Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: Impactul crizei asupra capitalei Europei

Astãzi, 30 iulie 2020, am semnat un material în Ziarul Financiar.

----

Criza actualã are un impact enorm şi asupra dinamicii din Bruxelles-ul european. Parlamentul European are o activitate virtualã pânã în septembrie 2020, deşi incinta instituţiei este accesibilã personalului şi majoritatea sesiunilor s-au desfãşurat în sistem hibrid, unii eurodeputaţi fiind prezenţi în salã, iar alţii conectaţi prin intermediul platformelor online.

La nivelul Comisiei Europene se lucreazã mult de acasã. “Am început jobul la Comisie în aprilie 2020 şi mi-am cunoscut colegii doar acum douã sãptãmâni când am bãut o cafea împreunã în parcul Cinquantenaire″, îmi povestea recent cineva. Instituţiile europene dau tonul pietei, iar ceilalţi 50.000 de oameni, grupaţi în firme de consultanţã, corporaţii, asociaţii europene îşi adapteazã activitatea.

Având în vedere cã suntem într-o pandemie care dureazã în general 18 luni şi noi de abia am trecut de luna a 7-a, câteva tendinţe sunt uşor de identificat. Dacã înaintea crizei financiare din 2008 aveam aproximativ 2000 de ziarişti acreditaţi la Comisia Europeanã, la începutul anului acesta aveam sub 1000. Desigur digitalizarea a avut şi ea un rol de spus, dar trusturile media şi-au regândit la sânge bugetele pentru a acoperi afacerile europene. Criza actualã zguduie sursele de finanţare pentru presa independentã şi în maxim doi ani numãrul de corespondenţi va scãdea probabil sub 500.

Multe asociaţii europene trãiau din ″munca″ de a aduce la Bruxelles reprezentanţi din 27 de ţãri europene, ″pentru a discuta împreunã cum UE poate sã fie mai bunã pentru cetãţenii sãi″. Anul acesta, cu siguranţã, nu va mai exista posibilitatea sã se organizeze astfel de conferinţe, iar tendinţele de a utiliza mediul virtual în interacţiune va rãmâne şi dupã crizã. Concret, ″noul normal″ – atunci când va veni – nu va mai conţine şi 100 de evenimente pe zi la Bruxelles, ci mult mai puţine.

Firmele de consultanţã se întreceau în a prezenta clienţilor ecosistemul lor de contacte, în special cele instituţionale, pe care le puteau activa în cazul unui contract de colaborare. Existã însã o dinamicã puţin întâlnitã în alte instituţii de pe continent. La Bruxelles, contactele cheie se schimbã foarte rapid, iar a dezvolta noi relaţionãri utilizând doar mediul virtual denotã o mare creativitate.

Se consolideazã un factor esenţial, cel numit ″personal brand″. Având în vedere cã e dificil, sau mult mai greu, sã dezvoltam noi relaţii din cauza blocajului de interacţiune socialã, ne reîntoarcem la carnetul de adrese (cã e bazã de date, numere de telefoan sau prieteni pe Facebook) şi reevaluãm. Ce amintiri recente sau îndepãrtate am despre acestã persoanã ? E timpul sã vedem cu adevãrat ce pãrere avem despre anumite contacte… Iar în analizã vom pune şi întrebarea clasicã, ce opinie are individul despre mine? E una sã cunoşti tu o anumitã persoanã, dar mult mai interesant este ceea ce crede contactul respectiv despre tine. Asta în eventualitatea cazului cã îşi aminteşte de tine… Clasica retoricã ″eu îl ştiu pe Obama, dar Obama mã ştie ?″.

Variabilele de piaţã sunt enorme, greu de anticipat şi consecinţele sunt fãrã perioadã de tranziţie. Omul de afaceri este realist şi va continua sã fie aşa. Mintea umanã este incredibilã, mai ales când este constrânsã sã gãseascã noi soluţii. În perioade mult mai tulburi decât cele pe care le traim acum au apãrut noutãţi incredibile. Inovaţiile nu sunt doar tehnologice, ci şi de abordare, de proceduri sau chiar de management. Mediu virtual nu mai este ceva marginal, devine spaţiul fundamental. Este reperul dupã care ne organizãm viaţa acum şi asta dã posibilitãţi fantastice de dezvoltare nu doar la ceas de crizã. În doar câteva luni s-a schimbat cultura societalã…

Distanţele s-au condensat, totul este local şi global în acelaşi timp. Timpul parcã nu mai are repere de sezonalitate. Trãim mai mult pentru a prinde ziua de mâine şi a spera la o revenire rapidã la normalitate.

