luni, 28 noiembrie 2022

Dan LUCA – editorial în Făclia de Cluj: “Limba educației”


Astăzi, în editorial meu din Făclia, abordez subiectul educației superioare la nivelul UE.

 

Prişi între problemele globale ale omenirii și cotidianul dezvoltărilor personale, încercăm să observăm anumite tendințe care au impact enorm asupra dezvoltărilor. Iar dacă nu pentru noi, cu siguranță pentru generațiile viitoare. În anii ’90 am avut reforma academică europeană, prin care universitățile au trecut la sistemul 3 + 2 + 3, iar apoi mobilitãţile europene au devenit o obișnuiţă și în spațiul românesc. Acum e bine să observăm ceva nou, dar deja puternic ancorat. Că este vorba de globalizare, de interes economic, de pragmatism, de câțiva ani se trece la o filozofie de studii în limba engleză.

 

S-a inceput, și nu mă refer doar la România acum, cu masterele în limba engleză, chiar dacă nu era limba oficială a țării respective. Acestea au atins în momentul de față o masă critică, fiind mult mai ușor să identifici programe de calitate în limba engleză. Partea bună este că și costul este decent, neintrând în logica unor taxe de şcolarizare pe stilul american.

 

Până acum vreo 10 ani, universitățile din Marea Britanie erau campioane, dar Brexitul a zguduit complet această ofertã. Nemaifãcând parte din UE, costul masterelor din Anglia a explodat, fiind tot mai puțin accesibil, în special tinerilor din Estul continetului european.

 

Tendința de internaționalizare, ca să îi zicem așa, nu s-a oprit aici. Tot mai multe universități au lansat treptat și programe de licență în limba engleză, din nou la prețuri foarte convenabile. Da, în prezent, poți să studiezi ingineria în Olanda fără să vorbeşti nici o boabă de olandeză. Poți să finalizezi studii de economie în Germania doar în limba engleză.

 

Desigur, universitățile din România se adaptează și ele, iar timpul când un student grec avea nevoie de un an pregătitor pentru a studia Medicina la Cluj a trecut.

 

Există tendiţa clarã de a avea o uniformizare a învățământului universitar european, iar limba engleză devine pivotul abordării. Este corect ? Este bine ? Interesant este că unele țări chiar doresc o accelerare a acestei tendințe, pentru a ajuta absolvenții să își găsească mai ușor un loc de muncă. Îmi amintesc dezbaterea din Olanda, de acum vreo 25 de ani, când se discuta despre trecerea în integralitate a studiilor superioare în limba engleză. Doar argumentul de protejare a limbii olandeze a făcut ca această iniţiativã să nu prindă contur.

 

Tinerii sunt pragmatici, identificã oportunități și își urmează calea. E bine că trăim şi noi, românii, într-o lume liberă în care există posibilități, iar o abordare realistă este ceea ce ne trebuie. 

 

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 21 noiembrie 2022

Dan LUCA – contribuție la un articol din Ziarul Financiar: ˝Euro-integrare pentru România: între dorință și necesitate˝

Excelentă cooperarea cu prof. Mihaela Luţaş pe tema adoptării monedei euro în România. Astăzi am publicat un material împreună în Ziarul Financiar.

 

---

 

Extinderea zonei euro este un subiect de actualitate, dar nu toate țările europene văd acest proces la fel. România ar trebui să facă din adoptarea monedei euro un obiectiv strategic care să susţină creșterea și dezvoltarea economică durabilă şi stabilă.

 

La mai mult de șase decenii de la constituirea sa, spațiul comunitar  parcurge, în perioada actuală, o nouă etapă marcată de riscuri și incertitudi generate de situația geo-politică și economică. Efectele pandemiei de Covid-19, ale schimbărilor climatice generatoare de fenomene extreme, ale conflictului militar de la granițã, ale procesului de înlocuire treptată a surselor de energie convențională cu cele regenerabile au scos la iveala o serie de vulnerabilități sistemice cărora Uniunea Europeanã trebuie să le facă față și care îi diminuează competitivitatea în plan global.

 

Inflația ridicată  și creșterea costului creditării pun presiune, în mod diferit, atât pe zona euro cât și pe statele membre ale Uniunii Europene aflate în afara acesteia. Moneda comună și cadrul legal și instituțional comun fac din zona euro un spațiu economic și politic mai puțin expus riscurilor și permit atingerea unui grad de stabilitate si a unui standard de viață mai ridicat decât cel al statelor membre care nu fac parte din aceasta.

