Bilanţ: 2008 din punct de vedere...

La începutul anului 2008 mă hazardăm în a face unele pronosticuri asupra următoarelor 12 luni. Să vedem ce s-a întâmplat în 2008 din punct de vedere…

...european

Anul acesta ne-a amintit de vechile probleme ale UE, în special de cele legate de comunicarea cu cetăţenii. Ne-am lovit surprinzător de noul refuz irlandez, care a aruncat construcţia europeană într-o nouă criză.

Implicarea în rezolvarea problemelor din Georgia a fost un examen pentru Uniunea Europeană, care a evidenţiat încă o dată importanţa consensului comunitar, la fel ca cel în cazul provinciei Kosovo.

Dacă vorbim de Preşedenţia UE, pe parcursul primelor luni ale anului am avut Preşedenţia slovenă, de care puţini îşi mai amintesc, iar apoi cea franceză, “remarcabilă” prin vizibilitatea şi implicarea preşedintelui Franţei.

Criza financiară, “contactată” de peste ocean, a lovit din plin şi în Uniunea Europeană, perturbând priorităţile la nivel comunitar. Liderii europeni au reacţionat uniţi, demostrând că de multe ori “adversarul comun” este necesar.

...naţional

Am avut un an electoral în România, motiv pentru care s-au făcut şi mai multe bilanţuri decât în mod normal. Am avut alegeri locale, apoi naţionale, cu primele alegeri de tip uninominal, care au avut rezultatele pe care le cunoaştem.

Pot să amintesc şi de proiectele de lege care au născut revolte din partea celor defavorizaţi: intenţia de mărire a salariului profesorilor şi taxa auto. Nu doar în ţară, românii s-au confruntat cu probleme pe care nu le anticipau, ci şi cei din diasporă. Problemele financiare din UE15, disponibilizările şi falimentele la care s-a ajuns, i-a afectat direct pe cei care muncesc în străinătate.

Am avut analize, remarcând încă mari probleme pe plan educaţional, sau cel al sănătăţii şi protecţiei sociale, turismului şi infrastructurii, domenii în care nu am profitat de sprijinul pe care l-am primit prin finanţările europene.

Sper într-un an 2009 mai bun ca rezultate. Poate că alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009 să “forţeze” o apropiere a agendei româneşti de cea europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

“Bicepşii irlandezi” pot lovi şi în 2009

Nu pot să nu scriu din nou un mesaj despre mediaticul caz irlandez în Uniunea Europeană, având în vedere că recentul Summit european de la Bruxelles a punctat: “cei 27 au căzut de acord la acest Consiliu cu organizarea unui nou referendum irlandez, până în noiembrie 2009”.

Să ne reamintim, pe 12 iunie 2008 Irlanda votează 'nu' la referendumul pentru Tratatul de la Lisabona. Alegătorii irlandezi refuză întreaga clasă politică a Uniunii, prin acest 'nu' adresat Tratatului de la Lisabona, împingând UE într-o nouă criză politică.

Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso afirma atunci că este "evident" că rezultatul nu trebuie văzut ca un vot împotriva UE, adăugând că el se aşteaptă ca Irlanda să continue să îşi îndeplinească rolul în cadrul UE. Preşedintele Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering declara că rezultatele referendumului irlandez pun UE "în faţa unuia dintre cele mai dificile provocări din istoria sa", iar Alejo Vidal Quadras, cel care coordonează grupul de lucru pentru comunicare din Parlamentul European, concluziona: “Se pare că avem o problemă de comunicare continuă. Deoarece, de fiecare dată când se organizează o consultare publică într-un stat membru, printr-un referendum european, suntem în dificultate. Acest lucru s-a întamplat în Irlanda cu Tratatul de la Nisa, am avut deasemenea probleme în trecut în Danemarca, apoi am avut eşecul din Franta şi Olanda cu Constituţia Europeană, iar acum refuzul irlandez pentru Tratatul de la Lisabona demonstrează că avem o problemă serioasă de comunicare”.

A fost şi un eurobarometru post-referendum cu concluzii interesante. Pentru alegătorii “pro” prima explicaţie a fost sentimentul că “Lisabona” a fost în interesul Irlandei; motivele menţionate au fost în principal uni-dimensionale, centrate în jurul beneficiilor Irlandei din partea UE. În tabăra “nu”, alegătorii s-au gândit că rezultatul va pune Irlanda într-o poziţie foarte puternică de a renegocia tratatul, care să dea posibilitatea Irlandei să îşi menţină neutralitatea şi să îşi păstreze propriul sistem de taxe (idee sprijinită de trei sferturi dintre alegători, sau chiar mai mult).

Ce înseamnă “noiembrie 2009” la nivel european? Înseamnă alt Parlament European, provenit din alegerile din iunie 2009, înseamnă alţi comisari europeni, instalaţi probabil pe 1 noiembrie 2009. Poate că este soluţia cea mai potrivită a momentului, să mai luăm o “periaodă de reflexie”, precum cea din 2005, după “nu”-urile la referendurile din Franţa şi Olanda. Dar totuşi nu sunt sigur că în acest caz timpul vindecă rănile…

Dan LUCA / Bruxelles

Curs practic despre Bruxelles-ul european

Am insistat mult în mesajele mele anterioare pe comunicarea europeană, încercând să prezint un continut util atât celor interesaţi să afle mai multe despre Bruxelles-ul european, cât şi pentru cei care îşi doresc o carieră în domeniul afacerilor europene. Nu este destul să cunoşti mecanismul instituţiilor europene, e nevoie şi de a “a vedea larg“, prin a întelege relaţionarea dezvoltărilor legislative în raport cu sectorul industrial şi cu cel neguvernamental.

Ultimele 15 luni au fost dinamice pentru activitatea mea academică, prezentând studenţilor din 3 centre universitare (Bruxelles, Gorizia, Bucureşti) mecanismul capitalei europene, cu accent pe sectorul privat şi pe “conectarea“ acestuia la instituţiile comunitare. Voi încerca acum să fac o scurtă sinteză a subiectelor tratate, care să ofere o imagine de ansamblu celor care au ales să îşi perfecţioneze expertiza în studii europene.

Consider că un curs despre tehnicile de comunicare europeană trebuie să atingă subiecte precum:
- Sfera publică şi Uniunea Europeană
- Identitatea şi valorile europene
- Realizările UE
- Istoria politicii de comunicare a UE
- Politica de comunicare a UE
- Diplomaţia Publică
- Sursele de informare despre UE
- Harta Bruxelles-ului european
- Grupurile de interese din lumea afacerilor europene
- “Structurile mondiale” în afacerile europene
- Peisajul media al UE
- Presa locală şi regională în comunicarea europeană
- Comunicarea ideilor europene
- UE – “cucerirea puterii” sau “exercitarea puterii”
- Cum recepţionează jurnaliştii informaţiile UE
- Uniunea Europeană şi New media

Pe lângă înţelegerea teoretică a tehnicilor de comunicare ale UE, practica desfăşurată la Bruxelles este indispensabilă, aşa cum au înţeles multe universităţi de renume din statele membre.

O distanţă între cetăţeni şi politicieni europeni este dăunătoare democraţiei şi legitimităţii UE. Mi-am pus însă de multe ori întrebarea dacă este dificilă comunicarea europeană sau de fapt este o misiune imposibilă. Problema alegerilor liderilor europeni este cu siguranţă încă un subiect care “încurcă“ o comunicare perfectă.

Dan LUCA / Bruxelles

Câţi cetăţeni europeni se vor prezenta la urne în 2009?

Chiar dacă România este încă sub amprenta alegerilor pentru Parlamentul României, ţările europene pregătesc de luni bune alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009. Se fac încă de acum prognoze referitoare la procentul de participare, iar estimările nu sunt încurajatoare.

De curând am participat la o dezbatere în care s-a aflat şi vicepreşedintele Parlamentului European, responsabil cu comunicarea, MEP Alejo Vidal-Quadras. Acesta a subliniat importanţa recentului parteneriat instituţional parafat, chiar dacă experţii în comunicare au menţionat criza de timp în care ne aflăm.

Campania instituţională pentru alegerile din 2009 se axează doar pe a motiva electoratul să voteze. Este pentru prima dată când se va concepe o campanie unitară în 27 de ţări. Dacă până acum se mergea pe slogane de genul “apel la moralitate”, acum se încearcă o abordare în direcţia “tu decizi în interesul tău”. Parlamentul European are prevăzut un buget de 22 de milioane de euro pentru campanie. Vicepreşedintele sublinia “Avem un paradox, Parlamentul European are tot mai multă putere în deciziile comunitare, avem tot mai multe fonduri pentru a promova ceea ce facem, dar tot mai puţină lume vine la vot.”

Brandul “Parlamentul European” este mai puternic decât IBM sau HP, dar totuşi e dificil în a convinge “consumatorii”. Unii spuneau că se pune accentul prea mult pe “mecanism” şi prea puţin pe “produsul finit”. Un “consumator” este interesat de maşina pe care o cumpără, nu de procesul tehnologic al producerii autovehiculului.

Campania instituţională este doar “pe fundal”, în scenă sunt aşteptate partidele politice europene. Acestea dispun de un buget european de 10 milioane de euro pentru campanie. Bugetul mare însă se află în mâinile partidelor naţionale care trebuie să îşi convingă electoratele naţionale.

Cheia participării populare este la Guvernele ţărilor membre şi depinde cât de mult vor acestea să se implice. Să fim sinceri, unele partide preferă puţină participare la alegerile europene din diverse motive. Aşa că putem încerca tot felul de campanii de descentralizare radicală, dar dificil de implementat în anumite ţări.

UE are multe reţele formate, cu potenţial enorm de comunicare, dar acestea nu sunt perfect utilizate. Avem nevoie de animatori pentru ca cetăţeanul european să fie “atins” de mesajul european de câteva ori în fiecare din următoarele 6 luni.
Dan Luca / Bruxelles

“Războiul Facebook”

Cititorii blogului îmi povesteau în comentariile la unul din mesajele mele că Facebook-ul i-a ajutat să îşi regăsească foşti colegi sau vechi prieteni, cu care nu au fost în contact de multă vreme. Dar dacă această reţea socială reuşeşte să întreţină relaţii de prietenie, poate la fel de bine să fie platoul de derulare a unor acţiuni duşmănoase. Asta nu numai la nivel de cetăţean obişnuit, ci chiar atunci când este vorba de actori politici importanţi.

Există o serie de controverse cum că politicieni balcanici sunt implicaţi în “războaie” pe Facebook. Exemple relevante sunt grupurile susţinătoare ale opoziţiei, militând împotriva primului ministru al Croaţiei sau cele din Slovenia, care îşi doresc retragerea celor pe care nu îi simpatizează.

Deci, iată încă o dovadă că tehnologia pătrunde în viaţa politică europenă.

Dan LUCA / Bruxelles

Grupurile de interes sceptice asupra strategiei de comunicare a UE

Numeroase studii realizate despre Uniunea Europeană evidenţiază în egală măsură rolul central în procesul de luare a deciziei UE, al oficialităţilor nealese şi necesitatea “europenizării” comunicării publice. Mai mult decât atât, pentru a învinge lipsa de recunoaştere a legitimităţii UE şi a implicării cetăţeneşti, este necesar să existe o legătură a structurii instituţionale şi a procesului de luare a deciziilor cu implicarea activă, legitimitatea şi acceptarea din partea cetăţenilor. Nu există grupări politice ale întregii Uniuni Europene şi în consecinţă orice referendum sau orice alt tip de alegeri organizate la nivel european, vor fi mereu văzute printr-un filtru naţional. În plus, mobilizarea la nivel european a actorilor europeni transnaţionali rămâne greu de realizat.

170 de federaţii europene au răspuns anchetei conduse de EurActiv în lunile octombrie-noiembrie 2008. Scopul a fost aflarea ultimelor tendinţe ale scenei afacerilor publice europene. Printr-o întrebare deschisă experţii în comunicare din cadrul grupurilor de interes, au fost invitaţi să îşi exprime şi părerea, din perspectiva de cetăţean, despre ce cred că ar trebui să facă UE pentru o mai bună comunicare cu cetăţenii.

Impresia generală exprimată de grupurile de interes a fost foarte critică. Comunicarea UE a fost adesea descrisă ca încărcată de prea mulţi termeni “jargon european” şi prea centralizată de la Bruxelles. Problema subliniată a fost, deloc surprinzător, aceea a ineficienţei comunicării UE. Ca şi o consecinţă a acestui lucru, se pare că doar informaţiile negative pot să pătrundă pe scenele naţionale. De aici, lipsa echilibrului atunci când se discută despre UE la nivel naţional. Ca şi o contribuţie la dezbatere, grupurile de interes oferă câteva idei pentru rezolvarea acestei probleme ce persistă la nesfârşit în ceea ce priveşte comunicarea dintre UE şi cetăţeni. UE trebuie să îşi revizuiască cumunicarea în sensul unei orientări spre cetăţean.

În primul rând, UE trebuie să îşi simplifice mesajele. UE trebuie să exprime un mesaj mult mai uşor de înţeles, corelat cu problemele cetăţenilor şi cu capacitatea acestora de percepere. Cu alte cuvinte, trebuie evitată folosirea limbajului tehnic. Respondenţii au insistat asupra abordării mult mai concrete a problemelor şi politicilor UE şi accentuarea în comunicare a problemelor care îi afectează în mod direct pe cetăţeni.

Pentru o comunicare profesională, respondenţii sunt de părere că Uniunii Europene îi lipseşte o strategie de comunicare reală şi adaptată. Ei sfătuiesc UE să apeleze la consultarea unor profesionişti în comunicare şi experţi în Relaţii Publice. În plus, după cum au afirmat, mijloacele de comunicare UE nu par deloc adaptate. A fost subliniată necesitatea unei mai bune utilizări a media, într-o manieră mult mai simplă şi mai practică. Ei au adăugat că UE trebuie să se exprime într-o voce unică şi să construiască parteneriate cu organizaţiile umbrelă. Pe lângă acestea, rolul grupurilor de interes este esenţial, dar iniţiativa de asigurare a transparenţei europeane (ETI) a creat o distanţă între UE şi primele menţionate.

În final, mesajul este că UE trebuie să fie mult mai prezentă la nivel naţional, printr-o mai bună utilizare a media. Cu toate acestea, respondenţii evidenţiază faptul că nu există o sferă publică europeană înafara Bruxelles-ului. De exemplu, media naţională pare să nu fi părăsit sfera publică naţională. Prea puţine personalităţi europene sunt prezente la dezbaterile de la televiziunile naţionale. Comunicarea UE trebuie să fie decentralizată. Conform răspunsurilor primite, focalizat la nivel local/naţional, comunicarea implică crearea de parteneriate cu entităţile locale, respectiv cu cele naţionale.

Pentru a concluziona, respondenţii au atins trei puncte esenţiale:
- Primul, UE trebuie să ofere cetăţenilor o imagine pozitivă şi uşor de înţeles, în ceea ce priveşte activităţile sale; cu alte cuvinte, să fie transparentă, cuprinzătoare şi accesibilă;
- Al doilea, UE are nevoie să construiască o strategie de comunicare care să o aducă mai aproape de viaţa zilnică a cetăţenilor. Acest lucru presupune emiterea informaţiilor dincolo de graniţele capitalei europene;
- Iar al treilea, Uniunea Europeană trebuie să restabilească echilibrul la nivel naţional, prin decentralizarea comunicării şi construirea de parteneriate cu entităţile naţionale.

Pentru pregătirea alegerilor europene din 2009, strategia de comunicare a UE rămâne primordială şi trebuie gestionată cu mare atenţie, în topul celorlalte subiecte de interes european.

Dan LUCA / Bruxelles

Ce face diferenţa în resursele umane?

Avem de rezolvat un sistem de ecuaţii, în care angajatorilor li se cer salarii mari, candidaţii deţin diplome, dar nu au suficientă experienţă.

Părerile sunt împărţite bineînţeles, ca de fiecare dată, angajatorii susţin că pretenţiile candidaţilor sunt prea mari, iar angajaţii, au partea lor de dreptate. Este evident să se pretindă salarii mari, chiar şi în entry level, după ce au investit în pregătirea lor, urmând studii superioare. Nu pot să lucreze pentru aceeaşi bani pe care îi primesc cei cu experienţă, cu vechime, dar “fără facultate”.

După cum afirmă sociologul Alfred Bulai, salariile cerute de români sunt perfect corelate cu cererea şi oferta de pe piaţă, acesta fiind rezultatul deficitului cantitativ şi calitativ existent pe piaţa muncii din România.

Am scris câteva idei despre piaţa forţei de muncă în capitala Europei într-un articol recent. Înca este de actualitate...

Dan LUCA / Bruxelles

Mobilitatea internă dificilă. Ce putem spera de la cea europeană?

Am vorbit mult despre mobilitatea europeană la nivelul studenţilor. Am amintit şi de barierele pe care le întâmpină tinerii când doresc să îşi echivaleze studiile urmate în ţară cu cele din străinătate, sau invers.

Dar se pare ca nu este deloc uşor nici pe plan intern.

Primii beneficiari ai experimentului de mobilitate internă, sunt doi studenţi ai Universităţii de Vest din Timişoara, care în urma acordului bilateral dintre universitatea la care studiază şi Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, s-au pregătit timp de trei săptămâni alături de studenţii clujeni.

După cum spun şi ei, au încercat să fie precauţi în ceea ce priveşte perioada în care lipsesc de la facultate, pentru că la întoarcere trebuie să recupereze cursurile pierdute, deoarece programele analitice nu corespund, deşi este vorba de aceleaşi specializări. Este neapărat necesară elaborarea unui program care să asigure studenţilor mobilitate totală, fără a implica alte eforturi din partea lor decât cele pe care le impune studiul.

Dacă la nivel intern apar astfel de diferenţe la programa facultăţilor cu aceeaşi specializare, nu este de mirare că sunt cooptaţi în programe de mobilitate externă mai puţin de 1% dintre studenţii de la taxă sau buget sau că apar probleme la echivalarea studiilor atunci când se doreşte continuarea pregătirii cu un master sau doctorat în străinătate.

Dan LUCA / Bruxelles

Încă un pas pentru Web 3.0

Web 3.0 intra tot mai puternic şi pe continentul european, afacerile europene “descoperind” câte puţin din ceea ce fascinează deja America.

Google a pus recent la dispoziţia utilizatorilor posibilitatea de a selecta rezultatele căutării şi de a le elimina pe cele de care nu ai nevoie. Astfel se realizează o personalizare a rezultatelor¸în funcţie de importanţa lor pentru utilizator. Părerile vis-à-vis de această nouă inovaţie sunt atât pro cât şi contra. O lipsă a Search Wiki este că utilizatorul trebuie să facă singur modificările, ceea ce necesită o oarecare cheltuială de timp din partea acestuia, care va fi însă recuperat în cazul accesării ulterioare a aceleiaşi informaţii.

Dacă va fi sau nu preluată de cât mai mulţi, asta rămâne de văzut, dar ca orice motor de căutare, cu cât este mai personalizat, cu atât devine mai util, într-o lume în care luptăm cu o “criză de timp puternică”.

Dan LUCA / Bruxelles

În România, sănătatea “doare”

În urma rezultatelor clasamentului realizat studiind progresele din domeniul sănătăţii în 31 de ţări, Olanda îşi păstrează locul de frunte încă din 2005, şi este normal să fie un etalon pentru alte sisteme. Obama sugera chiar ca Statelor Unite să îi urmeze exemplu în reforma sistemului de sănătate.

Este dureros să observăm că în acest clasament, România ocupă abia locul 27, când Danemarca, Ungaria sau Luxemburg au avut îmbunătăţiri remarcabile, la capitole precum drepturile pacienţilor şi informarea acestora, e-Health sau timpul de aşteptare pentru a beneficia de tratament.

În aceste condiţii nu este de mirare că, aşa cum evidenţiam într-un mesaj publicat în urmă cu câteva luni, românii plecaţi din Romania preferă să trăiască şi să muncească în ţară străină, unde au parte de o calitate a vieţii de care nu ar putea beneficia acasă.

Dan LUCA / Bruxelles

Muncã sau pedeapsã?

Se scrie mult despre dinamica resurselor umane. Am punctat şi eu recent cam care este situaţia în Bruxelles-ul european. De data aceasta nu vreau să fac o corelaţie cu afacerile europene, ci să prezint mai global cum se schimbă modul de lucru datorită factorilor externi, şi aici mă refer la globalizare, noua tehnologie, stil de management.

Mulţi angajatori sunt şocaţi că cei pe care îi plătesc, îşi petrec mult timp la birou accesând FaceBook sau utilizează masiv skype-ul. Deciziile manageriale sunt diferite, în unele companii se limitează accesul la site-uri precum YouTube, dar în altele – în special companiile de comunicare – angajaţii sunt chiar încurajaţi să folosească tot ce ţine de Web 2.0 pentru a-şi aprofunda noua tehnologie şi a o “proiecta” în portofoliul clienţilor.

Revista Capital trata recent problema carierelor proferionale şi relaţionarea cu sistemele de conducere. Este însă o criză de idei la nivel global. Abordare este în majoritatea cazurilor una clasică – lucrezi 8 ore pe zi. Şi ce contează foarte mult este să te vadă şeful în birou, lucrând. E multă percepţie, ineficienţă şi frustrare în astfel de abordări. Odată cu apariţia internetului modul de lucru al angajatului se schimbă. Brusc, din două butonări, este în contact cu toţi prietenii (fie prin email, fie prin skype), îşi poate citi presa favorită fără prea multă vizibilitate (majoritatea ziarelor sunt acum online), îşi poate rezerva biletele pentru concediu (ecommerce-ul ia avânt), poate să asculte muzică la radio-urile digitale sau poate să gândească proiecte paralele cu activitatea sa de la birou.

Grea viaţă are angajatorul acesta, veţi zice, şi mulţi au încercat să contracareze această tendinţă prin restricţii de accesări de pagini internet, camere video prin birouri, parole şi alte sisteme de securitate, care au dus la crearea unor adevărate sisteme Big Brother.

Nu cred ca aceasta este soluţia, crearea birourilor poliţieneşti, în care numai plăcere de a lucra nu ai. Este nevoie de o revoluţie în modul de abordare al managerilor. De la ei trebuie să înceapă totul. Trebuie gândit orice la nivel de proiect. În majoritatea cazurilor nu este important unde este angajatul prezent fizic în timpul proiectului, când lucrează (noaptea, dimineaţa, etc), contează rezultatul final. Desigur trebuie să existe anumite “borne“ de control în timpul executării proiectului, dar în rest trebuie să avem toleranţă.

Astfel, dacă avem abordarea de proiect, lăsăm o mare flexibilitate individului de a decide, de a urma scoli în paralel cu serviciul său, de a creşte copii sau alte activităţi, lucru greu de realizat într-un program de la 9 la 5. Şi lasă-l domnule să intre pe FaceBook, Youtube, Google, Wikipedia, Skype şi să citească toate ziarele posibile şi imposibile pe care le găseşte online. El sau ea ştie ca trebuie să livreze în timp proiectul finalizat.

O să va scriu într-un mesaj viitor cum văd eu “sclavajul secolului 21”, tineri care lucrează până la surmenare pentru a “decola” în carieră, dar care sunt plătiţi pe nimic, iar profiturile companiilor unde îşi derulează activitatea sunt imense.

Dan Luca / Bruxelles

Sistemul pensiilor europene

Vechile state ale Uniunii Europene sunt mult mai atractive şi pentru că stau mai bine la capitolul pensii şi asistenţă socială. Aderarea României la UE crează posibilităţi de a-şi îmbunătăţii veniturile şi pentru pensionarii care au încă putere de muncă. Cei mai mulţi dintre aceştia, au plecat în Spania sau Italia. Astfel, făcând menaj sau îngrijind vârstnici sau bolnavi, reuşesc să se facă utili, sau să fie aproape de copiii lor care lucrează acolo.

De exemplu, legea spaniolă reglementează faptul că imigranţii beneficiază de pensie dacă au muncit cel puţin cinci ani acolo. La calcularea pensiei nu se ţine cont numai de perioadele de angajare din ţară, ci şi de cele în care persoana a muncit în alte state ale Uniunii.

Am scris recent despre modul cum multe ţări au strategii clare pentru ca după pensionare cetăţenii să se repatrieze “cheltuind pensia în ţara de origine” – nu există o astfel de viziune în România. Există o lipsă de vizibilitate privind pensiile aferente anilor deja lucraţi în România – mai multă claritate în această privinţă poate contribui la recâştigarea încrederii în autorităţi.

Dan LUCA / Bruxelles

E loc pentru toţi în Bruxelles!

Ai nevoie de o adevărată hartă a Bruxelles-ului european pentru a înţelege cu ce se ocupă cei peste 100.000 de oameni în capitala Europei. Campania electorală din România este un bun prilej de a sublinia relaţiile dintre partidele europene care îşi au sediul la Bruxelles şi partidele româneşti.

Subliniez din nou diferenţa dintre Grupurile politice din Parlamentul European şi partidele politice europene, chiar dacă există o colaborare doctrinară evidentă în acest sens.

Bruxelles-ul european găzduieşte însă şi organizaţiile politice ale diasporelor inserate în capitala comunitară. Iar dacă este să dau doar câteva exemple concludente, pe palierul centru-stânga avem: Brussels Labour (Marea Britanie), Parti Socialiste Bruxelles (Franţa), PSOE Europa (Spania), PVDA Brussel (Olanda), SPD-Bruessel (Germania). Acestea explică foarte clar rolul lor de “pivot” în structura Bruxelles-ului, a Belgiei, sau chiar în cea a rezidenţilor din afara ţărilor respective.

Frazer Clarke, reprezentantul laburiştilor britanici, a explicat abordarea acestora: “Organizaţia laburiştilor britanici am înfiinţat-o la Bruxelles încă din 1973, iar în prezent suntem peste 350 de membri”.

„Statutul de membru al Uniunii Europene implică responsabilităţi pentru ţară şi cetăţeni. Nu poţi doar să stai cu braţele încrucişate şi să critici pe toată lumea. Trebuie să vii cu proiecte politice, să te lupţi în a le susţine şi vei vedea că ai un rol real în construcţia europeană”, menţiona Patricia Lamas Sanchez, de la organizaţia social-democraţilor spanioli (PSOE) din Bruxelles.

Şi alte “culori politice” au astfel de organizaţii in Bruxelles, precum creştin-democraţii olandezi sau liberalii suedezi.

Din România avem doar Organizaţia Social Democraţilor Români din Bruxelles, o inovaţie recentă în spaţiul politicii româneşti. Sunt mândru ca mi-am adus şi eu contribuţia la înfiinţarea acestei structuri, dorinţă mărturisită încă de câteva luni. Sper ca alte “doctrine” din România să înţeleagă importanţa acestor construcţii politice, trecând peste răutăţile tipice de pe la noi, efemere în peisajul politic european.

În Bruxelles, e loc pentru toţi cei care vor să muncească cu adevărat! Poate că pe viitor Clubul “Romania-UE” Bruxelles va înţelege rolul cheie pe care îl poate juca în a realiza forumul atât de necesar dezbaterilor politice din România.

Dan LUCA / Bruxelles

Ofertele academice “duble”, succes în marketing-ul academic

Recent am încheiat de prezentat studenţilor de la masterul în comunicare şi afaceri europene de la IHECS - Institutul de Înalte Studii în Comunicare Socială de la Bruxelles - cursul care a cuprins 30 de ore şi cred că este un bun prilej de a scrie câteva rânduri.

Observ tot mai mult tendinţele de “specializare-dublă” în cadrul învăţământului superior, iar ceea ce face IHECS-ul prin oferta sa, confirmă acest lucru: e timpul ca “ştiinţa” afacerile europene să se combine cu alte specializări, precum ştiinţele comunicării, în acest caz. Este pe aceeasi linie cu oferta celor de la Gorizia (comunicare şi afaceri europene), dar şi pe ideea MBA-ului de la UBI (pregătirea specialiştilor în administrarea afacerilor, dar şi în lobby-ul european).

Dan LUCA / Bruxelles

UE caută alegători în spaţiu

Lipsa interesului cetăţenilor europeni de a se prezenta la vot, le-a dat ideea reprezentanţilor din Parlamentul Europen să trimită o urnă mobilă în spaţiu cosmic, ca acţiune de promovare, cu ocazia primelor alegeri la care participă toate cele 27 de state membre. Asta, în contextual în care previziunile prezenţei pentru 2009, sunt cu mult mai pesimiste decât cele din 2004, când s-au prezentat 45,6% dintre cei înscrişi pe liste.

Aceasta este o nouă acţiune a PR-ului politic “neconvenţional”, care nu presupune din partea publicului o analiză de conţinut, ci mai degrabă atrage prin ieşirea din tipare.

Dan LUCA / Bruxelles

Pe când politicianul-hologramă?

Alegerile din SUA din acest an au mai venit cu ceva nou. Aşa cum bine ştim, americanilor le place să fie mereu cei care deţin tehnologia cea mai avansată şi care aduc inovaţii în toate domeniile. De această dată, au profitat de programul special al CNN-ului dedicat alegerilor pentru a aduce în studio un reporter-hologramă.

Nimic din tehnica filmelor SF nu ar mai trebui să ni se pară imposibil. Filmată de 35 de camere, după cum chiar ea a declarat, reporterul Jessica Yellin, deşi ce se afla în Chicago, a putut fi reprodusă 3D, în New York, pentru a răspunde întrebărilor lui Wolf Blitzer, gazda acestei emisiuni.

Şi dacă am observat că tot ce apare pe plan tehnologic este rapid preluat şi în politică, mă întreb, în cât timp vom asista la discursuri politice în care ne vor vorbi nişte holograme?

Dan LUCA / Bruxelles

Mai mult decat un exercitiu de comunicare…

Comunicarea este cruciala in mecanismul politic. Stucturile nonguvernamentale ajuta si ele la fluidizarea schimbului de idei in societatile democratice. Impactul global se obtine insa prin implicarea politica. Ceea ce incerc de cateva luni la Bruxelles, cu o echipa inimoasa de romani, are menirea declarata de a avea impact in politica romanesca. Cateva raspunsuri la abordarea pe care o avem privind racordarea politica a diasporei se poate vizualiza intr-un interviu recent publicat in Faclia de Cluj.

Dan Luca / Bruxelles

Aleşi ca lideri naţionali, dar reconoscuţi european?

Dacă nu demult făceam o trecere în revistă a celor care au renunţat la funcţiile europene pentru a se implica în probleme naţionale, în declaraţia sa, şeful statului francez îşi asumă, deşi neexprimat explicit, rolul de a supraveghea şi influenţa politica monetară europeană şi după încheierea mandatului Preşedenţiei franceze a UE.