Dan LUCA este Vicepreşedintele Grupului EURACTIV. Conferenţiază în universităţi din Bruxelles şi Bucureşti. Este autorul cãrţii “Mapping the Influencers in EU Policies”.

Provocãrile unei alergari de 20 de kilometri sau #20kmDilbeek

Competiţia sportivã ″20 kilometri de Bruxelles″ este o marcã a capitalei europene. Cu mare regularitate, în fiecare lunã de mai, avem zeci de mii de sportivi care iau startul. Am alergat şi eu cursa, prima datã în 2001, iar ultima datã în 2011.

Criza Corona şi ″consemnarea la domiciliu″ ne-au dat însã idei. În Belgia a fost posibil sã ieşim din casã şi sã alergãm. Aşa cã in fiecare duminicã şi miercuri dimineaţa, cu o frecvenţã de metronom, alergam între 8 şi 10 kilometri.

Undeva pe la începutul lunii mai, când ne-am convins cã şi vara este specialã din cauza crizei, iar marile vacanţe sunt anulate, am zis cã trebuie sã gãsim o provocare pentru a ne menţine apetitul de alergare. Aşa a venit ideea unei alergãri simbolice de 20 kilometri, dar doar pe suprafaţa satului în care locuim (un fel de Floreşti de Bruxelles).

Am trecut la planificarea traseului şi la testarea diferitelor porţiuni. Am convenit sã trecem cam dupã 13 km prin faţa casei unde locuim pentru a lua ″din zbor″ nişte sucuri pentru hidratare. Am cãutat sã nu avem prea multe dealuri de alergat şi sã nu intersectãm prea multe strãzi mari pentru a nu aştepta la semafor. A fost greu, dar am reuşit, traseul sã nu încorporeze aceeaşi stradã de douã ori.

Pregãtirea unei astfel de curse este esenţialã si nu o abordaţi cu superficialitate. Pe lângã cele douã alergãri sãptãmânale, în cea de duminicã am început sã mãrim treptat distanţele, ajungând pãnã la o alergare de 15 km în 14 iunie 2020. Acesta e un element crucial, înainte de cursã trebuie sã ai experienţa practicã de a parcurge o distanţã de 75% din alergarea ţintã.

Foarte importantã este şi viaţa sportivã din sãptãmâna dinaintea cursei (″nici mãcar o bere !″) şi masa de dimineaţã din ziua Z. O combinaţie de cereale, lapte şi banane, mâncate cu o orã înainte de cursã prinde perfect.

E o adevãratã încercare alergarea lungã în mijlocul lunii iulie, de aceea am fost matinali pentru a nu prinde canicula. Am început la ora 7.30 şi pânã la ora 10.00 finalizasem totul.

E foarte bine sã pregãteşti un astfel de proiect cu un partener. Sunt multe detalii şi frustrãri, iar munca în echipã e mai uşoarã.

Mã simt excelent dupã cei 20 km alergaţi, mai bine chiar decât acum 9 ani… mai ales cã şi cronometrul mi-a confirmat cã e mai bine acuma (2h24min acum - 2h27min in 2011)…

Dan LUCA / Dilbeek

The pandemic is changing the societal culture

There are many questions and few clear answers about how we will organize our activity in the second half of 2020. For most, forced by circumstances, we have a relative expectant approach for July and August. We canceled big trips, we move in our area, through Europe, if that is possible. The children are on their leave and we no longer have daily complications with adapting to the digital education system. It depends on everyone's job, but many even say that it is easier to work from home.

But all this apparent calmness is preparation for the storm of September 2020. Some benchmarks are needed:

Ø  If we rethink the activities from the point of view of a pandemic that generally lasts 18 months (and we only arrived in month 7 with COVID-19), we are caught in a clutch, which on the one hand gives us an enthusiastic view of economic reopening, but on the other hand we are injected with the idea of ​​a possible second wave of the pandemic, even with a possible new physical lockdown.

Ø  Future activities will be guided by a new principle, something between virtual and physical. Schools are already preparing a program that involves both the physical presence in the educational institution and computer-assisted education. This is where adaptation comes in, as the range of variation is huge between going to school 4 days or just one day a week…

Ø  Like it or not we need to interact physically with colleagues and the external environment. Of course, individual work is important, but working in a team is more than conversations in the virtual space. We cannot be fooled, it is important that the work contains both forms of interaction.

Ø  Intermodality is not easy to achieve, even if the available technologies are at a high level. It is easier to organize a virtual conference than a combined event, with a virtual and physical presence of the participants. It's easier to have the whole team online or at the office than a mixed formula.

Ø  Flexibility is the buzzword, but everything should be seen in the context of market reality. We want a lot and the frustrations are great, but we have to adapt to the situation. It is good to think of a strategy focused on the virtual, but with islands of physical presence when possible.

Ø  Is it difficult to develop ambitious projects over the next 12 months? That depends on the approach and how we imagine the action… Of course planning conferences for hundreds of people, in which participants travel to the event is very risky, even thoughtless… But are we not losing sight of what the purpose of an event is? Why do we organize a conference? Of course the networking part is essential, but other elements are even more important. To exchange ideas, to bring new concepts, to advance in strategic thinking… In this direction we must evolve.

Ø  The human mind is incredible, especially when it is forced to find new solutions. In times much more turbulent than they are now, incredible news has appeared. Innovations are not only technological, but also approach, procedures or even management.

Ø  Virtual environment is no longer something marginal, it becomes a fundamental space. It is the marker by which we organize our lives now and this gives fantastic possibilities for development not only in times of crisis. In just a few months, the societal culture has changed…

Dan LUCA / Brussels

Pandemia schimbã cultura societalã

Sunt foarte multe întrebãri şi puţine rãspunsuri clare despre cum ne vom organiza activitatea în a doua parte a anului 2020. Majoritatea, forţaţi de imprejurãri, avem o abordare de aşteptare relativã pentru lunile iulie şi august. Am anulat cãlãtoriile mari, ne mişcãm în zonã, prin Europa, şi asta dacã se poate. Depinde de serviciul fiecãruia, dar mulţi chiar zic cã este mai uşor sã lucrãm de acasã. Copiii sunt în vacanţã şi nu mai avem complicaţii zilnice cu adaptatea la sistemul educaţional digital.

Toatã aceastã aparent acalmie pregãteşte însã furtuna din septembrie 2020. Câteva repere sunt necesare :

Ø  Dacã regandim activitãţile din punct de vedere ale unei pandemii care dureazã în general 18 luni (şi noi am ajuns doar în luna 7 cu COVID-19), suntem prinşi într-un cleşte, care pe de o parte ne dã un entuziast de redeschidere economicã, dar avem inoculatã şi ideea unui posibil val doi al crizei, cu un chiar posibil nou lockdown fizic.

Ø  Activitãţile viitoare se vor ghida dupã un principiu nou, ceva între virtual şi fizic. Şcolile au deja în pregãtire programã care implicã atât prezenţa fizicã în incinta instituţiei de învãţãmânt, cât şi educaţia asistatã de calculator. Aici intervine adaptatea, cãci plaja de variaţie este enormã între a merge 4 zile la şcoalã sau doar o zi pe sãptãmânã…

Ø  Ne place sau nu ne place trebuie sã interacţionãm fizic cu colegii şi mediul extern. Desigur munca individualã e importantã, dar a lucra în echipã e mai mult decât conversaţii în spaţiul virtual. Nu ne putem pãcãli, e important ca munca sã conţinã ambele forme de interacţie.

Ø  Intermodalitatea nu este uşor de realizat, chiar dacã tehnologiile disponibile sunt la nivel înalt. E mai uşor de organizat o conferinţã virtualã decât un eveniment combinat, cu prezenţã virtualã şi fizicã a participanţilor. E mai uşor sã ai întreaga echipã online sau la birou decât o formulã amestecatã.

Ø  Flexibilitatea e cuvântul la modã, dar totul într-un context de realitate de piaţã. Ne dorim multe şi frustrãrile sunt mari, dar trebuie sã ne adaptãm situaţiei. E bine de gandit o strategie axatã pe virtual, dar cu insule de prezenţã fizicã când se poate.

Ø  E greu de dezvoltat proiecte ambiţioase în urmatoarele 12 luni ? Depinde de abordare şi de cum ne imaginãm acţiunea… Desigur a planifica conferinţe de sute de persoane, în care participanţii cãlãtoresc la eveniment e foarte riscant, chiar necugetat… Dar nu uitaţi care este scopul unui eveniment ? De ce organizãm o conferinţã ? Desigur partea de networking e esenţialã, dar altele sunt şi mai importante. A schimba idei, a aduce noul, a avansa în gandirea strategicã… În aceastã direcţie trebuie sã evoluãm.

Ø  Mintea umanã este incredibilã, mai ales când este constrânsã sã gãseascã noi soluţii. În perioade mult mai tulburi decât cele pe care le trâim acum au apãrut noutãţi incredibile. Inovaţiile nu sunt doar tehnologice, ci şi de abordare, de proceduri sau chiar de management.

Ø  Mediu virtual nu mai este ceva marginal, devine spaţiul fundamental. Este reperul dupã care ne organizãm viaţa acum şi asta dã posibilitãţi fantastice de dezvoltare nu doar la ceas de crizã. În doar câteva luni s-a schimbat cultura societalã…

Dan LUCA / Bruxelles