Am avut
plăcerea să petrec din nou câteva zile în ţară, ocazie cu care am răspuns cu
mare plăcere invitaţiei primite din partea redacţiei ziarului
Argeşul de a realiza un interviu pe subiectul fondurilor europene şi
capacităţile României de a profita mai mult de acestea. Le mulţumesc încă o
dată pe această cale directorului Mihai Golescu şi de redactorului-şef Gabriel
Lixandru pentru această întâlnire.
Redau în
continuare materialul publicat şi în varianta online, luni, 21 octombrie:
..............
Cu bicicleta prin nisipul ud…
Cu ani în urmă,
în Olanda, un membru al Parlamentului European de la Haga ne spunea că
integrarea în Europa este ca atunci când mergi cu bicicleta prin nisipul ud.
Aveţi aceeaşi senzaţie?
Dan Luca: Eu
v-aş răspunde cu o altă comparaţie. Nu putem să zicem că ni se scufundă doar
jumătatea noastră de barcă. Deci trebuie să vedem
Europa ca pe un club al solidarităţii în care am intrat de bună voie, prin
negocieri foarte dificile. Suntem în acest club şi trebuie să luăm nu numai
dezavantajele, ci şi avantajele. Acest proces este unul dinamic, în care odată
ce te-ai angajat nu poţi să dai în spate. Este acel principiu al bicicletei şi
trebuie să ai o viteză constantă pentru a nu da rateuri. Uniunea Europeană este
în dezvoltare, în evoluţie, ne aşteptăm ca în următorii 5-10 ani să se schimbe
acest tratat, care va avea surprize extraordinare şi în care România nu-şi
calibrează încă o viteză de croazieră. Trebuie să avem o dezvoltare sustenabilă
a acestei relaţii şi pentru România.
“N-avem echipă completă”
Cum este percepută,
cu adevărat, România în Uniunea Europeană?
Dan Luca: Este
încă percepută ca o periferie de idei. Dar suntem în interior şi trebuie să
jucăm, nu mai avem scuze. Noi acum jucăm doar pe câteva felii, falii, şi fără
să avem o echipă completă. În momentul de faţă vedem prea mult această
integrare europeană ca o structură instituţională, când noi ar trebui să jucăm
foarte mult şi cu sectorul privat, cu sectorul organizaţiilor neguvernamentale,
presă… Toţi actorii ar trebui să participe la această racordare. Noi acum jucăm
cam cu şase-şapte jucători, iar adversarul, dacă găsim unul, cu unsprezece.
“Trebuie jucat mai pragmatic”
De ce n-am
putut atrage suficiente fonduri europene în raport cu alte ţări şi ce ar trebui
să facem pentru a îmbunătăţi situaţia?
Dan Luca: Cred
că greşeala s-a făcut, paradoxal, înainte de aderare. După ce am semnat
tratatul de aderare, trebuia să pregătim o echipă foarte puternică în anii
2004, 2005, 2006. Spania a pregătit cu patru ani înainte aderarea, a avut o
continuitate la guvernare de 14 ani (patru înainte şi zece după, a aceluiaşi
Executiv) care a reuşit o rată de absorbţie de 140%. Acum nu putem dezgropa
schelete, dar cred că ar trebui să avem o abordare mult mai clară, să vedem că,
de fapt, fondurile europene şi absorbţia asta presupun multă angajare. România
nu este angajată total şi, neavând informaţii în timp util şi în câmp
pulsatoriu cu Uniunea Europeană, avem acum aceste deficienţe. Cred că trebuie
jucat mult mai pragmatic. Uniunea Europeană nu înseamnă o scrisoare trimisă
acum şi după trei luni altă scrisoare, ci un flux continuu de informaţii. Aşa
cum face teritoriul, cum ar fi Piteştiul cu Bucureştiul, aşa trebuie să
procedeze Bucureştiul cu Bruxelles-ul. Nonstop flux de informaţii, deplasări,
telefoane, email-uri.
“Nu suntem de speriat”
Există studii
privind tendinţa de migrare a forţei de muncă din România peste hotare? Chiar
suntem de speriat?
Dan Luca: Chiar
am făcut parte dintr-un comitet de evaluare a unui studiu recent pe care l-am
prezentat în Parlamentul European acum două-trei săptămâni şi acesta arată
foarte clar că ce era de plecat din România a cam plecat. Nici vizele nu au
oprit românii, după 1990. A fost o chestiune normală. Societatea românească s-a
deschis în 1989, a fost dreptul românilor de a ieşi din ţară, de a-şi găsi
rostul, deja avem un milion de români în Italia, un milion de români în Spania
şi încă poate aproape un milion în alte ţări. Trebuie să gândim şi într-un
context global. Noi avem o abordare gen “România sau afară”. În momentul de
faţă trebuie să avem o abordare de genul “Românul – cetăţean global”. Lucrez
doi ani în Spania, revin şi mai lucrez trei-patru ani în România, fac o casă,
găsesc alt contract să pot să plec… Nadia Comăneci, Ion Ţiriac sunt cetăţeni
globali. Noi trebuie să avem această mentalitate. Bunicul meu, de exemplu, a
fost trei ani plecat în SUA, în Chicago, să muncească într-o măcelărie, să facă
rost de bani. Deci nu era o problemă. Am avut noi o perioadă de închistare, de
după Al Doilea Război Mondial, până în 1989, în care nu se pare o surpriză că
omul pleacă! Este, de fapt, o normalitate. Este vorba de cerere şi
ofertă. Nu suntem de speriat. Nici ţările africane sau cele asiatice nu sunt de
speriat. Poporul român are o educaţie bună, se poate infiltra şi în sistemul
vestic de valori cu mare uşurinţă.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu