Probabil multi dintre dumneavoastră vă întrebaţi dacă pregătirea pe care o aveţi vă permite să găsiţi un loc de muncă în Bruxelles-ul european. Concursurile pentru a deveni funcţionar comunitar fac deliciul presei de câteva luni, dar există mai mult de atât ca ofertă.
Viaţa poate să fie însă interesantă şi lucrând în sectorul privat al capitalei Europei. Sutele de români care activează deja în acest sistem pot să confirme că dimensiunea privată a afacerilor europene nu este de neglijat. “O poză” recentă a modului în care sunt integraţi românii din Bruxelles se poate vizualiza accesând studiul “România în capitala Europei”.
Dar, să revenim la pregătirea necesară pentru a lucra în Bruxelles. Daca ne referim la educaţia formală, candidatul trebuie să aibă deja o diplomă, chiar dacă aceasta este dintr-o universitate românească. Un master efectuat într-o ţară vest-europeană este deasemenea o necesitate. Studiile doctorale sunt cu două tăişuri. Dacă ai doctoratul lumea te va întreba în Bruxelles ce cauţi pe aici? Cu pregătirea pe care o ai nu iţi vor da de făcut o “munca de jos” pentru că eşti prea calificat. Asta nu înseamnă că nu poţi să pui în valoare o astfel de distincţie academică, obţinută în România sau în altă ţară. Mare atenţie însă la situaţia “am început doctoratul şi sper să il termin curând”. Nu mulţi Directori Generali sunt încântaţi ca angajaţii lor să aibă şi altă activitate, care îi poate deconecta de la jobul pe care trebuie să îl presteze.
Limbile străine sunt foarte importante. Fără limba engleză nu se poate face nimic, franceza este un punct în plus, iar dacă ai cunoştinţe de limba germană este şi mai bine. Italiana si spaniola nu fac diferenţa, fiind mulţi italieni şi spanioli în Bruxelles.
Educaţia nu se rezumă doar la diplome şi limbi străine. Educaţia non-formală, obţinută prin activitatea derulata în organizaţii non-guvernamentale, partide politice sau sindicate este la mare preţ. România şi românii sunt foarte deficitari pe acest palier. Prea puţini studenţi sunt activi în mişcări asociative, iar asta e păcat. Cine vrea să-şi mărească şansele de reuşită de a lucra în structura europeana şi chiar în cea internaţională trebuie să se implice, să ştie să organizeze conferinţe şi dezbateri, să ştie să redacteze un buget şi un raport financiar, să ştie să scrie un comunicat de presă şi, în primul rând, să ştie să se mişte repede şi eficient.
Trecând la educaţia informală, dată de experienţa de lucru acumulată de-a lungul vieţii, e greu să se pretindă mult de la tineri. Nu e rău dacă ai făcut un stagiu sau ai lucrat în România câte ceva, dar toleranţa este mare în acest sector curricular.
Dacă doriţi să lucraţi în Bruxelles căutaţi să înţelegeţi mai mult decât mecanismul instituţional. Încercaţi să vă specializaţi treptat pe anumite politici sectoriale, fie cea de mediu, energie, trasporturi, finanţe, etc. Nu dă bine dacă la un interviu nu ai habar ce reprezintă prescurtări precum WWF sau CEFIC şi soliciţi un job ca expert pe politicile de mediu.
Recomandările deschid uşi în Bruxelles, dar nu ele fac diferenţa. Dacă ai o “marfă” proastă degeaba ai o bună strategie de marketing. Nimeni nu va plăti 1.500 euro pe lună pentru ceva de care nu are nevoie.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 27 septembrie 2007
duminică, 23 septembrie 2007
“Grupurile de interese” şi UE
Expresia “grupuri de interese industriale” devine deja un “brand” în România. Scopul acestui mesaj nu este însă analiza acestui concept în ţara nostră, ci a vedea ce conotaţii are în capitala europeană.
În limbajul de Bruxelles întâlnim des expresii precum “grupul de interese din industria X s-a întâlnit cu comisarul european Y”, fără absolut nici o problemă juridică şi nici măcar de etică.
