Dan LUCA – interviu pentru Chelgate România - „Clădirea unei punţi de legătură între funcţionarii europeni de la Bruxelles şi Guvernul României este o prioritate europeană pentru România”

Am avut deosebita plăcere şi onoare de a răspunde pozitiv recentei invitaţii înaintate de Chelgate România, care îmi propunea un interviu pe teme europene, cu accent pe activitatea de lobby de la Bruxelles.

Redau în continuare amplul material publicat şi pe site-ul lor:

...............

1.       Care este poziția României pe scena din Bruxelles? Cât participă la luarea deciziilor care ne privesc, la urma urmei, pe fiecare dintre noi?

România în prezent “joacă” în această piesă europeană care implicã sute de mii de actori, dar este oscilantă, imprevizibilă şi nesustenabilă. Legislatia nu priveşte în mod necesar doar securitatea naţională, politica externă sau apărarea. Este vorba despre consumator şi pieţe, despre calitatea aerului, gestionarea apei şi despre mâncare. Merită atenţie şi această Europă a noastră, a temelor „mărunte”, ale cărei decizii se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de Stat. În anumite dosare poziţia României este foarte bine fundamentată, în vreme ce în altele poziţionarea ţării noastre este în cel mai bun caz circumstanţială, dacă nu una amintind de o politică a „scaunului gol”. E necesar să calibrăm ţara şi să avansăm în proiectul de integrare în UE. Pentru asta însă avem nevoie de acei specialişti, de experţi sectoriali, la nivel de ministere şi administraţie localã, să se formeze o echipă completă care să joace atât la Bruxelles, cât şi la Cluj sau la Bucureşti. Este clar că inerţia sistemică nu duce la o rezolvare a problemelor actuale pe care le are România cu Uniunea Europeană. Trebuie intervenit rapid, organic, pentru ca actualele tendinţe să fie corectate. Ţesutul românesc actual nu poate produce rezultate performante în actuala stare de fapt.

2.       75% din legislația aplicată în România își are originea la Bruxelles, așa cum ați declarat și dumneavoastră. Ar trebui ca organizațiile din România să fie foarte aproape de Bruxelles. Din ce ați observat, care este relația dintre companiile, ONG-urile, asociațiile profesionale din România și instituțiile europene?

La Bruxelles există de exemplu 3.000 de federaţii sectoriale care reprezintă anumite industrii. Este o dinamică fantastică, iar oamenii care lucrează pentru aceste federaţii anticipează ceea ce se va întâmpla din punct de vedere legislativ peste cinci ani. Să mai menţionez că avem aproximativ 20.000 de persoane care lucrează în aceste federaţii la Bruxelles? Sa dau un exemplu concret cum se lucreazã la Bruxelles, sã zicem în reprezentarea industrie auto. Principala formă de relaţionare cu decidenţii politici ai Bruxelles-ului european este ACEA – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci binecunoscute. Care este rolul acestei asociaţii? Să ne imaginăm că oamenii de la Mercedes doresc să-i explice Comisiei Europene părerea lor despre propunerile legislative pentru dezvoltarea siguranţei rutiere. După aceea vin delegaţii Volvo să-i explice Comisiei versiunea lor, iar într-o săptămână sosesc şi cei de la Fiat cu acelaşi subiect. E prea complicat şi ineficient, iar prin urmare se recomandă “coagularea grupurilor industriale” în asociaţii europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale anuale ale membrilor, Grupuri de lucru sectoriale şi, pe cât posibil, Secretariat permanent în Bruxelles. Astfel se pot prezenta “opinii comune ale industriei despre acel subiect”. Desigur atingerea compromisului în aceste forumuri “interne” de dezbatere nu este un lucru uşor. Să nu uităm că, în ciuda faptului că stau la aceeaşi masă a negocierilor, cei care formează asociaţia sunt în competiţie comercială permanentă, iar cei care lucrează în vânzările de automobile ştiu bine ce înseamnă asta. Secretarul general al asociaţiei de la Bruxelles coordonează activitatea unui Secretariat permanent, format din experţi în legislaţie europeană şi nu numai. În cazul ACEA echipa de la Bruxelles este de aproximativ 25 de persoane, care luptă pentru interesul industriei auto europene în dinamica legislativă. Fie vorba între noi, salariile acestor persoane sunt excelente, în totală concordanţă cu responsabilitatea pe care o au, atingând chiar 5.000 euro pe lună, în funcţie de industria pe care o reprezintă şi rolul pe care îl au în mecanism. Vă las pe dumneavoastră să ziceţi dacă în România se înţelege acest mecanism.