 

Pentru România, membră a Uniunii Europene în ultimii 16 ani, adoptarea monedei comune  și a face parte din zona euro este o chestiune de timp, deoarece toate statele membre, cu excepția Danemarcei, sunt teoretic obligate să adere mai devreme sau mai târziu la uniunea monetară. Este un proces complex, care presupune parcurgerea mai multor etape.

 

Deocamdată, datorită conjuncturii economice globale și regionale, România nu îndeplinește criteriile de aderare, dar trebuie remarcat faptul că de-a lungul timpului au fost perioade în care a îndeplinit, simultan, mai multe din aceste criterii. Crizele suprapuse au deteriorat funcționarea mecansimelor economice, peste tot în lume, iar indicatorii de stabilitate (a prețurilor, fiscal-bugetară, a cursului de schimb și desigur monetară) au depășit cu mult, în toate statele membre ale Uniunii și, desigur, și în România, limitele stabilite prin Tratatul de la Maastricht.

 

 

Faptul că Bulgaria și Croația, state care, la fel ca România, au statutul de stat membru cu derogare de la adoptarea monedei euro au intrat in MRS 2 și vor adopta moneda comună cel mai probabil in 2023 (Croația) și 2024 (Bulgaria) ar putea reprezenta un stimulent pentru a re-așeza acest obiectiv în cadrul priorităților legate de definirea interesului național. E însă nevoie de voință politică și de o strângere a tuturor stakeholderilor, politicieni, tehnocrați și societate civilă, în jurul unui proiect comun.

 

E de asemenea nevoie de o mai bună comunicare a importanței și conținutului acestui proiect. Un sondaj din aprilie 2022, realizat de la nivelul Uniunii Europene relevă faptul că mai puțin de jumătate din populația României cunoaște și se consideră informată de costurile și beneficiile aderării la zona euro, România fiind pe ultimul loc în rândul statelor din afara zonei euro din această perspectivă.

 

Eforturile făcute de către Banca Națională a României și de Banca Centrală Europeană si celelate instituții europene trebuiesc acompaniate de mesaje ale clasei politice, societății civile și organismelor profesionale  legate de importanța acestui proiect.

 

Pentru a intra în zona euro, România ar trebui să demonstreze că piața sa este compatibilă cu structurile Pieței Interne, prin convergență reală, cât și prin îndeplinirea indicatorilor de   convergență nominală.

 

Este evident că, pentru România, ca și în cazul tuturor celorlalți membri ai zonei euro, adoptarea monedei comune  generează atât costuri, cât și beneficii. Printre costuri se numără pierderea controlului asupra politicii monetare naționale, inclusiv a capacității acesteia de a stimula creșterea economică prin utilizarea unor instrumente monetare specifice. Beneficiile sunt o creștere a stabilitatății economice și, implicit, sociale, mai puține riscuri legate de  cursul de schimb, mai multă transparență pe piață și capacitatea sporită de a atrage investiții ca parte a unei uniuni economice, monetare și politice stabile.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia de Cluj : ˝Stabilitatea vine de la Berlin”


Câteva cuvinte despre jocul Germaniei în actualul context european în editorialul meu de astăzi din Făclia de Cluj.

 

---

 

Într-o Europã marcată de crize și incertitudini, încercăm să identificăm reperele care să ne ghideze existența în următoarele luni. Normal, tânjim spre o stabilitate necesară planificării pe cât posibil a vieții. Ultimii trei ani au fost mai denși decât de obicei, putându-se socoti dublu precum anii de război. Unii zic însă că această stare este noul normal și trebuie să ne raportăm de acum încolo la această realitate.

 

La nivel european, după Brexit, se părea că motorul franco-german a preluat fără probleme frânele și detinele Europei. Totuși, războiul din Ucraina a avut un ricoșeu puternic în special asupra politicii energetice germane. Ieșiți din bătălia legislativă cu o carte câștigătoare, gazul, brusc totul s-a năruit precum un castel de nisip. Chiar și statuia doamnei Merkel, care a condus Germania timp de16 ani, a fost coborâtă de pe piedestal.

 

Germania nu este însă o țară care să se sperie de crize sau să înceapă să se plângă de condițiile nefavorabile. Și-a reevaluat situația și instrumentele aflate la îndemână. Se pare că încheie anul cu mult optimism, în ciuda previziunilor sumbre de acum câteva luni. Coaliția din fruntea Germaniei este stabilă și puternică, iar poziția liderului europeano-german Ursula von der Leyen este incontestabilă. Într-o simbioză perfectă cu Bruxelles-ul, Berlinul își exprimă deschis opinia despre extinderea Uniunii Europene sau despre relațiile comerciale cu alte continente, despre tot ce contează cu adevărat la nivel comunitar.