Cum s-au format aceste grupuri de interese din capitala europeană? Aproximativ 400 de multinaţionale, pe care le întâlnim în marea lor majoritate şi în România (vezi: Total, Shell, Oracle, etc), au un sediu permanant şi la Bruxelles. Nu este însă ceva similar cu sediile din alte capitale europene, ci este de fapt o “ambasada” a corporaţiei respective pe lângă instituţiile europene. Aşa cum România are o ambasada în Belgia, care răspunde de relaţiile bilaterale între Belgia şi România, dar şi o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea Europeană, aşa şi Microsoft are un birou care se ocupă de “piaţa de desfacere a produselor sale” în Belgia, dar şi de un birou care se ocupă de dinamica legislativă europeană. Iar dacă observăm ştiri de genul Justiţia dă dreptate Comisiei Europene în disputa cu Microsoft ne cam imaginam munca celor din aceste structuri: monitorizări, informări ale sediului central sau european despre tendinţele legislative, strategii de lobby şi campanii de comunicare, toate pe “nivelul comunitar”.
Să ne imaginăm acum că cei de la, să zicem, Renault doresc să explice Comisiei Europene părerea lor despre propunerile legislative pentru “siguranţa rutieră”. După aceea, vin delegaţii BMW să explice Comisiei versiune lor, iar într-o săptămână sosesc şi cei de la Fiat-ul cu acelaşi subiect. E prea complicat şi ineficient, iar prin urmare se recomandă “coagularea grupurilor industriale” în asociaţii europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale ale membrilor şi Secretariat permanent în Bruxelles. Astfel se pot prezenta “opinii comune ale industriei despre acel subiect”. Un exemplu concludent pentru cele menţionate mai sus este Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci binecunoscute. Asociaţia îşi exprimă foarte vizibil opinia despre subiectul menţionat, în numele sectorului pe care este imputernicit să îl reprezinte, conform statutului organizaţiei: Road safety is essential in ensuring mobility.
Voi reveni în alte mesaje cu exemple semnificative din lumea grupurilor de interese europene. Avem de unde alege fiindcă în Bruxelles sunt aproximativ 3.000 (trei mii – nu e nici o greseala!) de birouri ale asociaţiilor europene sectoriale.
Iar ca sa fie şi mai interesant vom încerca şi o evaluare a prezenţei “grupurilor industriale româneşti” în structurile europene. Pot sa anticipez că vom avem surprize si idei de dezvoltat....
Dan Luca / Bruxelles
În limbajul de Bruxelles întâlnim des expresii precum “grupul de interese din industria X s-a întâlnit cu comisarul european Y”, fără absolut nici o problemă juridică şi nici măcar de etică.
Cum s-au format aceste grupuri de interese din capitala europeană? Aproximativ 400 de multinaţionale, pe care le întâlnim în marea lor majoritate şi în România (vezi: Total, Shell, Oracle, etc), au un sediu permanant şi la Bruxelles. Nu este însă ceva similar cu sediile din alte capitale europene, ci este de fapt o “ambasada” a corporaţiei respective pe lângă instituţiile europene. Aşa cum România are o ambasada în Belgia, care răspunde de relaţiile bilaterale între Belgia şi România, dar şi o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea Europeană, aşa şi Microsoft are un birou care se ocupă de “piaţa de desfacere a produselor sale” în Belgia, dar şi de un birou care se ocupă de dinamica legislativă europeană. Iar dacă observăm ştiri de genul Justiţia dă dreptate Comisiei Europene în disputa cu Microsoft ne cam imaginam munca celor din aceste structuri: monitorizări, informări ale sediului central sau european despre tendinţele legislative, strategii de lobby şi campanii de comunicare, toate pe “nivelul comunitar”.
Să ne imaginăm acum că cei de la, să zicem, Renault doresc să explice Comisiei Europene părerea lor despre propunerile legislative pentru “siguranţa rutieră”. După aceea, vin delegaţii BMW să explice Comisiei versiune lor, iar într-o săptămână sosesc şi cei de la Fiat-ul cu acelaşi subiect. E prea complicat şi ineficient, iar prin urmare se recomandă “coagularea grupurilor industriale” în asociaţii europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale ale membrilor şi Secretariat permanent în Bruxelles. Astfel se pot prezenta “opinii comune ale industriei despre acel subiect”. Un exemplu concludent pentru cele menţionate mai sus este Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci binecunoscute. Asociaţia îşi exprimă foarte vizibil opinia despre subiectul menţionat, în numele sectorului pe care este imputernicit să îl reprezinte, conform statutului organizaţiei: Road safety is essential in ensuring mobility.
Voi reveni în alte mesaje cu exemple semnificative din lumea grupurilor de interese europene. Avem de unde alege fiindcă în Bruxelles sunt aproximativ 3.000 (trei mii – nu e nici o greseala!) de birouri ale asociaţiilor europene sectoriale.