3.       Cum se poate clădi o punte de legătură între funcţionarii europeni de la Bruxelles şi Guvernul României? De ce nu s-a reușit crearea acestor legături până acum?

Racordarea unei ţări de peste 20 de milioane de locuitori la o structură de 500 de milioane, precum Uniunea Europeana, nu este un lucru uşor. Trebuie însă alocată o resursă umană corespunzatoare, fără a subestima acest mecanism. Noi mizăm prea mult doar pe cei 100 de diplomaţi din Reprezentanţa Permanentă de la Bruxelles şi anumiţi eurodeputati, miniştri şi experţi tehnici din ministere. În prezent avem însă vreo 2.500 români care lucrează în mediul european de la Bruxelles, foarte mulţi dintre aceştia derulându-şi activitatea în cadrul Comisiei Europene. Iar aceşti 2.500 de români din Bruxelles trebuie puşi în valoare în avantajul reciproc. Să nu uităm, ei sunt acolo fiindcă România este membră a UE, chiar dacă în prezent nu reprezintă România. Clădirea unei punţi de legătură între funcţionarii europeni de la Bruxelles şi Guvernul României este o prioritate europeană pentru România şi eu am semnalat-o de câţiva ani. Am identificat acei 9 directori din Comisia Europeană care sunt de naţionalitate română şi cei 42 de şefi de unitate români şi am început deja demersurile la nivel de Guvern pentru a organiza o întâlnire a premierului cu aceştia. Cel mai probabil întâlnirea va avea loc în luna octombrie, la Bucureşti. Deci mergem foarte mult pe modelul francez şi german, bineînţeles sunt ţări mai vechi în UE, care invită funcţionarii de rang superior din Comisie în special la o întâlnire tehnică cu reprezentanţii guvernului pentru a prezenta priorităţile ţării respective în anul următor. Este o chestie normală şi sper ca România să poată realiza această întâlnire în octombrie anul acesta şi mi-aş dori ca după aceea s-o instituţionalizăm şi s-o avem în fiecare an, aşa cum este de exemplu întalnirea anualã a ambasarorilor români de la sfârsit de august.

4.       Care au fost efectele scandalului "bani contra amendamente" asupra industriei de lobby din Bruxelles?

Când vorbim de politică vorbim nu doar de juridic, dar şi de etică. Parlamentarul european trebuie să se supună nu doar constrângerilor juridice, dar şi celor etice. Ştiţi ce a şocat enorm în Bruxelles când a explodat cazul “bani contra amendamente”? În primul rând că sute de eurodeputaţi prestează în paralel cu mandatul lor de parlamentar servicii de consultanţă, unele menite în a influenţa legislaţia europeană. Cred că trebuie tranşată mult mai transparent această problemă, mai ales că instituţiile europene se luptă constant pentru a avea legitimitate în ochii cetăţenilor. Dacă instituţiile europene sunt aşa de fanatice, şi e bine asta, în a înregistra grupurile de interese din Bruxelles, sub iniţiativa de asigurare a transparenţei europeane (ETI), cred că activităţile eurodeputaţilor trebuie monitorizate instituţional cu cel puţin aceeaşi stricteţe.

5.       Cum este lobbyistul român care acționează pe scena bruxelleză?

E greu să numesc pe cineva anume. În structurile de lobby european sunt mulţi români, chiar dacă în cele mai multe cazuri, ei nu lucrează efectiv pentru actorii din România. Dacă tot am vorbit de industria auto, Dacia o găsim reprezentată la Bruxelles şi direct prin asocierea Renault – Nissan – Dacia, care are în jur de opt persoane în permanenţă la Bruxelles, până acum câteva luni, şi o româncă. În domeniul energetic, Centrul Român pentru Energie este un pionier în ceea ce priveşte acţiunile României integrate european: investeşte pentru a intra în mecanismul operaţional de la Bruxelles.