Uniunea Europeană are o problemă în alegerea democratică a liderilor şi de acest vid de legitimitate europeană profită liderii naţionali ai ţărilor mari, care consideră că, deşi sunt aleşi doar de structura naţională, sunt îndreptăţiţi să vorbească, de cele mai multe ori, în numele structurii comunitare.

Din punct de vedere al comunicării cu cetăţeanul este un dezastru, iar UE trebuie să se gândească la dezvoltarea alegerilor pe plan comunitar, poate cu o implementare deja pe 2014. Greu totuşi de crezut...

Dan LUCA / Bruxelles

Comunicarea europeana: o nouă încercare…

Lipsurile care au apărut în comunicarea Uniunii de la începutul construcţiei sale sunt puternice. Cetăţenii statelor europene au înţeles prea puţin din ceea ce înseamnă UE şi au avut impresia că au fost puşi în faţa faptului împlinit.

Declaraţia intitulată “Parteneriat pentru comunicarea despre Europa” este o nouă încercare pentru creşterea interesului cetăţenilor, care, după cum afirma europarlamentarul Alejo Vidal-Quadras, “trebuie să fie conştienţi de realizările Uniunii în ceea ce priveşte viaţa lor de zi cu zi”.

Nu trebuie să fii deţinătorul unor diplome de studii superioare în afaceri europene sau comunicare, pentru a­-ţi da seama că este mult mai greu să repari o imagine deja cimentată decât să o clădeşti bine de la început.

Dan LUCA / Bruxelles

Fără “uninominal” în 2009

La alegerile din 30 noiembrie 2008 vom lua parte la o premieră, în sensul că senatorii şi deputaţii vor fi aleşi prin vot uninominal. Acesta permite alegătorilor să opteze pentru candidaţi individuali, în comparaţie cu votul pe bază de liste propuse de partide.

Votul uninominal este specific Statelor Unite şi Angliei, unde se merge tot pe liste regionale. Acest tip de vot prezintă şi o serie de dezavantaje. Un exemplu este cel în care laburiştii au câştigat majoritatea în Parlamentul Marii Britanii, cu doar 35,5% din voturi.

Desigur este prea devreme pentru a intra în amănunte, dar la anul ne vom prezenta din nou la alegeri, pentru a ne alege reprezentanţii pentru Parlamentul European. Cu siguranţa nu puţini sunt cei care se întreabă cum se vor desfăşura alegerile din iunie 2009. Se pare că uninominalul va dispărea ca procedură şi se va apela tot la liste propuse de partide, având în vedere procedura generală de alegere a parlamentarilor europeni.

Dan LUCA/ Bruxelles

Google şi YouTube captează interesul coroanei britanice

Tehnologia informatică face parte din viaţa noastră şi trecând în viteză peste faza de “dotare de lux”, a devenit, aproape fară să ne dăm seama, ceva indispensabil, un element firesc, fără de care nu am putea ţine pasul cu realitatea. Politicienii apelează la internet pentru a-şi prezenta activitatea sau la bloguri pentru a-şi exprima opiniile.

Ştirea că Regina Marii Britanii are postate clipuri pe Youtube pare ceva neaşteptat. Aşa cum au considerat şi cei de la Google Londra, care s-au bucurat de vizita Reginei şi a Prinţului Philip, gestul acesta trebuia într-un fel marcat, şi s-a hotărât ca profilul acesteia şi o coroană să apară pe logo-ul de pe pagina britanică.

Dan LUCA / Bruxelles

UE şi măsurile de securitate pe internet

Postând un comentariu la un mesaj recent publicat pe acest blog, un cititor îşi exprima neliniştea cu privire la creşterea lipsei securităţii şi confidenţialităţii odată cu dezvoltarea “internetului viitorului”.

Comisia Europeană a discutat despre aceste probleme inevitabile şi a convenit că, pe lângă sprijinul manifestat pentru utilizarea acestuia pe scară largă, este necesară stabilirea unor măsuri de siguranţă. La începutul anului 2009, va apărea “Ghidul Final al Reţelelor de Acces de Nouă Generaţie”, care să asigure creşterea acoperirii serviciilor de Internet wireless şi mobil.

Tot în 2009, conform promisiunilor executivului european, va fi dat publicităţii documentul care avea rolul de evitare a atacurilor informatice. Dar aşa cum spuneam şi în răspunsul publicat la acest comentariu, securitatea pe internet nu este numai o problemă de proiectare, ci şi una de etică.

Dan LUCA / Bruxelles

Masterele în administrarea afacerilor sunt la mare căutare

Recent am răspuns cu mare plăcere la invitaţia Mariei Laptev de a ţine un scurt curs despre “jucătorii din Bruxelles-ul european” studenţilor de la MBA-ul de la United Business Institutes din Bruxelles. Am avut ocazia să întâlnesc, pe lângă studenţii din Belgia, tineri din Austria, Germania, Ucraina, Serbia, Columbia sau Sri Lanka, foarte interesaţi de tot mecanismul lobby-ului european.

Criza economică este un motiv în plus, pentru care MBA-ul devine şi mai atractiv. O diplomă în acest domeniu asigură absolvenţilor, pe lângă un salariu semnificativ mai mare, mai multă siguranţă la posibilele restructurări sau un bagaj de cunoştinţe teoretice, suficient pentru a putea gestiona o afacere proprie.

Dan LUCA/ Bruxelles

Criza financiară - un beneficiu pentru comunicarea europeană?

Criza financiară, care a apărut recent în Statele Unite, a atins şi ţările Uniunii Europene. Măsurile “planului Bush” nu au reuşit să recâştige încrederea investitorilor. Ajutorul de 700 de miliarde de dolari pe care SUA îl acordă băncilor sale şi ajutorul de aproape trei ori mai mare oferit de statele UE pentru salvarea sistemului financiar din zona euro (1.700 miliarde de euro), nu va face ca urmările crizei să dispară definitiv.

Desigur, specialiştii din domeniu sunt mult mai îndreptăţiţi să facă o analiză a măsurilor economice luate. Acest moment nu are numai implicaţii financiare, ci este şi un exerciţiu de comunicare, cel al gestionării situaţiilor de criză.

Aşa cum spunea James Grunig, profesor emerit al departamentului de comunicare al Universităţii Maryland: "A fost şi o criză de comunicare şi relaţii publice înainte ca evenimentele să apară. Acestea ar fi putut, poate, fi prevenite prin mai multe sfaturi cu privire la acţiunile de organizare ale companiilor. În acest moment, din ceea ce înţeleg, în România salvarea industriei financiare este înţeleasă de public şi acesta a început să înţeleagă cum îi afectează pe fiecare personal".

În cazul Uniunii Europene, răspunsul la criză a fost întârziat, dar a fost un exerciţiu pentru statele membre, care au fost constrânse să comunice între ele, să facă compromisuri, şi să înveţe să se exprime într-o singură voce. “Noua voce a Uniunii” este dovadă că putem avea acţiuni de anvergură pe plan comunitar.

Dan LUCA / Bruxelles

Un model realist pentru pregătirea viitorilor specialişti europeni…

În primele două săptămâni din luna octombrie am avut de susţinut 20 de ore de curs despre “Tehnicile de comunicare ale UE” pentru o grupă de studenţi veniţi din Germania. Este a doua toamnă când ţin astfel de cursuri şi vreau să subliniez abordarea foarte realistă a curriculei Facultăţii de Business Journalism, în care este inclusă şi o lună de cursuri intensive la Bruxelles.

Este pe aceeaşi direcţie cu ceea ce am prezentat după “excursia” mea la Gorizia, prin care sugeram că cel puţin cei care studiază academic mecanismul Uniunii Europene să îl înţeleagă cum trebuie, având şi oportunitatea de a avea informaţia de la “centru”, din aşa-zisa “fortăreaţă a Bruxelles-ului”.

Dan LUCA / Bruxelles

Alegerile pentru Parlamentul European pe Google…

În finalul unui mesaj anterior lansam întrebarea daca “vor fi alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009 o bună oportunitate pentru intrarea Web 3.0 în comunicarea europeană?”

Exact la această întrebare răspundea Bill Echikson la întâlnirea cu presa din 7 octombrie 2008 de la Bruxelles - modelul utilizat cu prilejul alegerilor prezidenţiale din SUA va putea fi aplicat şi în Europa, la alegerile din iunie de anul viitor.

Google News este mai mult decât o media online, utilizatorii motorului de căutare putând viziona exact partea care îi interesează din inserţiile video ale candidaţilor, folosind cuvinte cheie.

Conform studiilor, 46% dintre americani au participat la procesul politic prin e-mail sau prin SMS-uri. Ca răspuns pentru interesul manifestat, aceştia primeau indicaţii despre modul în care se desfăoară alegerile şi unde trebuie să se prezinte pentru a vota.

Nu s-a stabilit încă o dată exactă de lansare a “Google News” în Europa, dar acesta oferă deja link-uri către ştiri în 23 de limbi. Bill Echikson afirmă că în curând va fi posibilă stabilirea unui contact direct cu Parlamentul European.

Dan LUCA / Bruxelles

Fondurile europene schimbă structura economică a ţării

Recent am fost implicat în organizarea unui eveniment în incinta Parlamentului European de la Bruxelles. Subiectul a fost foarte incitant - adaptarea administraţiilor naţionale pentru maximizarea absorbţiei fondurilor europene. La începutul anului prezentam câteva opinii pe această temă. Parlamentarii europeni prezenţi acum câteva zile le dezbateri, spuneau:

“Bunăstarea proiectului european trebuie explicată cetăţenilor”
(MEP Miguel Angel MARTINEZ – vicepreşedintele Parlamentului European)

“E foarte important ca fiecare regiune de dezvoltare să aibă o strategie de dezvoltare clară pentru următorii 10 – 15 ani”
(MEP Constance KREHL – membră a Comisiei pentru dezvoltare regională)

“Nu există soluţii clare pentru cum trebuie să se adapteze administraţiile naţionale pentru a avea o absorbţie mai bună a fondurilor europene. Este foarte important să se decidă competenţele la nivel naţional şi regional”
(MEP Jean Marie BEAUPUY – liberal francez)

“Spaniolii, plecaţi la muncă în străinătate, au ajutat mult la dezvoltarea ţării”
“TGV-urile au schimbat structura economică a Spaniei”
“Am avut în Spania pentru 14 ani acelaşi Guvern: 4 ani pentru negocierea aderării la UE şi apoi 10 ani după aderare”
“Pentru o bună coordonare am înfiinţat în Spania, încă înainte de aderare, un super-minister responsabil cu proiecte concrete de dezvolatare a ţării. Spania venea la Bruxelles cu proiecte clare şi concrete, imediat după aderarea la UE”
(MEP Inés AYALA SENDER – socialist spaniol)

“Înainte de orice schimbare administrativă este nevoie de o diagnoză a filozofiei statului – cultura şi tradiţia politică a fiecărui stat este foarte importantă. Este important să se analizeze în acelaşi timp condiţiile externe, precum oportunităţiile financiare comunitare”
“Pentru o dezvolatare regională ştim că avem nevoie de regiuni puternice”
(MEP Jan OLBRYCHT – creştin-democrat polonez)

"Devine evident cât de necesare sunt, pentru o absorbţie eficientă a fondurilor europene, stabilitatea, sprijinul bipartizan şi pregătirea celor care gestionează aceste fonduri. Trebuie să lansăm o reformă serioasă în România şi să ne îndreptăm spre un model strategic care să reziste mai multe cicluri electorale şi nu spre unul destinat unei perioade infime de timp"
(MEP Victor Boştinaru - membru al Comisiei pentru dezvoltare regională)
Dan LUCA / Bruxelles

Funcţii naţionale în favoarea celor europene

Cu mai bine de un an înainte de încheierea mandatului de comisar european, Peter Mandelson a renunţat la functia din Comisia Europeană, în favoarea unui post de Secretar de Stat în Guvernul Marii Britanii.

Nu suntem la prima demisie “din motive naţionale”. Anna Diamantopoulou, comisarul pentru afaceri sociale, lăsa în primăvara lui 2004 structura europeană pentru un post de parlamentar în Parlamentul Greciei. Markos Kyprianou (Cipru) sau Franco Frattini (Italia) au ales şi ei să spună adio Bruxelles-ului pentru responsabilităţi în Executivele din Cipru şi, respectiv, Italia.

Să fim sinceri, dar parcă nu dau bine pentru construcţia europeană astfel de demisii. Acestea vin să confirme că structura comunitară este privită ca o “politică de mâna a doua”, în urma responsabilităţilor politice la nivel naţional. De ce să ne mai mirăm atunci de voturile negative ca cel al irlandezilor la referendumul asupra Tratatului de la Lisabona?

Dan LUCA/ Bruxelles

Mai mult decat solidaritate…

Acum un an participam pentru prima data la ceremonia de decernare a Silver Rose Awards. Mi-a placut foarte mult si am considerat ca este bine sa fiu alaturi de colegii de la SOLIDAR si anul acesta, cu prilejul sarbatoririi celor 60 de ani de existenta.

Daca anul trecut remarcam ca nu exista o “proiectie romaneasca” a Solidarului, acum am avut placuta surpriza sa constat ca avem un membru afiliat din Romania: ADO SAH ROM.

Felicitari si mult succes in ceea ce faceti!

Dan LUCA / Bruxelles

Se votează “după ureche”?

În opinia multor experţi, lipsa de interes a electoratului cu privire la politicile europene este rezultatul unei comunicări directe din partea UE, fără adaptarea informaţiilor la capacitatea de percepere a simplului cetăţean.

Acest lucru a rezultat şi în urma unui studiu realizat de guvernul irlandez, din dorinţa de a afla motivul refuzului exprimat prin referendumul pentru adoptarea Tratatului de la Lisabona. “The Economist” prezintă răspunsurile celor chestionaţi. Majoritatea celor care au votat “nu”, s-au ghidat după explicaţiile militanţilor împotriva tratatului, care susţineau că documentul va impune participarea obligatorie la o armată europeană, iar dintre cei care au spus “da” tratatului, numai 18 procente consideră că îi înţeleg prevederile.

Soluţia ideală pentru rezolvarea acestui inconvenient ar fi manifestarea unui interes mai mare în prezentarea politicilor europene, la fel cum se întâmplă cu cele naţionale, pe înţelesul alegătorilor. Aceştia trebuie să înţeleagă că o decizie luată la nivel european îi influenţează la fel de mult, cum îî influenţează o lege naţională cu privire la majorarea pensiilor sau a salariilor.

Ar fi minunat ca cetăţenii să înţeleagă ceea ce li se transmite şi să facă o “analiză personală” înainte de a-şi manifesta dreptul de vot. O imagine corectă asupra UE, generează un “vot corect” pentru UE. Dar această utopie e greu de realizat pe structurile naţionale sau chiar pe cele locale. Putem să forţăm apariţia sferei publice UE?

Suntem prinşi într-un triunghi format din stabilitatea adusă de construcţia comunitară, legitimitatea structurilor europene şi comunicarea către cetăţeni. Această “suveică”, multiplicată de 27 dimensiuni naţionale, duce la abordări complexe, greu de clarificat în actuala formulă.

Dan LUCA / Bruxelles

Campanie electorală cu iz de Web 2.0

Aşa cum anticipam, tehnologia Web 2.0 este noua tendinţă în comunicarea politică. Deşi părerile sunt împărţite, se creionează o situaţie favorabilă pentru valorificarea acestui mediu: numărul utilizatorilor de internet este în continuă crestere, chiar dacă în mediu rural acoperirea este încă insuficientă. De asemenea, recent, noua lege CNA a hotărât că politicienii trebuie să îşi plătească apariţiile din cadrul emisiunilor de promovare electorală.

Exemple de succes sunt alegerile prezidenţiale din America, prin care alegătorii au fost atraşi apelându-se la publicaţii pe internet. Tot aşa, ţări precum Franţa, Olanda şi chiar Ungaria, au adoptat deja de câţiva ani această metodă de comunicare.

Comunicarea politică este foarte importantă, iar modelele de succes trebuie testate şi pe piaţa românească. Să avem deschiderea necesară pentru a selecta şi a accepta ceea ce este bun, chiar dacă nu a fost “inventat” de noi.

Dan LUCA / Bruxelles

Blogul - o metodă sigură de păstrare a pluralismului mediatic

Anul trecut prezentam în unul din mesaje, rezultatele studiului ce răspundea la întrebarea “cât de mult sunt folosite blogurile in afacerile europene?”. Rezultatele din luna noiembrie 2007 arătau că 58% dintre cei chestionaţi citesc blogurile. Cu siguranţă că până la această oră numărul acestora a crescut exponenţial, corelat cu apariţia noilor “bloggeri”.

Tehnologia Web 2.0 oferă posibilitatea tuturor să se exprime, atât persoanelor publice, personalităţilor politice, cât şi celor care vor să îşi păstreze anonimatul, dar au ceva de spus. Este un nou suport de exprimare a “opiniei publice” şi un mijloc ce contribuie la menţinerea pluralismului mediatic.

Despre acest lucru au discutat şi europarlamentarii în rezoluţia proaspăt adoptată. Ei propun mijloace de a preveni exercitarea unor influenţe asupra mesajelor mediatice, din partea proprietarilor, acţionarilor sau a guvernelor.

Un alt punct atins în dezbatere a fost poziţia serviciilor publice de radiodifuziune, care au pierdut mult teren în faţa marilor trusturi comerciale, deşi ar trebui să fie cele care oferă informatii de calitate, transparente şi echidistante. Dar aşa cum era de aşteptat serviciile publice sunt cele care privesc cu reticenţă “noutăţile” din domeniu şi le adoptă mult mai târziu.

Avem nevoie să se simtă mult mai mult implicarea publică şi apropierea de cetăţean. Adaptarea serviciilor publice la tehnologia Web 2.0 ar duce fără îndoială la crearea sentimentului că fiecare contează.

Dan LUCA / Bruxelles

Web 3.0 şi afacerile europene

Şi dacă am discutat atât despre tehnologia Web 2.0, nu pot să nu completez cu următorul pas din domeniu - Web 3.0.

Aşa cum apreciază şi Comisia Europeană, considerând situaţia actuală a statelor membre, Europa este pregătită ca până în 2015 să înregistreze o dezvoltare remarcabilă pe plan digital, reuşind să încheie “epoca” liniilor fixe şi să adopte inovaţiile uneia noi - a liniilor mobile.

Avantajele pe care le oferă noua tehnologie în comerţ online, servicii nomade bazate pe GPS, televiziune mobilă sau reţele de socializare, nu vor putea să atingă cotele maxime ale dezvoltării, dacă pe piaţă nu vor exista condiţiile optime: concurenţă, cetăţeni instruiţi pentru utilizarea serviciilor avansate, şi nu în ultimul rând, o infrastructură care să permită instalarea noilor echipamente. Deci rolul autorităţilor rămâne şi în acest caz unul esenţial în sprijinirea inovării şi cercetării în domeniu.

Să facem însă o scurtă recapitulare a Web-ului. Dacă ne referim la Web 1.0 vorbim de internetul iniţial, ca sursă de informare, o stradă “cu sens unic”. Web 2.0 este încă destul de nou, dar poate fi explicat ca fiind ceea ce considerăm “social media”, o stradă cu două sensuri.

Apare deja Web 3.0 – încă nu foarte bine definit. Ceva de genul: îţi exprimi nevoile, iar programul va ştii exact de ce ai nevoie şi care îţi sunt preferinţele. Să luăm câteva exemple pentru a vizualiza mai bine unde se doreşte să se ajungă. Să zicem că utilizând un motor de căutare Web 3.0, tastezi cuvantul “Paris”. Computerul ştie că eşti localizat în Paris, dar în mod normal lucrezi în Bruxelles, deci îţi va da informaţii doar despre oraş (vreme, atracţii turistice, hoteluri, restaurante, etc.). Cu motoarele de căutare actuale, vei gasi de asemenea toate informaţiile despre Paris Hilton, de exemplu.

Un alt exemplu, când îţi porneşti calculatorul (sau când pur şi simplu te înregistrezi) acesta îţi va spune că este momentul pentru vizita la stomatolog, dar de asemenea îţi va arăta stomatologii din vecinătate, cu experienţa lor profesională.

Conform experţilor, dezvoltarea va ajunge atât de departe încât să adopte instrumentele Web 3.0 (nu doar calculatoare şi telefoane mobile) în viaţa cotidiană. Un geam îţi va da informaţii despre vreme, un frigider îţi va furniza informaţii despre alimente.

Este probabil ca stucturile comunitare să se “muleze” şi pe această nouă tehnologie. Să fie alegerile pentru Parlamantul European din iunie 2009 o bună oportunitate pentru intrarea Web 3.0 în comunicarea europeană?

Dan LUCA / Bruxelles

Tinerii sunt preocupaţi de carieră…

…rezultă în urma unui studiu, ce cuprinde întrebări legate de priorităţile tinerilor, stil de viaţă, preferinţele lor în a-şi petrece timpul liber, venituri şi măsura în care îşi manifestă interesul politic.

Cei 1205 de tineri chestionaţi, cu vârsta cuprinsă între 14 şi 35 de ani, au ca prioritate continuarea studiilor în ţară şi găsirea unei slujbe care să le asigure câştiguri financiare mari. Majoritatea consideră că ar trebui să se căsătorească până la vârsta de 30 de ani şi să aibă şi copii, pentru a se simţi cu adevărat împliniţi.

Conform barometrului de opinie publică comandat de Autoritatea Naţională pentru Tineret, numărul tinerilor care vor să îşi încerce norocul în străinătate a scăzut la 9%, cu 29% mai puţin decât în anii precedenţi. Munca în străinătate nu mai este prima soluţie la care aceştia apelează pentru “a face bani”.

Iar dacă ne oprim la răspunsurile pe care le-au dat, în capitolul despre preferinţele politice, aproximativ 40% dintre respondenţi nu ştiu cu cine să voteze sau îşi exprimă intenţia de a nu se prezenta la vot.

Ceea ce se întâmplă în ţară nu diferă prea mult, comparativ cu situaţia din capitala Europei. Sunt mulţi tineri care îşi desfăşoară activitatea în Bruxelles-ul european. E o goană fantastică după stagii, de preferinţă decente şi plătite, sau după mastere care ar putea să îmbunătăţească CV-ul. Primul job este cel mai greu de obţinut, iar apoi treptat încerci să “urci în ierarhia internă” sau să găseşti ceva mai bun. Câteva sugestii despre acest subiect în articolul Resursele umane în Bruxelles-ul european.

Concursurile pentru a lucra în instituţiile europene generează un fenomen de amploare pe care îl trăiesc şi tinerii români. Am scris în primăvară despre importanţa de a grăbi procedura de integrare a românilor în organigrama instituţiilor europene, pe poziţii manageriale.

Dan LUCA / Bruxelles

Voinţa de adaptare a învăţământul românesc

2008 este anul celei de-a doua generaţii de masterate Bologna, dar din păcate, învăţământul românesc nu este încă la nivelul pe care îl dorim. Cu toate modificările de programe şi metodologii, România a cam pierdut din renumele de ţară unde “se face şcoală”.

Evaluatorii Asociaţiei Universitare Europene au constatat că problema învăţământului superior românesc este lipsa unor programe de master noi şi potrivite pentru studenţii care vor absolvi programele de licenţă Bologna.

Nici în evaluările pentru învăţământul primar nu stăm mai bine. Conform rezultatelor studiului publicat de PIRLS (Progress in International Reading Literacy Study), România se află după anul 2007, pe locul 36 din 45, în timp ce în 2001 eram pe locul 22. Rezultatele arată că România se află în cădere liberă, fiind prima oară când se înregistrează scoruri atât de slabe şi la nivelul ciclului primar.

Îmi permit să fac aceste câteva comentarii fiind implicat în probleme educaţionale de câţiva ani buni. Am scris recent despre « performanţele » masterelor din România şi despre o posibilă ieşire din criză. Experienţa practică a cursului pe care îl predau la masterul de la Gorizia mă ajută să înţeleg că soluţiile sunt de multe ori mai uşoare decât par, dar trebuie să existe voinţa de schimbare sau mai bine zis de adaptare.

Dan LUCA / Bruxelles

O nouă televiziune pentru 500 milioane de cetăţeni

În primăvara acestui an făceam o trecere în revistă a surselor instituţionale şi non-instituţionale de informare în UE. În completarea acestora, Parlamentul European a lansat recent canalul de televiziune prin internet EuroparlTV.

Accesând www.europarltv.europa.eu, publicul este informat continuu cu privire la deciziile Parlamentului European sau activitatea comisiilor parlamentare. Aşa cum declarau fondatorii, s-a optat pentru o televiziune online, în contextul în care această sursă de informare este din ce în ce mai apreciată de public, în detrimentul televiziunii tradiţionale, mai ieftină, şi mai ales pentru faptul că se pot obţine informaţii rapid, care pot fi reurmărite oricând, şi de aproape oriunde.

E interesantă abordare avută de instituţiile europene. Vine într-un fel să confirme ceea ce prezentam în toamna anului trecut despre inserţiile video şi blogurile în comunicarea europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

“României nu-i lipseşte viitorul”

Din 2003 şi până în prezent, “Clubul România-UE” Bruxelles a fost gazda numeroaselor evenimente care au contribuit la imaginea României. Aşa cum spuneam şi la aniversarea din acest an, Clubul este asociaţia românilor care lucrează în Bruxelles-ul european, atât din sectorul privat, cât si din cel instituţional. Mă bucur mult că ce am început acum mai bine de 5 ani prinde tot mai mult contur la Bruxelles.

Am răspuns cu mare plăcere invitaţie Clubului de a modera dezbaterea de ieri, unde a fost invitat Principele Radu, într-o discuţie despre “Identitate şi leadership”.

Alteţa Sa Regală a fost impresionat de numărul mare de participanţi şi mai ales de interesul pe care aceştia l-au manifestat, în a-i pune întrebări legate de imaginea României, despre patrimoniu sau despre rolul Casei Regale. Două ore de discuţii s-au dovedit mult prea scurte pentru a atinge toate problemele de interes, Principele Radu concluzionând pe blogul personal: “României nu-i lipseşte democraţia, nici libertatea. Tinerii aceştia mă fac să cred că nu-i lipseşte nici viitorul”.

Dan LUCA/ Bruxelles

Românii lucrează mult. Sunt şi eficienţi?

Un studiu realizat de EIRO national centres în ţările membre UE, arată că în 2007 timpul mediu săptămânal de lucru a fost de 38,6 ore. România se află printre ţările care ridică semnificativ valoarea acestui indicator, atât în ceea ce priveşte timpul efectiv de muncă, cât şi prin timpul maxim de muncă admis de lege pe săptămână.

Belgia este ţara în dreptul căreia apare valoarea cea mai mică la maximul de ore de muncă pe săptămână (38 ore). Conform studiului, nu se face o diferenţiere prea mare între cele trei sectoare economice analizate (industria chimică, servicii publice şi comerţ cu amănuntul), în ţări precum Irlanda, Germania sau Danemarca. Ţările în care se constată o diferenţiere semnificativă pe sectoare sunt Italia, Cehia, iar în Portugalia, de exemplu, apare o mare diferenţă între sectorul serviciilor publice şi restul sectoarelor, de 5 ore.

Studiul mai aminteşte de numărul maxim de ore care pot fi lucrate într-o zi. Şi aici România cu cele 10 ore, reuşeşte să scape de primele poziţii, pe care le cedează Danemarcei, Irlandei, Italiei, Suediei, Marii Britanii şi Ciprului, unde se poate munci până la 13 ore pe zi. Bineînţeles la aceste condiţii de muncă, în funcţie de ţară, se adaugă alte reguli foarte bine precizate, cu privire la orele de odihnă de care trebuie să beneficieze angajaţii după programul de muncă prelungit.

Concediul anual plătit impus de legea din România este de 21 de zile lucrătoare, mai puţin decât noi fiind liberi doar angajaţii Estoniei şi cei din Cipru (20 zile). Cei mai fericiţi europeni sunt suedezii (33 zile de concediu anual), danezii şi germanii care pot rămâne acasă 30 de zile pe an.

În timp ce în multe din statele membre s-a intervenit la scurtarea programului de lucru şi la suplimentarea zilelor de concediu, în România, aceste schimbări sunt puţin vizibile după aderarea ţării la Uniunea Europeană. În concluzie, în România se lucrează mult, şi fără să mă leg de câştigurile pe care le înregistrează angajaţii, trec direct la alte probleme – randamentul şi eficienţa.

Deşi salariul mediu anual a crescut în 2007 în România peste media de creştere a UE, totuşi ar trebui să fim mult mai atenţi la condiţiile de muncă şi beneficiile pe care le oferă angajatorii din România angajaţilor lor.

Câteva idei despre o buna eficienţă în activităţile din Bruxelles-ul european sugeram încă de anul trecut în mesajele: Rolul expertului de la Bruxelles şi Resursele umane în Bruxelles-ul european.

Dan Luca / Bruxelles

A 7-a putere europeană

S-a scris mult încă înainte de intrarea României în UE despre puterea politică pe care o avem ca ţară. Încă din 2006 prin studiul “Footprint Romania” menţionam zece recomandări privind îmbunătăţirea imaginii României în Europa.

Următoarele mesaje trebuiau luate în considerare:
1. Folosiţi cultura şi atitudinea unică a României în beneficiul vostru şi arătaţi-le tuturor că sunteţi o ţară specială.
2. Corupţia nu distruge doar imaginea României în Europa, dar îi şi împiedică pe cetăţenii români să îşi dezvolte întregul lor potenţial.
3. Aveţi un potenţial economic deosebit pe care se poate construi în continuare.
4. Planificarea, eficienţa şi rezultatele sunt extrem de importante dacă doriţi să fiţi respectaţi în Europa. Infrastructura României este un semn clar că mai există loc pentru îmbunătăţire.
5. Prin dezvoltarea turismului şi sportului, făcând din ele legături pentru o percepere mai bună a ţării, România le va putea folosi în beneficiul ei.
6. Investiţi în ştiinţă şi inovaţie pentru a fi pe poziţii de egalitate în Europa.
7. Este necesară atenuarea diferenţelor între bogaţi şi săraci. Cu o clasă de mijloc puternică puteţi realiza mult mai multe lucruri într-o Europă socială.
8. Folosiţi perioada tranziţiei în avantajul vostru, acum este timpul să acţionaţi !
9. Creaţi coaliţii cu actualele ţări partenere, atât pe plan politic, cât şi pe plan economic.
10. Nimic nu este mai frustrant decât a nu fi apreciat pentru rezultatele bune. Comunicaţi rezultatele şi arătaţi Europei că România se schimbă.

Dacă analizez cam cum a decurs recenta întâlnire a şeful statului cu Executivul şi diplomaţii români, multe din aceste puncte sunt foarte la modă. Preşedintele sublinia faptul că România nu a reuşit să atragă nici un euro din fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru modernizarea autostrăzilor. În acelaşi timp prim ministru sublinia cât de “bine” se mişcă lucrurile în ţară. Nu ne va fi prea uşor să transformăm în realitate ideile emise - “România, a şaptea putere economică a Europei în 2014”, chiar dacă aceste afirmaţii au la bază anunţul făcut de Institutul Naţional de Statistică, în care era precizată creşterea economică de 8,8%, un adevărat record pentru România de dupa ’90.