Iar ca sa fie şi mai interesant vom încerca şi o evaluare a prezenţei “grupurilor industriale româneşti” în structurile europene. Pot sa anticipez că vom avem surprize si idei de dezvoltat....
Dan Luca / Bruxelles
vineri, 21 septembrie 2007
Provocările migraţiei asupra pieţei muncii din UE
Studii elaborate pe problemele pieţei muncii din UE arată că printre factorii care pot favoriza creşterea competitivităţii acesteia se numără şi încurajarea migraţiei forţei de muncă la nivel intra, dar şi extra comunitar. Din această perspectivă, propunerea comisarului pentru justiţie şi probleme de migraţie, Franco Frattini de a introduce un permis de sejur pentru lucrătorii din afara spaţiului comunitar, o “carte albastră” apropiată de “cartea verde“ introdusă de către Statele Unite deschide calea spre o nouă abordare a problemelor legate de mobilitatea forţei de muncă.
La concurenţă cu Canada, Statele Unite şi Australia, Uniunea Europeană este obligată să îşi redefinească priorităţile legate de tipul de migranţi, în condiţiile în care din totalul muncitorilor migranţi necalificaţi 85% se îndreaptă spre Europa şi 5% în USA, în timp ce în cazul muncitorilor calificaţi şi a specialiştilor, 55% aleg USA şi doar 5% UE.
În plan intracomunitar, până în data de 20 octombrie 2007 toate statele membre sunt obligate să transpună Directiva UE 36/2005 privind recunoasterea calificărilor profesionale. Conform acesteia, cetăţenii UE care doresc să îşi exercite profesia pentru care au obţinut o diplomă în ţara de origine o pot face fără a avea nevoie de alte evaluări, în oricare din statele membre. Până acum, doar cateva profesii sunt reglementate la nivel comunitar: medic, farmacist, asistent medical, moaşă, medic veterinar şi arhitect.
Ideile de mai sus pot să constituie o bază de discuţie legată de oportunităţile pe care lucrătorii români le au (sau nu) pe piaţa muncii din UE în noul context.
Mihaela Lutaş
La concurenţă cu Canada, Statele Unite şi Australia, Uniunea Europeană este obligată să îşi redefinească priorităţile legate de tipul de migranţi, în condiţiile în care din totalul muncitorilor migranţi necalificaţi 85% se îndreaptă spre Europa şi 5% în USA, în timp ce în cazul muncitorilor calificaţi şi a specialiştilor, 55% aleg USA şi doar 5% UE.
În plan intracomunitar, până în data de 20 octombrie 2007 toate statele membre sunt obligate să transpună Directiva UE 36/2005 privind recunoasterea calificărilor profesionale. Conform acesteia, cetăţenii UE care doresc să îşi exercite profesia pentru care au obţinut o diplomă în ţara de origine o pot face fără a avea nevoie de alte evaluări, în oricare din statele membre. Până acum, doar cateva profesii sunt reglementate la nivel comunitar: medic, farmacist, asistent medical, moaşă, medic veterinar şi arhitect.
Ideile de mai sus pot să constituie o bază de discuţie legată de oportunităţile pe care lucrătorii români le au (sau nu) pe piaţa muncii din UE în noul context.
Mihaela Lutaş
miercuri, 12 septembrie 2007
Structurile europene si romanii
Poate surprinde, dar exista romani in Bruxelles-ul european care nu lucreaza pentru statul roman si nici pentru institutiile europene. Am incercat sa trimit acest mesaj romanilor inca din 2001, iar in 2003 am lansat Clubul “Romania-UE” Bruxelles si cu scopul de a face cunoscut “mesajul romanilor din Bruxelles”.
Patrunderea masiva a romanilor in Bruxelles s-a accentuat in ultimii ani si era ceva previzibil. Inca din 2005 am incercat sa analizam acest fenomen vizibil in studiul “Actori romani” in Bruxelles-ul european.
Totusi inca prezenta romaneasca nu este suficienta aici, in capitala europeana. Si nu ma refer la sutele de tineri care trimit cv-uri si participa masiv la concursurile pentru ocuparea posturilor de functionari europeni. Ma refer la firme de consultanta, la universitati din Romania, la federatii industriale de la noi pe care trebuie sa le vedem prezente si implicate in constructia europeana de la centru.
Mi se sugera, in virtutea transparentei, sa ma prezint. CV-ul meu este publicat in permanenta pe web-ul Casei Europei din Cluj (a se vedea link-ul de sub fotografia mea).
Patrunderea masiva a romanilor in Bruxelles s-a accentuat in ultimii ani si era ceva previzibil. Inca din 2005 am incercat sa analizam acest fenomen vizibil in studiul “Actori romani” in Bruxelles-ul european.
Totusi inca prezenta romaneasca nu este suficienta aici, in capitala europeana. Si nu ma refer la sutele de tineri care trimit cv-uri si participa masiv la concursurile pentru ocuparea posturilor de functionari europeni. Ma refer la firme de consultanta, la universitati din Romania, la federatii industriale de la noi pe care trebuie sa le vedem prezente si implicate in constructia europeana de la centru.
Mi se sugera, in virtutea transparentei, sa ma prezint. CV-ul meu este publicat in permanenta pe web-ul Casei Europei din Cluj (a se vedea link-ul de sub fotografia mea).
sâmbătă, 8 septembrie 2007
In loc de introducere…
Locuiesc in Bruxelles de mai bine de 10 ani. Am avut sansa sa lucrez inca de la inceput in fascinanta lume a afacerilor europene, urmarind cu mare interes constructia comunitara de la centru.
Prin natura muncii pe care o desfasor la Bruxelles am intalnit si schimbat opinii cu mii de persoane din capitala europeana, unii lucrand in institutii europene, altii desfasurandu-si activitatea in misiuni diplomatice, reprezentante regionale, corporatii, grupuri de interese industriale, sindicate, firme de consultanta, camere de comert si industrie, organizatii nonguvernamentale sau trusturi de presa. La sfarsitul anilor ’90 Bruxelles-ul era un loc in care romanii isi faceau simtita prezenta foarte discret. Progresiv ei au intrat pe “piata de Bruxelles”, iar acum nu mai surprinde pe nimeni prezenta noastra aici.
Legatura cu Romania a fost o prioritate a activitatii mele de la Bruxelles. Internetul mi-a dat posibilitatea sa fiu conectat la dezvoltarile europene ale Romanie, iar provocarea oferita de noua dimesiune – cea de a lansa un blog pe teme europene – am analizat-o de cateva luni. Am discutat aceasta idee cu doamna profesoara Mihaela Lutas cu care cooperez de 5 ani in special prin intermediul “Casei Europei” Cluj. Am convenit ca o exprimare libera, utilizand tehnologia web 2.0, e indicata pentru a trimite si noi semnale dezbaterii despre Romania si Uniunea Europeana, incercand sa observam si un impact posibil pe structura locala clujeana.
Promitem sa publicam mesaje saptamanal, in special dupa un week end, iar daca dumneavoastra ne veti semnala teme interesante de discutii vom incerca sa ne aducem si noi modesta contributie.
Prin natura muncii pe care o desfasor la Bruxelles am intalnit si schimbat opinii cu mii de persoane din capitala europeana, unii lucrand in institutii europene, altii desfasurandu-si activitatea in misiuni diplomatice, reprezentante regionale, corporatii, grupuri de interese industriale, sindicate, firme de consultanta, camere de comert si industrie, organizatii nonguvernamentale sau trusturi de presa. La sfarsitul anilor ’90 Bruxelles-ul era un loc in care romanii isi faceau simtita prezenta foarte discret. Progresiv ei au intrat pe “piata de Bruxelles”, iar acum nu mai surprinde pe nimeni prezenta noastra aici.
Legatura cu Romania a fost o prioritate a activitatii mele de la Bruxelles. Internetul mi-a dat posibilitatea sa fiu conectat la dezvoltarile europene ale Romanie, iar provocarea oferita de noua dimesiune – cea de a lansa un blog pe teme europene – am analizat-o de cateva luni. Am discutat aceasta idee cu doamna profesoara Mihaela Lutas cu care cooperez de 5 ani in special prin intermediul “Casei Europei” Cluj. Am convenit ca o exprimare libera, utilizand tehnologia web 2.0, e indicata pentru a trimite si noi semnale dezbaterii despre Romania si Uniunea Europeana, incercand sa observam si un impact posibil pe structura locala clujeana.
Promitem sa publicam mesaje saptamanal, in special dupa un week end, iar daca dumneavoastra ne veti semnala teme interesante de discutii vom incerca sa ne aducem si noi modesta contributie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