 

Germania are o voce puternică la nivelul celor două partide europene care domină echişierul politic de zeci de ani. Partidul Popular European are încredere în creștin-democrata Ursula von der Leyen ca lider al Europei, iar SPD-ul a organizat recent la Berlin Congresul Socialiștilor Europeni. Cei avizați în politica europeană susțin chiar că realegerea actualului președinte al Comisiei Europene pentru încă un mandat de 5 ani este o simplă formalitate, deși mai avem ceva timp până la alegerile europene din 2024.

 

Dan LUCA / Bruxelles 

 

 

 

miercuri, 16 noiembrie 2022

Dan LUCA – article in EURACTIV.com: Euro-integration for Romania: Between desire and necessity


Together with Prof. Mihaela Luţaş, we analyze the European integration of Romania. A few words today about Romania and the Eurozone in the article published in EURACTIV.com.

 

----

With Bulgaria and Croatia getting nearer to adopting the euro, eurozone enlargement is becoming more relevant, but not all Eastern European countries view this process the same. Romania should make the adoption of the euro a strategic objective that would support the country’s stability, argue Mihaela Luţaş and Dan Luca.

 

Dr Mihaela Luţaş teaches the European Economic Policies course at the “Babeş-Bolyai” University in Cluj-Napoca and is a member of the General Association of Economists from Romania; Dan Luca is an associate professor at The National School of Political Science and Public Administration (SNSPA) Bucharest, and vice-president of EURACTIV.

 

After more than six decades, the Union and its structures are facing a new challenge. Inflation and rising borrowing costs are putting pressure on the Eurozone. Nevertheless, the common currency and a common institutional and legal framework bring several advantages ultimately reflected in stable and high living standards.

 

For Romania, a member of the European Union for the last 16 years, adopting the Euro and being part of the Eurozone is a question of time as all member states except Denmark (because of its opt-out clause) are theoretically required to join the currency union sooner or later.

 

It is a slow process, as it implies several steps and a lot of criteria that need to be met before a country can be considered eligible to join the eurozone and adopt the euro.

With regards to the convergence criteria, Romania experienced a lot of ups and downs, from being close to fulfilling a part of the Maastricht criteria in 2016 to the current state in which none of the requirements defined in the EU Treaties is being fulfilled.

 

When discussing new member states, Bulgaria used to be considered in the same league as Romania. But Bulgaria, probably in 2024, and Croatia in January 2023, will adopt the single currency, given that both are already members of the EU’s Exchange Rate Mechanism.

 

The euro adoption by Bulgaria might be a strong incentive for the Romanian political forces to pitch this topic as a significant issue in defining the national interest.

 

To enter the eurozone, Romania should prove that its market is compatible with the EU’s internal market structures using nominal and real convergence indicators.

 

Being part of the eurozone and using its single currency would enhance the transparency of the way funds are used and lower the conversion costs, diminishing the different forms of risks it determines.

 

That is why joining the eurozone should be a common project for politicians, technocrats and civil society.

 

The latest Eurobarometer Survey, from April 2022, shows that less than half of Romania’s population is aware of and feels informed about the costs and benefits of euro adoption, while the figures for Bulgaria and Croatia are above 50%.

 

This means that not only the National Bank of Romania, considered along with the European institutions the most trusted source of information about the changeover, but also other stakeholders from political parties to professional bodies and civil society organisations should be involved in making citizens understand the importance of adopting the single currency.

 

Efforts must be made in various ways; for example, Romania should use EU funds more efficiently.

 

It is evident that, for Romania, as in the case of all the other members of the eurozone, adopting the euro is generating both costs and benefits. Among the costs is the loss of control over national monetary policy, including its capacity to stimulate economic growth by using specific financial instruments.

 

The benefits, meanwhile, are increased stability and growth, less exchange rate risks, more transparency in the market and an enhanced capacity to attract investments as part of a stable economic, monetary and political union.

 

Dan LUCA / Brussels

luni, 14 noiembrie 2022

Dan LUCA – editorial în Făclia de Cluj: ˝Cosmocraţia la români˝


În editorialul de astăzi câteva cuvinte despre contribuția României la guvernanță globală.

 

---

Este acea perioadã a anului când, la nivel global, se discutã din nou soarta planetei. Sub brandul COP avem an de an cam aceeași narativă și puțini mai au încrederea că astfel de evenimente au impactul necesar. De fapt, de ce să nu o spunem chiar deschis, câți cred că sistemul planetar este guvernat de Organizația Națiunilor Unite? Eșecul tot mai mare al multilateralismului de a oferi soluții globale la problemele mondiale este tot mai alarmant.

 

Avem nevoie de mai mult multilateralism și sunt necesare mai multe structuri globale pentru a aborda problemele transnaționale. Desigur, guvernanța globală poate să fie impulsionată de către europeni. Era chiar ideea că o guvernanță globală susținută de europeni poate oferi răspunsuri la probleme precum migrație, schimbări climatice, mecanism global de impozitare sau securitate cibernetică.

 

Tot timpul am fãcut parte dintr-o structurã mondialã, tehnologia însã a accelerat apropierea între naţii şi cetãţeni. Există voci din Africa și Asia care susţin acum chiar necesitatea unui Congres Global pentru o resetare a multilateralismului.

 

Cosmocraţia, sau știința guvernării lumii, are proiecţii și în România. Apartenenţa la Uniunea Europeană și NATO dã cel puțin indirect acces țării noastre la marile teatre ale deciziilor mondiale. Relațiile bilaterale dintre state nu au încetat însã să existe și mulți vor zice că de fapt aceasta rămâne baza în abordările naţiunilor. Totuși, o Uniunea Europeanã care negotiazã un acord comercial cu țările MERCOSUR poate să ajute enorm dezvoltarea țărilor membre.  La fel, structura NATO este fără doar și poate un scut perfect pentru eventuale escaladări ale conflictelor armate.

 

Important este să avem simțul realității ca țară inserată pe poziția 63 la nivel mondial ca număr de populație. Apartenența la UE și NATO este o fereastră fantastică pentru a ne exprima la nivel mondial, chiar de a influența bunul mers la lucrurilor. Asta implică însă o abordare mai puternică a integrării europene, dar și a dezvoltării capacității României de a activa eficient în aceste structuri multilaterale. Există o oportunitate de care trebuie să profităm în permanenţã. Suntem prezenţi în acest joc al influenţei globale ?

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

 

luni, 7 noiembrie 2022

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Manualul de criză”


În editorialul de astăzi, semnat în Făclia de Cluj, abordez un subiect la modă : CRIZA !

 

--- 

Crizã este cuvântul cel mai utilizat de societatea contemporană. Desigur, vorbim de criza pandemică, de criza provocată de războiul din Ucraina și mai nou de criza prețurilor, care lansează o criză economică puternică.

 

Există expresii care încă de la început trebuie clarificate. “O criză este o oportunitate și se poate transformă într-o poveste de succes. Este utopia absolutã, care desigur e dorinţã, dar greu de atins. Totuşi, mintea umanã este incredibilã, mai ales când este constrânsã sã gãseascã noi soluţii. În perioade mult mai tulburi decât cele pe care le trãim acum au apãrut nouțãţi fantastice.

 

De-a lungul ultimelor 25 de ani am avut multe crize. Criza financiară din 2008 a fost puternică, cu impact masiv și în România. Puțini își mai amintesc de criza instituțională europeană din 2001, și mulți zic că ce ne pasă nouă de asta… A fost un context în care țările UE de atunci, doar 15 la număr, încercau să ratifice proaspătul Tratat de la Nisa. O țară mică, Irlanda, cu doar 1% populația totală a Uniunii Europene, bloca adoptarea. Problema era că fără acel tratat România nu putea adera la Uniunea Europeană, așa cum s-a întâmplat în 2007. Deci, ne pasă…

 

Chiar și criza emigranților sirieni din vara lui 2015 a fost privită mai mult la televizor de către România. Zic asta fiindcă țări precum Germania au simțit-o la greu, observând că Uniunea Europeană are încă o problemã de a avea o politică de emigrare coerentă. Să fie și acest subiect corelat cu o redesenarea a ceea ce înseamnă spațiul Schengen în anul 2022? Nimic nu este intâmplãtor, fiecare variabilă contează…

 

Avem sisteme adaptate pentru a reacționa la crize ? Sau chiar mai adâncă întrebarea. Există instrumentele necesare pentru a anticipa crizele și – de ce nu – să le oprim sau cel puțin atenua ? Într-un spațiu al libertății, în care fiecare zice ceea ce gândește, e greu în a distinge expertiza practică dătătoare de soluții. Să ne amintim, chiar și într-o puternică criză pandemică, care a bulversat total societatea noastră, erau unii care de fapt ziceau că s-a întâmplat ceea ce ei prevesteau acum câțiva ani…

 

E greu de scris un manual despre anticiparea unei crize, mai ales că de fiecare dată avem elemente noi, segmente diferite, foarte puțin repetate pentru a parametriza. Totuși, câteva observații sunt necesare, utile poate pentru cei care înțeleg gravitatea acestor momente.

 

Există două dimensiuni care trebuie avute în vedere, este partea macro, societală, mai puțin înțeleasă de cetățeanul obișnuit, și acel micro, despre cum ne afectează pe noi fenomenul apărut recent. Aici specialiștii recomandă acel meso, sinapsa dintre cele două. Un fel de adaptare, permanentă pendulare între macro și micro. Cum putem pune în practică acest mecanism ? Important este abordarea structurală, de multe ori fără emoții, a realitãţii. Subliniez, realitate-realitate, chiar dacă instinctual respingem ceea ce nu ne convine. A te plânge de o criză este desigur starea primară prin care treci, ceva de genul ˝nu e corect˝, ca și cum un big brother vede și corectează rapid anomalia. E fundamental însă în a cauta soluții realiste pentru a ieși din impas. E greu, dar ce altă șansă avem?

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

marți, 1 noiembrie 2022

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Din interiorul sistemului”


Câteva idei despre cum să joci (european) din interiorul sistemului (UE) în editorialul meu de astăzi din Făclia de Cluj.

 

---

 

Românii sunt europeni, iar din 2007, prin intrarea României în Uniunea Europeană, avem chiar pașaport european. Desigur, asta nu face să ne pierdem indentitatea românească. Spun, chiar din contrã, europenismul vine ca o mănușă pentru a ne crea un viitor ca nație, într-un spațiu al păcii și prosperității.

 

Dacă reușim să avem o abordare europeană, atât de necesară în zielele noastre, vom putea să înțelegem că alte nații din Uniunea Europeană sunt parteneri și nu străini. Împreună construim în fiecare zi un viitor mai bun pentru noi și copiii noștri. Pare sec și pedagogic, dar cuvintele sunt pline de sens. A trăi împreună implică dialog, de multe ori un punct greu de atins în spațiul multicultural. Implică respect pentru alte culturi, dar și o așteptată reciprocitate.

 

Un club, condus după valori, așa cum este cel european, are reguli pentru toată lumea. Iar acest ghidaj, fie legislativ sau etic, este în permanenţã, nu doar din când în când. Am prins acest tren al integrării europene și încă o dată mii de mulțumiri că suntem în această structurã a libertății. Acum însă, în interior fiind, avem instrumentele de membru și desigur pârghiile pentru a avansa.

 

Cum racordezi o ţară la structurile europene? Ai grijă să fie bine reprezentată de cei care vin în "diplomație navetã”, că vorbim de miniştri sau secretari de stat, respectiv te asiguri că ai experţi excelenţi în grupurile de lucru şi între funcţionarii instituţiei cu pricina.

 

Ce se poate face cu "shuttle diplomacy"? Se pot face multe, în contextul în care factorul politic - căci el vine în general în delegaţii - înţelege ideea de consiliere şi se lasă consiliat în definirea unei viziuni coerente de ţară. Restul e abilitate de networking şi negociere, în combinarea apărării interesului naţional cu necesarul compromis pentru obţinerea unei majorităţi într-o adunare cu geometrie complexă a intereselor. Aici este necesar un progres mult mai mare, iar progresul nu poate veni decât din presiunea publică pentru o prestaţie calitativă mai bună la nivelul aleşilor.

 

Ce se poate face la nivelul grupurilor de experţi, veniţi în vizită la nivelul grupurilor de lucru? În primul rând, antrenarea lor în "de-ale instituţiei", de către românii care sunt deja la faţa locului, şi le pot oferi informaţii preţioase cu privire la cutumele instituţionale, dar şi limitele în care se poate negocia: de multe ori vezi, în funcţie de naţiune, delegaţii fie prea curajoase fie prea pasive, şi mai tot timpul extremele nu sunt apreciate în aparatele birocratice europene.

 

Dacă în primele două cazuri se poate vorbi de delegaţii "naţionale", din ce în ce mai mult în cadrul instituţiilor internaţionale ajung români pe bază efortului personal, pe baza unor proceduri dure de selecţie. Sunt mândri pe bună dreptate de muncă lor, mulţi nu ajung acolo pe baza unor referinţe naţionale, şi aşadar e important ca în cazul acestora instituţiile româneşti, prin reprezentanţele de la faţa locului, să întindă primele mâna, pentru a stimula crearea unei veritabile reţele româneşti în organizaţia internaţională cu pricina, cu un flux inteligent al informaţiei. Nimeni nu are de pierdut din această deschidere, toţi au de câştigat!

 

Dan LUCA / Bruxelles