Dan LUCA / Bruxelles

Comunicarea UE - pe înţelesul cetăţenilor

Problemele europene trebuie traduse pe înţelesul cetăţenilor, iar de la acest principiu porneşte şi Iulian Tucă, în noua sa carte, renunţând la temele tehnice care nu atrag decât cititori din rândul specialiştilor.

Prin modul de abordare, plin de naturaleţe şi cu reţineri în exprimarea emoţiilor, cartea “Apusul Occidentului nu a venit încă”, poate zgudui convingerea celor care susţin că integrarea europeană nu îi priveşte. Cetăţeanul nu doreşte să fie plictisit cu informaţii irelevante pentru el.

Paginile cărţii nu evită nici una dintre controversele apărute de-a lungul existenţei Uniunii Europene, însă nu într-o înşiruire de evenimente istorice aşa cum suntem obişnuiţi în cazul lucrărilor de gen, ci prin prezentarea realităţilor din ţări precum Danemarca, Belgia sau Marea Britanie şi felul în care este percepută acolo democraţia, cu inserţii în paralel ale situaţiei din Est, şi implicit şi din România.

Am hotărât să fac această recomandare fiind conştient că acest tip de expunere va contribui la crearea unei imagini mult mai clare asupra problemelor europene, probleme care nu sunt doar europene, ci apar incontrolabil ca sumă a tuturor experientelor naţionale.

Acelaşi lucru încerc îl să fac şi eu prin mesajele pe care le transmit prin corespondenţele de la Bruxelles, primele dintre ele cuprinse în cartea pe care am publicat-o în 2003 Opinii: România văzută de la Bruxelles.

Dan Luca / Bruxelles

E bine să ai un blog?

A trecut deja un an de când am lansat acest blog şi câteva concluzii sunt binevenite. Trecând de statistica brută de genul: vreo 100 de mesaje publicate, aproximativ 6.000 de cititori, un excelent 6/10 PageRank in Google, contează mult pentru mine că am intrat real în blogosferă, putând să îmi exprim opinia în cunoştinţă de cauză despre acest fenomen.

E bine să ai un blog? Nu îţi ia mult timp? Merită? – sunt doar câteva întrebări care mi le-au adresat cei cu care am discutat.

Dacă stăpâneşti anumite teme şi vrei să îţi exprimi părerea liber pe acele subiecte, eu cred că merită să ai un blog. Personal, am încercat să ating prin conţinutul mesajelor unul sau (preferabil) mai multe dintre subiecte precum:
- România şi UE
- Comunicarea europeană
- Presa UE
- Politici sectoriale şi impactul asupra României
- Politici educaţionale în context comunitar
- “Iniţiative” pe axul România-Bruxelles
- New media şi UE
- Evenimente în Bruxelles-ul european
- Clujul în context european
- Diaspora şi relaţia cu structura politică românească

Blog-ul m-a ajutat mult în a înţelege cum pot să dezvolt relaţia cu actualii clienţi pe care îi gestionez prin intermediul EurActiv Bruxelles, să îi ajut pe colegii de la EurActiv România în munca lor extraordinară de a localiza informaţia comunitară pe structura românească.

Experienţa practică de Web 2.0 mă ajută să îmi structurez cursurile de “Tehnici de comunicare ale UE”, pe care le predau acum în 4 universităţi (Bruxelles, Gorizia şi două din Bucureşti).

Consultanţa pe care o acord unor clienţi prin firma DL International e de asemenea pe direcţia adaptării comunicării europene la noile media şi cu siguranţă blogul e ceva practic, un canal de comunicare tot mai vizibil în mediul european.

Corespondenţele de presă realizate pentru Făclia de Cluj şi EurActiv România le schiţez de multe ori pe blog, iar apoi e relativ uşor în a le adapta altor grupuri ţintă.

Îmi place să activez în organizaţii nonguvernamentale, iar blog-ul ajută în eficienţa comunicării proiectelor Casei Europei Cluj.

Ce va urma? Nu mă voi opri aici. Îmi place să scriu pe blog şi sper ca cei care îl citesc să găsească lucruri interesante. Intenţionez ca în următoarele luni să continui pe aceleaşi coordonate, dar voi încerca să vin şi cu unele surprize.

Nu ezitaţi să mă contactaţi pentru idei şi proiecte comune, fie prin comentarii pe blog, fie direct la info@casaeuropei.com.

Dan LUCA / Bruxelles

Examenul Georgia şi imaginea UE

Georgia a reuşit sã „provoace” un nou examen pentru Uniunea Europeanã. Consensul este o problemã fundamentalã a UE, iar când dosarele se numesc Kosovo, Georgia şi chiar SUA, apar mari probleme de coerentã, ajungându-se de cele mai multe ori la consens „de tip UE”: „Liderii europeni au ajuns unanim la concluzia cã nu pot exprima o pãrere unanimã”. Nu vreau sã intru în detalii legislative, dar nu dau bine astfel de concluzii. Ce înţelege un cetãţean al Uniunii din astfel de exprimãri?

Definiţia datã de Tratatul de la Maastricht din 1992, conform cãreia „cetãţenia europenã reprezintã orizontul unui singur popor european care se identificã ca atare”, dispare sub evantaiul existenţei identitãţii diferitelor popoare europene. Numai într-un scenariu utopic, cultura civicã a cetãţenilor comunitari va permite prevalarea intereselor comunitare în faţa celor naţionale.

Ca spaţiu al articulãrii intereselor particulare şi al formãrii asociaţiilor voluntare care concretizeazã implicarea cetãţenilor în guvernarea comunitãţii, societatea civilã constituie în cadrul oricãrei construcţii politice matricea privilegiatã a manifestãrii principiului democratic. Constatarea inexistenţei unei "societãţi civile europene" capabile sã suscite adeziunea populaţiei a condus la evidenţierea necesitãţii unui transfer de legitimitate de la nivel naţional la nivel european. Cu toate acestea, legitimitatea Uniunii Europene nu poate şi nu trebuie sã înlocuiascã legitimitatea statului naţional. Ea presupune adeziunea liberã a cetãţenilor la valorile europene şi nu renunţarea la ataşamentul lor faţã de comunitatea naţionalã.

Existã însã o filozofie interesantã la nivelul personal. Mulţi cetãţeni se aşteaptã ca Uniunea sã se implice mai degrabã în rezolvarea problemelor cu care ei se confruntã direct, decât sã intervinã, pânã în cel mai mic amãnunt în probleme care, datã fiind natura lor, au fost mai degrabã lãsate în sarcina reprezentanţilor aleşi ai Statelor Membre şi ai regiunilor, intervenţie perceputã adesea ca o ameninţare la identitatea lor.

Dan LUCA / Bruxelles

Imaginea României sau imaginea politicului?

Prezentam într-un mesaj anterior că ar trebui să facem ceva pentru a ajunge la o reconciliere între românii care traiesc în ţară, şi cei care au ales să locuiască şi să muncească în străinătate. Spuneam că cei care au rămas sunt destul de indiferenţi la soarta compatrioţilor plecaţi, iar cei din străinătate au suficiente motive să nu se întoarcă.

În acest context, Guvernul anunţă că va finanţa o campanie de diplomaţie publică, în Italia, în următoarele două luni, prin care să promoveze valorile şi cultura românească, şi totodată contribuţia pozitivă pe care o au românii de acolo pentru societatea italiană.

Întrebarea pe care nu pot să nu o adresez este “de ce se întâmplă toate acestea acum, la nici trei luni până la alegerile generale?” Problemele există de ani buni, iar această acţiune, fără doar şi poate, are iz de campanie electorală, nu de comunicare pe linia "La Romania: un mondo da scoprire" ("România: o lume de descoperit").

Problema diasporei ar trebui privită global, nu pompieristic, nu trebuie să ne lăsăm fascinaţi de “investiţia” de 350.000 de euro pe care Executivul îşi propune să o facă cu această ocazie. Avem nevoie de programe coerente, planificate din timp, de parteneriate de calitate, generând beneficii concrete şi de durată.

Trebuie şi o bună comunicare, iar ideea cu “un ministru al diasporei” în viitorul Guvern pare să prindă din nou contur. Să putem spune că într-adevăr “românii de pretutindeni” sunt reprezentaţi şi în Executivul românesc – la urma urmei peste 10% din cetăţenii ţării sunt în afara teritoriului Statului român, deci cel puţin matematic s-ar justifica construcţia politică.

Dan LUCA / Bruxelles

Realizările Uniunii Europene

Acum câteva săptămâni publicam un articol despre „refuzul irlandez” şi am primit unele semnale că aş încerca să îi susţin pe eurosceptici. Departe de mine acest gând, chiar declar că am mare încredere în proiectul european. Că sunt multe de schimbat în Uniune, în special în abordare şi conducere, este altă problemă.

Să nu uităm însă că Uniunea Europeană a apărut din nevoia de a nu mai avea niciodată un război mondial. Aceasta a fost speranţa lui Jean Monet şi a celorlalţi vizionari care au lansat în 1950 ideea integrării europene, ce părea un vis imposibil după epoca întunecată a războiului. Planul lor, visul lor a fost integrarea voluntară a economiilor Europei atât de strâns încât războiul nu mai era o opţiune. Şi au reuşit, iar succesul lor se traduce într-o valoare europeană clară şi palpabilă: pacea. Între statele membre nu au mai existat războaie după 1950.

O altă valoare, care a venit ca un produs secundar al primei, este prosperitatea. Modelul economic integraţionist al Uniunii Europene a dus nu numai la dezvoltarea economică în unele ţări membre, ci şi la o creştere în toate ţările membre, şi, în timp, la reducerea decalajelor dintre regiunile mai bogate şi cele mai sărace ale Uniunii. Cum s-a reuşit acest lucru? Prin aplicarea concretă a unei alte valori europene: solidaritatea. Solidaritatea celui care are mai mult cu cel care are mai puţin, solidaritatea celui mai norocos cu cel cu mai puţine şanse. S-a făcut astfel marele salt de la modelul de dezvoltare învingător-învins la modelul prin care toată lumea are de câştigat.

Pace, prosperitate, solidaritate. Iată doar trei valori ale Uniunii Europene care chiar şi singure pot explica de ce Uniunea a devenit de-a lungul istoriei sale un magnet pentru restul continentului. Tot mai multe state şi-au dorit să aplice acelaşi model pentru a se putea bucura de aceste valori. Dar ele nu sunt singurele valori europene. O altă valoare, la care ţinem foarte mult este libertatea: libertatea de expresie, libertatea de asociere, libertatea de a studia şi a munci în orice alt stat membru al Uniunii. În aceste valori găsim resorturile intime ale majorităţii covârşitoare a românilor care sunt în favoarea Uniunii Europene, pentru că vor ca în ţara lor să fie pace, prosperitate, solidaritate şi libertate.

Dan Luca / Bruxelles

“Structuri mondiale” în afaceri europene

Am scris mult în ultimele luni despre grupurile de interes europene şi despre eventualele lor “proiecţii” pe structura românească, adică mai pe româneşte spus: cum relaţionează industria românească sectorială cu Bruxelles-ul european.

Există însă în Bruxelles şi o prezenţă a “structurilor mondiale”. Câteva cuvinte despre Organizaţia Naţiunilor Unite şi Bruxelles-ul european. E suprinzător poate, dar există un birou de reprezentare pentru capitala Europei, foarte bine pus la punct. Aşa cum se vede şi pe pagina de prezentare puternice organizaţii sectoriale sunt bine implementate.

Câteva exemple despre rolul acestor birouri.

Albena Arnaudova, cea care se ocupă de comunicare la Bruxelles pentru Organizaţia Mondială de Sănătate, preciza că “se lucrează foarte bine cu instituţiile europene, în special pe dosarele tehnice”.

Sylvie Motard, cea care coordonează biroul european al Programului de Mediu al ONU - UNEP explicând cât de important este să se dea vizibilitate proiectelor de mediu ale ONU în capitala Europei, preciza că “se lucrează foarte bine cu sectorul nonguvernamental din UE”.

Bernd Hemingway, reprezentantul regional al International Organization for Migration (IOM), sublinia şi el importanţa strategică a Bruxelles-ului: “Relaţia cu UE este importantă din punct de vedere al politicilor şi al implementării proiectelor pe care le avem.”

“Dacă analizăm dinamica legislativă în domeniul refugiaţilor din UE ne dăm seama că expertiza noastră contează foarte mult în peisajul comunitar”, adăuga Gilles Van Moortel, Press and Public Information la UNHCR din Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Sportivii Uniunii Europene la Jocurile Olimpice

Jocurile Olimpice reprezinta mai mult decat o competitie sportiva, este in acelasi timp un exercitiu de comunicare pentru tarile participante. Tarile comuniste au facut, si inca mai fac, mare tam-tam despre aceasta competitie, iar daca rezultatele sportivilor prezenti sunt geniale asta e desigur datorita sistemului politic din tara respectiva. Cuba parca a mai slabit motoarele pe aceasta linie, dar China e la apogeu - doreste sa confirme suprematia mondiala, iar Jocurile Olimpice sunt un prim pas in aceasta directie.

Sa vedem insa care este situatia la nivelul Uniunii Europene? Un prieten de-al meu, care fusese voluntar la Departamentul de Presa de la Jocurile Olimpice de la Atena, imi spunea in 2004: “UE nu a fost prezenta la Jocurile Olimpice. Nici un steag comunitar, nici un oficial comunitar. Nimic de luat in seama.” Cred ca la Beijing este la fel.

O abordare insa ma surprinde, cica de fapt UE este superputerea sportiva, nu China, SUA sau Rusia, si pentru a confirma aceasta UE acumuleaza cele mai multe medalii. E foarte usoara matematica, dar hai sa fim seriosi. Ce sunt Jocurile Olimpice? Daca nu ma insel Jocurile Olimpice sunt incheierea unui ciclu olimpic de 4 ani (denumit Olimpiada), in care atletii se intrec in competitia numita Jocurile Olimpice. Cum a sprijinit Uniunea Europeana sportivii sai in ultimii 4 ani?

Am jucat handbal timp de 15 ani si chiar daca am ajuns sa joc doar la nivelul diviziei A am inteles intr-un fel ce inseamna sa ai 3 antrenamente pe zi, sa iti petreci sfarsiturile de saptamana in cantonamente si sa faci sacrificii in perioada tineretii. Nici nu ma compar cu sportivii prezenti la Jocurile Olimpice, si de aceea doresc sa ii felicit cu acest prilej pentru ceea ce realizeaza. E incredibil la ce performante ajung. Nu e cazul ca politicienii sa fie vizibili in acest context.

Cat despre UE ce sa zic? Cred ca trebuie sa existe o strategie pentru Jocurile Olimpice, dar sa fim si realisti. Cine se entuziasmeaza la trecerea sportivilor din UE la defilarea prilejuita de deschiderea JO? Cine se poate imagina suporterul echipei de volei a UE? Cine poate canta imnul „Oda bucuriei” cand steagul comunitar se inalta pe cel mai inalt catarg?

Probabil idealurile lui Coubertin sunt cel mai bine reprezentate de jurământul olimpic: „Cel mai important lucru la Jocurile Olimpice nu este să câştigi ci să participi, aşa cum în viaţă nu contează triumful ci lupta. Esenţial nu e să cucereşti ci să lupţi bine.” Cred insa ca pentru UE e invers – important este sa castigi, nu sa participi.

Daca UE doreste sa intre in competitie, acum e momentul, incep pregatirile pentru Jocurile Olimpice Londra 2012. O abordare realista va ajuta UE in comunicarea catre cetatenii pentru ca acestia sa intre in utopica sfera publica europeana. Atunci poate vom ajunge la faimoasa identitate europeana, necesara pentru a cladi o posibila echipa olimpica a Uniunii Europene.

Dan LUCA / Bruxelles

Diaspora românească şi politicile europene (II)

“Românii – o naţie tristă, plină de umor”

Publicasem recent prima parte a analizei despre “Diaspora românească şi politicile europene”. Revin azi cu o prezentare a ceea ce doreste diaspora românească şi cum se vede România din exterior, prin ochii “românilor din afară”.

Dacă ne referim la administraţie, aşteptările românilor din străinătate de la Statul român sunt ca acesta să vegheze ca drepturile omului şi drepturile de cetăţeni ai UE să le fie respectate de ţara adoptivă: accesul la justiţie, accesul la educaţie, accesul la asistenţă medicală şi socială, accesul la piaţa muncii sau echivalarea diplomelor şi competenţelor.

Privită din afara României infrastructura este asociată cu un dezastru. La aproape 20 de ani de la Revoluţie nu a apărut nici o autostradă adevarată, trenurile circulă tot cu 60 km/h, avioanele sunt “produse de lux”, iar blocajele urbane sunt o “normalitate’’.

Sănătatea este un punct critic al calităţii vieţii în România. Există o lipsă de transparenţă şi o serie de semne de întrebare în ce priveşte: ce asigurări există în România, ce se rambursează sau ce drepturi ai ca cetăţean român în propria ţară. Situaţia dezastruoasă a sistemului sanitar este o barieră puternică în calea deciziei de revenire în România, în special pentru familiile cu copii.

Educaţia este un subiect sensibil în diasporă. Recunoaşterea diplomelor este încă o problemă. Nu este clar cum sprijină Statul român diaspora românească în domeniul educaţiei (cursuri de limbă română?, programe de formare?). Ofertele educaţionale din România nu sunt tentante pentru românii din diasporă, iar educaţia non-formală nu este vizibilă în România.

Multe ţări au strategii clare pentru ca după pensionare cetăţenii să se repatrieze “cheltuind pensia în ţara de origine” – nu există o astfel de viziune în România. Există o lipsă de vizibilitate privind pensiile aferente anilor deja lucraţi în România – mai multă claritate în această privinţă poate contribui la recâştigarea încrederii în autorităţi.

Emigraţia în masă din ultimii 10 ani îşi arată astăzi ‘’preţul’’ scump pentru România. Bucureştiul şi alte mari oraşe trebuie să facă faţă unor imense costuri sociale şi economice. Satele depopulate din sud şi est se confruntă cu propriile lor tragedii sociale, inclusiv cu frecvenţa redusă la şcoli, cu nivelurile sporite de abuz de credite. Emigraţia “temporară’’ a născut o nouă problemă socială ale cărei efectele abia le percepem: 350.000 de copii din România au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate.

În context larg european, migraţia are un rol pozitiv pentru ţările adoptive însă ritmul şi capacităţile de dezvoltare ale României sunt grevate de lipsa acută de forţă de muncă. România înregistrează o creştere economică rapidă şi niveluri de şomaj scăzut însă dinamica este nesustenabilă. Există probleme mari în absorbţia fondurilor structurale, ce grevează dezvoltarea de ansamblu a ţărilor din est. E probabil ca această tendinţă să afecteze în scurt timp şi România.

În acest context România va importa masiv forţă de muncă din Asia, în special din China, pentru a rezolva criza acută de personal din industrie. Peste 100.000 de chinezi sunt aşteptaţi, până în 2010, să vină în România, urmând să muncească în special în construcţii, industria uşoară şi agricultură. Veţi zice că estimările sunt exagerate. Stiaţi că, potrivit vicepreşedintelui Asociaţiei de Prietenie Sino-Africane, citat în luna iunie 2008 de către Foreign Policy România, în Africa se află în prezent 550.000 chinezi, comparativ cu cei 100.000 de francezi şi cei 70.000 de americani. O parte dintre ei au fost trimişi de Beijing să construiască baraje, drumuri şi căi ferate.

Să ne referim la elitele româneşti şi la retorica întrebare: Elitele româneşti se vor întoarce? Decizia de revenire în România este de cele mai multe ori o combinaţie între: mediul academic, sistemul de sănătate, asigurările de pensie, oportunităţile în carieră şi familie. Pe un plan secundar, un rol în această decizie joacă: situaţia politică şi mediul de afaceri. Vasta majoritate îşi exprimă dorinţa pentru o asanare morală a clasei politice, eficientizarea birocraţiei guvernamentale şi din mediul academic, precum şi reducerea semnificativă a corupţiei.

Cred că este timpul pentru a realiza o conexiune reală între cele 25 de milioane de români. Nu trebuie să existe “frontiere” artificiale între românii care trăiesc în România şi cei care locuiesc în afara ţării. Se poate să avem pe plan românesc o adevărată reconciliere naţională.

Dan LUCA / Bruxelles