6.       Există încă o lipsă de educație europeană în România? De ce? Cum poate fi îmbunătățit acest aspect?

Cineva îmi sugera recent că poate nu este rău să ne gândim să introducem la nivelul curriculei de liceu (la clasa a X-a mai exact) o materie despre cultura şi civilizaţia europeană. Ceva însă foarte practic, nu un conţinut sec şi plin de date statistice. Cursuri predate cursiv despre ce înseamnă cetăţenia europeană, ce drepturi şi obligaţii îi revin cetăţeanului european, ce oportunităţi avem noi ca români în spaţiul european. Iar exerciţiul de europenizare şi internaţionalizare trebuie continuat la nivelul învăţământului superior. Profesorii străini trebuie să devină o normalitate în absolut toate universităţile, iar masterele să se desfăşoare pe cât posibil în limbi de circulaţie internaţională pentru a obişnui tânărul român cu globalizarea. Societatea civilă românească are şi ea un potenţial fantastic, dar trebuie să existe structuri coerente, articulate, care pot să propună proiecte cu impact enorm. Tinerii, dar nu doar ei, vor să interacţioneze în proiecte internaţionale. Este strategic pentru a avea cât mai multe astfel de reţele în România, şi nu doar la nivelul capitalei ţării. Se poate gândi o formă de sprijin pentru aceste structuri non-guvernamentale.

O altă idee este de a vedea în mod real ce aşteaptă societatea românească de la eurodeputatul român. Rolul acestuia nu trebuie să se mărginească în a activa în anumite comisii parlamentare, iar în week-end în a explica cetăţenilor de pe sticla televizorului activitatea Parlamentului European. Parlamentarul european este liantul între Guvern şi Parlamentul României facilitând înţelegerea mai bună a iniţiativelor de la nivel comunitar. Este persoana care comunică permanent cu sectorul de afaceri şi societatea civilă organizată pentru a simţi în mod real pulsul cetăţeanului.

 
Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – video-interviu pentru Jurnal de Dâmboviţa – “România este încă privită ca o periferie de imperiu”

În ediţia de luni, 30 septembrie a cotidianului târgoviştean Jurnal de Dâmboviţa a fost publicată a doua parte a video-interviului pe care l-am realizat cu ocazia recentei vizite în ţară. Axam discuţia pe cum poate România, prin intermediul aleşilor din instituţiile europene, printr-un lobby corect şi o comunicare eficientă să îşi consolidere poziţia în cadrul imperiului “Uniunea Europeană”.

Redau în continuare materialul realizat de Andrei Vasiliu:

..............

„Sunt în jur de 100 de evenimente pe zi despre afacerile europene la Bruxelles. Fiecare creează posibilitatea de a face lobby”

Rep.: Există anumite instrumente pe care europarlamentarii le pot folosi. Unul dintre ele este lobby-ul, asupra căruia aţi insistat în editorialele dumneavoastră publicate în „Jurnal de Dâmboviţa”. De ce nu ştiu aleşii români să se folosească atât de bine de instrumentul numit lobby? Îl folosesc doar pentru anumite interese personale?

- Lobby-ul este un instrument pe care toţi îl folosim, de când ne plasăm copilul la liceu, până când cumpărăm pâine de la cineva pe care-l cunoaştem. Facem lobby, dar ne e frică să zicem în gura mare. Este o chestie naturală, care se întâmplă în contextul anumitor legi. Iată cum este în Bruxelles-ul european. Sunt 100.000 de oameni care lucrează în acea bulă, fiindcă sunt în Bruxelles, în capitala europeană, în Belgia. 50.000 lucrează în instituţiile europene, restul, în jurul instituţiilor. Şi când zic „în jurul”, nu mă refer doar la sectorul privat sau la societatea civilă. Sunt anumite reprezentanţe naţionale, aşa cum e şi reprezentanţa permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană. Germania are acolo 200 de diplomaţi, Franţa – poate doar 150. Există deci aceste reprezentanţe naţionale care fac lobby. Lobby-ul de ţară este foarte important în acest mediu intercultural. Sunt în jur de 100 de evenimente pe zi despre afacerile europene la Bruxelles. Fiecare eveniment naşte o coaliţie, responsabilizează şi creează posbilitatea de a face lobby, direct sau indirect. Trebuie să intrăm în acest malaxor de structură europeană, desigur cu bun simţ, şi să avem oameni pregătiţi, care ştiu să discute. Trebuie să vedem că în România există o combinaţie între voinţa politică, expertiza tehnică şi deschiderea spre alţii.

Rep.: Cum ne mai putem aştepta să înţeleagă cetăţenii de rând care este rostul integrării României în Uniunea Europeană, dacă aleşii nu le oferă un model în acest sens?

- Noi suntem o naţie de poeţi, aşa cum zice românul, ba chiar o naţie de filosofi. Noi zicem că dacă ar fi sau n-ar fi. Haideţi să o luăm concret. Suntem de aproape 7 ani în Uniunea Europeană. Dacă noi nu înţelegem ţesutul european, fibra românească nu va fi performantă. Nu neagă nimeni că sunt interese mari, că trăim în realitatea globalizării. Dar atunci de ce nu jucăm şi noi cu interesele în alte ţări? Haideţi să acceptăm că asta e realitatea şi să învăţăm să barăm interesele din afară, când suntem blocaţi la nivel local şi naţional. Haideţi să avansăm brandul România, fiindcă suntem încă priviţi ca o periferie de imperiu.

„Uniunea Europeană e mai mult decât un imperiu, e un club al solidarității”

Rep.: Interesant, nu este prima oară când se vorbeşte despre Uniunea Europeană ca despre un imperiu.

- Sigur, doar că nu este precum Imperiul Sovietic. Am intrat de bunăvoie, am organizat şi un referendum pe tema asta. Românii au beneficii, circulă liberi în spaţiul european şi lucrează în multe dintre ţările europene. Sigur că sunt şi nuanţe, anumite blocaje din partea unor ţări, dar eu zic că putem face mult mai multe în dimensiunea asta europeană. Eu aş spune că e mai mult decât un imperiu, e un club. Un club al solidarităţii. Solidaritatea apare atunci când ai o problemă, iar noi avem probleme multe şi sectoriale. Dacă avem o problemă mare, trebuie să o împachetăm frumos într-un proiect şi să o discutăm cu partenerii noştri din UE, fie la nivel bilateral, fie la nivel european. Sunt programe de ajutoare, programe de suport, programe operaţional-sectoriale. Ceea ce ni se reproşează e deschiderea. Noi trimitem o scrisoare, aşteptăm trei luni, ei răspund în trei luni… Nu aşa se lucrează cu Bruxellesul. Trebuie să fie un flux continuu de informaţii, prin reprezentanţe.

Adevăratele probleme sunt legate de comunicare, dar mai ales de proximitate

Rep.: Adică problemele se leagă în primul rând de comunicare?

- Da, însă mai ales de proximitate. Spre exemplu, prorectorul de la Universitatea din Madrid, care are aproximativ 100.000 de studenţi, mi-a spus că are în permanenţă 10 persoane la Bruxelles. Asta pentru că derulează programe de cercetare de aproximativ 100-200 de milioane de euro cu Comisia Europeană. Normal că au oameni acolo, să facă proiecte, să facă lobby, să discute şi să reacţioneze rapid, dacă mai trebuie documente. Trebuie acţionat repede. Repede! Nu să stăm să ne sune, să ne trimită pe fax. Ori trimitem oameni acolo şi avem informaţii la prima mână, ori stăm aici şi devenim nişte frustraţi.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Făclia – “Cât de verde este energia europeană?”

Energia a fost cel mai recent subiect pe care l-am abordat în corespondenţa periodică pe care o realizez pentru ziarul Făclia. Subliniam cu această ocazia necesitatea unei cât mai bune implicări a actorilor români din acest sector, în stabilirea politicilor la nivel european.

Redau în continuare materialul integral:

..........

Politica energetică, o politică relativ nouă a Uniunii Europene, se încadrează într-un context mai larg – Strategia Europeană pentru dezvoltare durabilă. Tratatul de la Lisabona stabileşte pentru prima dată o bază juridică solidă pentru această politică, ce rămîne în continuare o competenţă comună, împărţită între instituţiile europene şi statele membre. Jan Frederik Braun, în ultima sa cercetare, afirma că energia reprezintă o chestiune de politică orizontală, componentă a altor politici precum politica externă, de mediu şi chiar cea de competiţie.

Preşedintele Herman Van Rompuy prezenta recent la Bruxelles legătura dintre cereşterea competitivităţii la nivelul UE şi preţul energiei. “Energia este vitală pentru sectorul de afaceri. UE depinde prea mult de importul de energie, cînd alte continente devin treptat independente energetic. Trebuie să fim deschişi şi pragmatici, să implementăm ceea ce am decis referitor la piaţa comună de energie europeană, să investim masiv în infrastructură, dar şi să reuşim cu adevărat diversificarea surselor energetice”. Completînd tabloul realităţilor Herman van Rompuy adăuga: „Europa riscă să devină singurul continent din lume care depinde de energia importată. În 2035, dependenţa noastră va fi mai mare de 80% şi acest lucru va avea consecinţe pentru competitivitatea firmelor noastre”.

În ultima perioadă s-au dezbătut intens la nivel european situaţia energiei fotovoltaice, precum şi cea a gazelor de şist. Comisarul european pentru mediu, Janez Potocnick, atrăgea atenţia, în cadrul discursului susţinut în această vară la Cracovia, că „exploatarea gazului de şist în UE nu va reduce dependenţa faţă de importurile de gaz”. Din păcate, în urma divergenţelor care au apărut, concluzia este că există prea puţină coordonare la nivelul guvernelor ţărilor membre cînd vine vorba de politica energetică europeană. De exemplu, Germania a decis brusc să renunţe la energia nucleară, fără a discuta în prealabil cu partenerii de uniune. Vorbim mult de energia regenerabilă, dar se gîndesc prea puţine strategii integrate la nivel european. E păcat să se forţeze cu energia solară în ţările nordice, cînd Portugalia are un potenţial mult mai mare.

“Uniunea Europeană nu trebuie să fie aşa de săracă în abordare, încît să uite de protejarea mediului înconjurător. China plăteşte acum preţul greu al politicii de industrializare fără o strategie contra poluării”, preciza Connie Hedegaard, comisarul european pentru acţiuni climatice.

În acest context trebuie precizat că, analizînd valorile indicatorilor publicaţi recent de către Comisia Europeană, România se situează pe locul 3 privind gradul de independenţă energetică în rîndul statelor UE, după Danemarca şi Estonia. Această performanţă a fost realizată în condiţiile în care ţara noastră are nevoie de doar 21% de importuri de energie, pe cînd media europeană ajunge undeva pe la 53%. România se implică foarte puternic la nivelul politicii energetice europene şi este şi foarte bine plasată geografic pe rutele de transport de energie, deci şi aici vom putea avea un rol important de jucat.

Dan LUCA / Bruxelles

Catalonia independentă în afara UE?

După ce Barroso spunea în urmă cu ceva vreme că în cazul în care ar apărea noi state în Uniunea Europeană acestea ar urma să îşi negocieze aderarea la UE, Bruxelles-ul îşi întăreşte poziţia în acest sens, avertizând Catalonia că independenţa presupune ieşirea din UE, după cum preciza cotidianul “El Pais”.

“Purtătorul de cuvînt al Comisiei şi comisarul Almunia susţin că un teritoriu separat ar deveni automat “un stat terţ”, care nu este membru al UE. În plus, Lituania şi Letonia revin asupra declaraţiilor de sprijin pentru independenţa Cataloniei, după ce ambasadorii acestor ţări au fost convocaţi pentru explicaţii de către ministrul spaniol de externe, José Manuel Garcia-Margallo”, scria recent Făclia.

Acesta ar trebui să fie şi un semnal de alarmă pentru Scoţia, care indiferent de apartenenţa Marii Britanii la Uniunea Europeană, discută independenţa.

Dan LUCA / Bruxelles

Lansarea cărţii “European Union: Views from Brussels”

Marţi, 15 octombrie 2013, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) lansează noua mea carte “European Union: Views from Brussels”. Lansarea va avea loc la sediul SNSPA (Str. Povernei, nr. 6, sector 1), sala 12, începând cu ora 17.00. La eveniment vor participa prof. univ. dr. Alina Bârgăoanu, rectorul SNSPA şi Ovidiu Nahoi, jurnalist.

Studiez, teoretic şi practic, Uniunea Europeană de ani buni de zile. Mă bucur că sunt invitat la diverse universităţi europene pentru a ţine cursuri studenţilor despre tehnicile de comunicare ale UE, aşa cum s-a întâmplat la Bruxelles, Gorizia, Bucureşti sau Cluj.

De mai bine de şase ani am lansat acest blog în care public articole şi opinii despre Uniunea Europeană şi despre modul în care românii sunt afectaţi de schimbările europene contemporane. Cantitatea de informaţie strânsă în cele peste 1.500 de mesaje este considerabilă şi m-am gândit că poate e bine să încerc o proiecţie din “lumea Web 2.0” în cea “serioasă”, a cărţilor de specialitate. Astfel în 2009, am publicat cartea în limba română “Dilemele comunicării Uniunii Europene”.

Impactul cărţii a depăşit aşteptările mele, iar semnalele primite m-au condus la concluzia să prezint ideile şi în limba engleză, pentru a putea fi receptate de un public mult mai larg. Aşa se face că începând cu anul 2009 am început să public, e drept răzleţ la început, opinii în limba engleză despre subiecte de actualitate europeană, aşa cum le vedeam eu de la Bruxelles.

La începutul anului 2012 am luat însă decizia de a publica săptămânal mesaje, iar cantitatea acumulată după 18 luni îmi permite acum să asamblez cele aproximativ 70 de articole sub forma unei cărţi.

Materialele cuprinse în această carte au fost reproduse în forma publicată pe blog la data respectivă, păstrând astfel “parfumul” perioadei respective. Masa critică editorială este prezentată cronologic, existând totuşi o segmentare pe anumite teme abordate: EU actors & EU citizens, Future EU, EU communication, Romania in the EU, Management & business, Education şi Technology & media.

Este greu să îmi imaginez o astfel de carte acum 5 ani, când am publicat primul articol în limba engleză pe blog, dar acum sunt fericit cu o lucrare coerentă, care cuprinde în mod cronologic idei despre deciziile Bruxelles-ului şi impactul acestora asupra cetăţenilor europeni. Momentul este bun pentru o astfel de analiză, acum la doar câteva luni de alegerile europene din mai 2014.

Vreau să mulţumesc tuturor celor care au crezut în această idee, o carte despre Uniunea Europeană, văzută de la Bruxelles, trecută prin filtrul românesc.

Vă aştept cu mare drag la lansare!

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Industrial diplomacy through MEP diplomacy

Improving the policy relationship with Brussels is not only be effective through foreign policy and diplomacy, it needs an outstanding performance of our domestic policy. You cannot have a comprehensive foreign policy unless you have a consolidated country with strong economy. President of European Employers Association (BusinessEurope), German Jürgen Thumann, (not coincidentally) presented recently: "If we want to get the EU back on track, there must be a reindustrialization of the Union. Industry is at the heart of the economy”. You have to understand that foreign policy with Brussels is not just diplomacy, and I think a breakdown of this topic is timely.

Firstly, it's hard to make a great foreign policy to influence industrial cases in Brussels, if there isn’t much industry... It is important in this regard achieving a coalition between the capital and Romanian authorities for optimal representation of our interests. It's about “industrial" economic diplomacy, which goes beyond words, that relates the priority to boost trade and investment between countries. “Since the entry of Romania into the European Union...”, as emphasized in his book by the Dutch professor Rinus van Schendelen “Machiavelli in Brussels - The Arts of lobbying the EU”, “...the business landscape of the country in EU after 2004 is very uniform and decentralized. Governments are still in an adolescent phase, and most home lobbyists are heavily dependent on their domestic capital˝.

Secondly, to have a good foreign policy relationship with Brussels we should be useful as an actor: you can be useful if you are a major player in your local market, or if you have influence in relation to other actors - preferably one that Brussels’ main players (Germany, France, United Kingdom) do not have yet. A reactivation of our contacts combined with the sympathy that we enjoy in emerging markets can only help us in dealing with Brussels. Activities are organised (see last meeting of Romanian diplomacy conducted in 27 to 29 August 2013 in Bucharest), but we can be even better. It's in our interest to be as ambitious as we can if we want to increase our bargaining power.
 
Thirdly, you have to clearly establish a list of permanent allies, whether it is France, Germany, Great Britain and/or others, the list is done to facilitate the coincidence of interests. Surely you can make your way separately from such a list, but we need at least some predictability in the eyes of the partners. For example, we can count on France and Germany in most cases, and in turn Paris and Berlin need to know and that they can count on us in most cases. Exceptions should rarely occur, and only confirm the rule. Milestones in our region could be interesting to the aforementioned partners and they could one day influence events in the region more effectively, through Romania’s relevant position to for example Moldova, Ukraine and the Western Balkans.

Finally we need an optimal “MEP diplomacy”. MEPs are key transmitters in a quality relationship with the European Union beyond the purely legislative activity. There are people who are part of international delegations, de facto diplomats for Romania. Therefore, securing the 2014 elections for the European Parliament is needed. We need more people with expertise not only internal but external. The world is changing rapidly and we have to keep up with it if we want to have success.

Dan LUCA / Brussels

 

Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc – “Viitorul industriei auto româneşti trece prin Bruxelles”

Recent Occidentul Românesc publica un nou material în care, insistând pe importanţa reprezentării industriei în marile federaţii europene de la Bruxelles, dădeam exemplul sectorului auto, foarte bine coagulat la Bruxelles.

Redau în ontinuare acest material:

.........

Dezbaterea din aceste zile de la Bruxelles este axată mult pe perspectivele perioadei 2014 – 2019. Deja se discută intens despre posibilele priorităţi ale viitoarei Comisii Europene şi a celor aleşi în Parlamentul European în mai 2014. Industria apare constant pe agendă, printr-un unghi al relansării sau reinventării industriei în Uniunea Europeană.

Sectorul auto este asociat de multe ori cu puterea economică a Germaniei, dar este şi un punct forte al României contemporane. Să încercăm să creionăm poziţionările sectoriale pe acest sector pentru a înţelege mai bine ce carte poate să joace ţara noastră. Dacia, o emblemă a industriei româneşti, a aniversat recent 45 de ani de existenţă şi o găsim reprezentată la Bruxelles prin asocierea Renault – Nissan – Dacia. Biroul Bruxelles are în jur de opt persoane în permanenţă la Bruxelles, până acum câteva luni din echipa făcând parte şi o româncă.

Pentru industria auto europeană principala formă de relaţionare cu decidenţii politici ai Bruxelles-ului european este ACEA – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci binecunoscute. Care este rolul acestei asociaţii? Să ne imaginăm că oamenii de la, să zicem, Mercedes doresc să-i explice Comisiei Europene părerea lor despre propunerile legislative pentru dezvoltarea siguranţei rutiere. După aceea vin delegaţii Volvo să-i explice Comisiei versiunea lor, iar într-o săptămână sosesc şi cei de la Fiat cu acelaşi subiect. E prea complicat şi ineficient, iar prin urmare se recomandă “coagularea grupurilor industriale” în asociaţii europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale anuale ale membrilor, Grupuri de lucru sectoriale şi, pe cât posibil, Secretariat permanent în Bruxelles. Astfel se pot prezenta “opinii comune ale industriei despre acel subiect”. Asociaţia îşi exprimă foarte vizibil opinia despre subiectul menţionat, în numele sectorului pe care este împuternicit să îl reprezinte, conform statutului organizaţiei. Desigur atingerea compromisului în aceste forumuri “interne” de dezbatere nu este un lucru uşor. Să nu uităm că, în ciuda faptului că stau la aceeaşi masă a negocierilor, cei care formează asociaţia sunt în competiţie comercială permanentă, iar cei care lucrează în vânzările de automobile ştiu bine ce înseamnă asta.

Un exemplu şi mai concret - Angela Merkel a impus acum câteva luni statelor UE un obiectiv pentru 2020, acela ca valoarea emisiilor poluante să nu depăşească 95g/km. Reacţia marilor producători de maşini nu a întârziat să apară, costurile pentru producători crescând în aceste condiţii considerabil. O opoziţie puternică a manifestat Mercedes, BMW şi Audi care au cerut renegocierea acordului european. Un alt pachet legislativ, dezbătut anul trecut, a fost taxarea energiei, care la finalul discuţiilor a “produs” un preţ la motorina avantajos pentru industria de autovehicule.

România, ca parte a Uniunii Europene, are, şi mai mult decât înainte, şansa unei noi dinamici, a unei noi perspective, a unei noi poziţionări, a unei noi dimensionări – una europeană, în sens asumat. De astă-dată, şansa unui actor mai implicat pe scena evenimentelor mondiale, nu doar aceea de observator mai degrabă – la nivel politic, social, cultural, economic.

Dan LUCA / Bruxelles