanie cît şi Danemarca împlinesc în 2013, 40 de ani de cînd au devenit
membre UE. La 1 ianuarie 1973 cele două ţări aderau la blocul comunitar, alături de Irlanda. Mi se pare interesantă
şi oportună cu această ocazie o analiză a modului în care cele două ţări îşi
joacă cărţile în Uniunea Europeană.
Dacă se discută
o posibilă părăsire a Uniunii de către Marea Britanie, ministrul pentru afaceri
europene din Danemarca declara recent că ţara sa nu are nici o intenţie de a
merge în aceeaşi direcţie. După cum sublinia şi Wammen, o eventuală ieşire a
Marii Britanii din UE, ar poziţiona Danemarca oarecum pe actualul “scaun”
britanic pe viitor, ca fiind cea mai “semi-decomandată” membră a blocului
comunitar. Menţinerea legăturilor strînse cu Marea Britanie este, de asemenea,
o prioritate de top pentru Danemarca, susţine diplomatul danez. Într-o mare
măsură, Danemarca a aderat la UE ca urmare a aderării britanice. Şi chiar dacă
Marea Britanie în cele din urmă ar decide să părăsească UE, el crede că relaţia
dintre ţara sa şi Marea Britanie nu s-ar schimba în mod semnificativ. Nicolai
Wammen insistă ca Danemarca să fie cît mai aproape de UE, considerînd acest
lucru în interesul poporului danez. Şi în Parlamentul European, politicienii
danezi sînt apreciaţi ca fiind în general destul de “prietenoşi” în abordarea
relaţiei Danemarca-Uniunea Europeană.
O oarecare
asemănare apare însă între Marea Britanie şi Danemarca, dacă este să ne oprim
asupra monedei unice. După cum citeam recent, potrivit rezultatelor unui studiu
realizat de TNS Gallup pentru ziarul Berlingske Tidende, suportul pentru
înlocuirea coroanei daneze cu euro este destul de scăzut. Doar 22% dintre cei
chestionaţi au declarat că ar vota în favoarea adoptării monedei euro într-un
referendum.
Sunt cazuri în
care state membre pot să negocieze anumite “opt-out”-uri de la legislaţia sau
tratatele Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că nu trebuie să participe la
anumite politici europene. Astfel, în prezent, Danemarca are 4 asemenea
opt-outs (securitate şi apărare; cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie, uniune
economică şi monetară), Irlanda 2, Polonia 1, Suedia 1 şi Regatul Unit 4.
Revenind la Marea Britanie, să nu uităm că la rîndul său, premierul Cameron,
doreşte renegocierea poziţiei ţării sale, şi apoi organizarea unui referendum
în 2017, pe tema apartenenţei la UE.
Danezul Lars
Løkke Rasmussen, liderul opoziţiei, a declanşat recent presiunea asupra
premierul Helle Thorning-Schmidt de a lansa un referendum în privinţa a două
dintre opt-out Danemarcei. Rasmussen, fost prim-ministru şi lider al liberalilor,
vrea Danemarca să scape de opt-out-ul de pe Apărare şi Justiţie printr-un
referendum, cît mai curînd, eventual în luna mai a anului viitor, pentru a
coincide cu ziua alegerile europene. Rasmussen îşi argumenta propunerea: “A
venit timpul, trebuie să ne confruntăm cu aceste opt-out. Efectele negative mai
ales ale justiţiei sînt de o asemenea urgenţă încît ar fi iresponsabil să se
păstreze”.
Danemarca ar
putea risca să fie marginalizată şi decisiv slăbită în lupta împotriva
criminalităţii transfrontaliere, după cum susţine şi Ministrul danez al
Justiţiei, Morten Bødskov. Dar euroscepticismul răspîndit pe scară largă în
rîndul publicului danez face dificilă pentru guvern ambiţia sa de a se apropia
de UE.
Cruciale pentru
traiectoriile viitoare şi pentru concretizarea scenariilor prezentate de
diferiţi analişti, sînt însă alegerile britanice programate pentru 2015, şi
acordurile dintre puterea şi opoziţia daneză.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu