Poţi să faci bani în Bruxelles?

În 19 martie 2013 voi susţine împreună cu Maria LAPTEV o nouă prezentare în cadrul trainingului “How to make money in EU Affairs in Brussels”. Mesajul pe care încerc să îl transmit este că Bruxelles-ul are mare nevoie de resurse umane bine pregătite. Cel mai important lucru este să înţelegem piaţa şi să ştim cum să o abordăm.

Pentru a afla mai multe despre produsele lansate de DL International puteţi citi şi:

Program Training 19 martie 2013

Cum să faci bani în Bruxelles-ul european?

Un training necesar - Job în Bruxelles

Dan LUCA / Bruxelles

Germania şi viitorul instituţiilor europene

Acum câteva zile am făcut parte la Bruxelles dintr-un “panel” care a analizat “Rolul Germaniei în UE din perspectiva viitorului instituţiilor europene”.

Câteva idei interesante discutate:

Ø       La nivelul UE avem mai multă nevoie de dezbatere, de confruntare între “marile idei europene”;

Ø       Este de aşteptat ca partidele politice europene să fie catalizatorul următoarei faze a construcţiei europene;

Ø       Partidele naţionale nu vor dispărea, ci rolul lor se va schimba şi adapta în viitor. Este acelaşi concept care arăta că statele nationale nu dispar în UE, cum preconizau post-moderniştii, însă îşi vor schimba atribuţiile;

Ø       Sectorul de afaceri are o imagine pozitivă despre Uniunea Europeană (profită mult din cauza “pieţei interne”). La nivelul cetăţenilor însă ceva nu a mers. Nu s-a transmis stabilitatea la nivelul populaţiei în UE;

Ø       Mulţi europeni sunt speriaţi de stabilitatea modelului social european. Chiar dacă există un paragraf special despre “Europa Socială” în Tratatul de la Lisabona, acesta nu a fost luat în serios de liderii europeni;

Ø       Majoritatea politicienilor care “vin la Bruxelles” (în afara Summit-urilor europene) nu sunt acei lideri naţionali “ascultaţi” de cetăţenii ţării respective;

Ø       Cetăţenii nu văd clar proiectul european. Care este următoarea mare întrebare pentru UE?

Ø       Pentru moment în Germania nu există o problemă cu suportul cetăţenilor pentru proiectul european, dar se pot întâmpla surprize în viitorul apropiat;

Ø       Germania este sbabilă din punct de vedere politic şi datorită sistemului federal pe care îl are;

Ø       Campania electorală din Germania pentru euroalegerile din 2014 este diferită de cea din 2009. Acum putem vorbi de lideri, se poate personaliza procesul electoral;

Ø       Germania are nevoie de UE.

Recomand pe această temă şi materialele:

O oră cu Étienne Davignon despre viitorul UE

Studiu: România şi viitorul instituţiilor europene.

Dan LUCA / Bruxelles

Mobilitatea tinerilor – beneficii pe termen lung

În luna martie, Comisia Europeană intenţionează să lanseze un program prin care să scadă procentul şomajului în rândul tinerilor. Prin “Marea Coaliţie pentru Joburi Digitale”, cum este numită această iniţiativă, se doreşte introducerea unor măsuri prin care să se contribuie la creşterea mobilităţii, dar şi să se raţionalizeze trainingurile şi diplomele în domeniu.

O interesantă constatare este cea conform căreia tinerii din ţările nord-europene nu sunt suficient pregătiţi la capitolul abilităţi digitale, în timp ce tinerilor din sud nu li se po oferi posturi care implică mari cunoştinţe tehnologice.

Kathryn Parsons spunea că la nivel european avem doar 18% dintre tineri, pregătiţi din punct de vedere tehnic, în timp ce avem nevoie de 40%. Trebuie să începem să reflectăm asupra sistemului german, a cărui cultură presupune mult mai multe competenţe IT şi lansează pe piaţă ingineri bine pregătiţi din punct de vedere tehnic, adăuga aceasta.

Dan LUCA / Bruxelles

7 metode de stimulare a inovaţiei

În materialul HR Manager, pot fi descoperite cele “7 metode prin care putem stimula inovaţia angajaţilor, metode care se bazează pe crearea unui mediu în care oamenii să se simtă confortabil în a-şi asuma riscuri constructive”.

Prima regulă - inovaţia trebuie înţeleasă ca fiind responsabilitatea tuturor. Pe lângă încurajare şi recompensare, nu se poate fără o organizare în maniera în care inovarea să fie posibilă - talente şi programe pentru dezvoltarea abilităţilor creative sunt, însă acestea nu vor da niciodată roade dacă angajaţilor nu li “se oferă libertatea şi sprijinul financiar necesare pentru a crea noi produse, servicii şi sisteme”, citând din Richard Branson. Intraprenorii nu vor rămâne “să se supună rutinei sau protocolului obişnuit al companiei”.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc –România activă în dezbaterea europeană

O dovadă că România este activă în dezbaterea europeană a fost conferinţa organizată la Cluj. Un material publicat în Occidentul Românesc reuneşte cele mai interesante idei evidenţiate cu ocazia evenimentului găzduit de Facultatea de Studii Europene în 15 februarie 2013.

…….

Trãim într-o Europã dinamicã, iar rutina de zi cu zi ne lasã de multe ori nepãsãtori la actualele subiecte de interes european şi mondial. La Bruxelles, dar şi în principalele capitate europene, se contureazã o dezbatere despre viitorul instituţiilor europene. Practic, încã de acum, creionãm Uniunea Europeanã de peste 5 sau chiar 10 ani. Unde se plaseazã România în dezbaterea despre viitorul instituţiilor europene şi al Uniunii Europene în general? Ce va însemna pentru România, ca şi stat membru, un nou Tratat al UE?

Am încercam sã gãsim rãspuns la aceste intrebãri formând un consorţiu pe axul Bruxelles – Bucureşti – Cluj, implicand atat societatea civilã organizatã, cât şi lumea academicã interesatã de acest subiect. Partenerii acestui proiect atipic, care încearcã sã ţinã ancoratã România la dezbaterea contemporanã sunt: Facultatea de Studii Europene Cluj, SNSPA Bucureşti, Institutul de Cercetãri Europene Cluj, GrupRomânia Bruxelles, Clubul “România-UE” Bruxelles şi “Casa Europei” Cluj.

Prima dezbatere publicã a avut loc pe 15 februarie 2013, la Cluj, în incinta Facultaţii de Studii Europene şi am avut deosebita onoare sã o moderez. Mesajul lui Titus Corlãţean, Ministrul Afacerilor Externe, a fost foarte bine primit: "Acest tip de exerciţiu public de reflecţie poate reprezenta o sursã valoroasã de idei in contextul dialogului instituţional de la nivelul Uniunii".

Nicolae Pãun, Decanul Facultaţii de Studii Europene de la Cluj, menţiona în deschiderea dezbaterii: "Mediul academic trebuie sã ofere politicienilor idei pe care sã le poatã pune în mişcare pentru a gândi strategii". "Intrebâri precum - Cum vedem România în UE? Cum vede România UE? Ce este statul de drept? Cum interpretãm subsidiaritatea? Cum respectãm pluralismul? - oferã raspunsuri pentru o implicare pro-activã a României", preciza Diana Iancu, Decanul Facultaţii de Administraţie Publicã din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din Bucureşti.

Dacã majoritatea paneliştilor s-au aratat optimişti în privinţa viitorului Uniunii Europene, Vasile Puşcaş, fostul Negociator Şef al României la UE, tragea un puternic semnal de alarmã: "S-a ajuns la crizã tocmai pentru cã s-a persistat în politici aberante la nivel european. A te scuza cã din cauza crizei nu se pot face anumite schimbãri, nu are relevant. Problema realã fiind aceea cã nu s-au produs schimbãrile necesare înainte de apariţia crizei, pentru ca aceasta sã fie evitatã".

Instituţionalul românesc are nevoie de conţinut şi de sprijin pentru a intra într-un proiect complex ca cel al reaşezãrii instituţiilor europene. Ne bucurãm cã semnalul nostru, venit de la societatea civilã şi mediul academic, este receptat cu mare atenţie de Guvernul Romãniei. 

Pentru România, un nou Tratat al UE ar fi o nouă şansă de a se europeniza intern. Vocea României trebuie să fie remarcată de către partenerii de dialog. România trebuie sã fie un stat activ în acest proces de reformă a instituţiilor UE. Trebuie definite oportunităţile Românie, ancorate în realitate, care sunt obiectivele nu doar naţionale, ci şi europene.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Cadran Politic – România şi viitorul instituţiilor europene

Cititorii Cadran Politic au putut afla mai multe despre intriga europeană privind construcţia comunitară şi implicarea românească în dezbaterea privind viitorul instituţiilor europene, lansată prin conferinţa-dezbatere de la Cluj, dintr-un recent articol apărut în această publicaţie.

………

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în 1 decembrie 2009, au intervenit schimbări în arhitectura instituţională a Uniunii Europene, cu impact asupra proceselor decizionale în sferă politico-legislativă. Este însă neclar deocamdată în ce măsură această reaşezare este definitivă, semnificativă, oportună ori eficace.

I. Starea de fapt – O Europă „în construcţie”

Între „inovaţiile” Tratatului de la Lisabona – propuse încă din perioada experimentului eşuat al Tratatului Constituţional –  un preşedinte al Consiliului European, ales pentru un mandat de doi ani şi jumătate şi chiar un şef al diplomaţiei europene. Aceste roluri sunt jucate în prezent de Herman van Rompuy şi respectiv de Catherine Asthon. Cea mai vizibilă şi influentă personalitate UE rămâne însă preşedintele Comisiei Europene, pentru încă un an José Manuel Durao Barroso. Nici rolul Uniunii în plan internaţional nu pare a fi intrat într-un scenariu de „boom” cu un Serviciu de Acţiune Externă de sine stătător, cu o organigramă compozită, limitată în atribuţii şi suferindă motivaţional.

Deşi apare ca o certitudine, sporirea rolului Parlamentului European, prin extinderea domeniului de aplicare a „procedurii ordinare” legislative – a bătrânei „co-decizii”, legitimitatea lui pare să se afle în scădere. Lipsa unui proces transparent asociat campaniei electorale, conduce, alături de alţi factori la dezinteresul manifestat în continuare de cetăţean – inclusiv prin absenteism – faţă de clasa politică europeană şi de liderii ei care par incapabili să găsească o soluţie comună în faţa unei probleme comune: criza economică.

La 1 ianuarie 2013, Tratatul bugetar european a intrat în vigoare. O condiţie impusă de acest document este ca şefii de stat şi de guvern ai zonei euro să se întâlnească de cel puţin două ori pe an, în cadrul summit-urilor zonei euro, la care vor fi invitaţi şi reprezentanţii Comisiei Europene. Preşedinţii Băncii Centrale Europene şi ai Parlamentului European pot fi, de asemenea, invitaţi la aceste summit-uri. Cel puţin o dată pe an şi oricând se consideră necesar, liderii statelor non-euro care au aderat la tratat pot participa la aceste întâlniri. S-ar putea spune că e un semnificativ pas înainte, caracterizat prin participativitate şi deschidere. Totuşi, Republica Cehă şi Marea Britanie vor lipsi de la aceste summit-uri, întrucât nu au semnat tratatul.

 II. Intriga europeană

Fundamentate de aceste incertitudini, la scurt timp după implementarea noului tratat, au apărut deja revendicări în sensul modificării prevederilor acestuia, dând naştere unei crize instituţionale, care a continuat în ultima perioadă cu divergenţele legate de soluţionarea crizei în special din zona euro.

Europa pare tot mai fragmentată între adepţii diferitelor variante de redresare propuse de liderii europeni, deşi pentru toţi, “cuvântul de ordine”  este “o mai bună integrare europeană”. Vorbim tot mai mult despre uniune politică şi uniune fiscală ca piste de ieşire din criză.

Negocierile pentru bugetul comunitar 2014-2020 vor alimenta dezbateri animate pe parcursul anului 2013. Simultan, mai cu seamă în ţările mari europene, alegerile europene din mai 2014 par a se contura ca o luptă între tabere pro-europene sau eurosceptici. Tot anul viitor se va decide şi asupra succesorului sau a succesoarei lui Herman van Rompuy în fruntea Consiliului European.

Această decizie va fi luată la nivel de şefi de stat şi de guvern, emanaţi la rândul lor din procese elective naţionale. Alegerile din Italia (februarie) şi Germania (septembrie) vor influenţa cu certitudine “pulsul european”. Mai întâi, întrucât criza economică nu poate fi combătută doar cu mijloace proprii de statele afectate: Grecia, Spania sau Portugalia, iar după “înecarea” motorului franco-german după părăsirea scenei politice pariziene de către Nicolas Sarkozy, Berlinul a cooperat mai intens cu Roma lui Mario Monti. Apoi, pentru că intenţiile de la Bruxelles şi Berlin de accelerare a integrării par a avea un periculos efect centrifug pentru Marea Britanie, Premierul Cameron ameninţând cu spectrul “la termen” al unui referendum pentru rãmânerea ţării sale în UE.

III. Dezvoltări europene

 În următorii 3 ani vom asista la o dezbatere intensă despre viitorul UE, care ar putea culmina probabil cu o Conferinţă Interguvernamentală (IGC) în 2015, în pregătirea unui nou tratat constitutiv. Poziţionarea statelor membre în ecuaţia europeană este determinantă pentru această dezbatere.

 În mediile europene se conturează idei noi: o structură instituţională nouă cu un posibil Guvern de tip federal, o a doua Cameră a Parlamentului European (actualul Consiliu?), alegeri primare la nivelul principalelor partide europene şi candidaturi deschise pentru poziţiile de vârf din Uniunea Europeană.

Vicepreşedintele Comisiei, Viviane Reding, a anunţat schiţa unui viitor tablou instituţional:  “Ne vom păstra diversitatea culturală şi lingvistică. Dar avem nevoie de un Guvern puternic şi de un Parlament altfel structurat – eventual bicameral. Poate ar fi bine să existe un Parlament ales prin referendum şi o cameră a ţărilor, în care fiecare stat să fie reprezentat în mod egal. Şeful Guvernului European ar trebui ales în mod direct de către reprezentanţii popoarelor. Aceasta ar fi democraţia parlamentară de care avem nevoie în Europa”.

 Ca noutate, recent numele viitorilor membri ai Comisiei au fost legate de membrii aleşi în Parlamentul European, de aici şi intenţia de a decala datele alegerilor programate pentru vara 2014 – după alegerea preşedintelui Parlamentului, ceea ce ar permite suficient timp până la desemnarea preşedintelui Comisiei Europene.

În oricare dintre variante, campania pentru “europenele” din 2014 va începe încă din toamna acestui an. Tot atunci, partidele europene îşi vor desemna, după proceduri mai degrabă interne, decât prin alegeri primare, candiaţii pentru poziţia de preşedinte al Comisie Europene (Martin Schulz pentru socialiştii europeni?, Donald Tusk pentru popularii europeni? şi Guy Verhofstadt pentru liberalii europeni?).

Martin Schulz declara că vede “integrarea europeană”, ca soluţie la problemele cu care se confruntă Uniunea în ultimii ani. Parlamentul European s-a dovedit preocupat de întărirea cooperării cu parlamentele naţionale şi prevenirea riscului fragmentării, sistemul fiind mult îngreunat de creşterea numărului actorilor politici. În privinţa democraţiei, Preşedintele legislativului european declara că procesul decizional european ar trebui să fie mult mai transparent, ceea ce ar conduce la crearea unei sfere publice europene.

Bugetul european comun, un preşedinte al Comisiei Europene ales în mod direct şi o campanie electorală cu adevărat europeană, ar îndrepta tot mai mult Europa spre un sistem de tip “Statele Unite ale Europei”. În acest context, viitorul stabil al UE nu s-ar rezuma doar la Uninea Fiscală, ci şi la cea Politică.

Deşi e posibil să se opteze pentru soluţii precum un Minister de Finanţe European, pentru competenţe lărgite pentru Parlamentul European şi pentru controlul financiar al Bruxelles-ului asupra instituţiilor naţionale, totuşi democraţia reală nu va fi asigurată decât prin legitimitatea dată de organizarea alegerilor populare. Herman Van Rompuy, Preşedintele Consiliului European, ales de liderii politici ai statelor europene, este de părere chiar că alegerile directe ar fi „contraproductive” fără lărgirea concomitentă a competenţelor Comisiei.

Există voci care consideră federalismul în Europa ca fiind o direcţie greşită. De ce? Exemplul succesului modelului american din perioada hamiltoniană implică existenţa pârghiilor instituţionale necesare şi a delegării şi repartizării clare a competenţelor pentru gestionarea resurselor financiare. Or liderii europeni puternici şi/sau liderii statelor membre importante îşi păstrează poziţiile, excepţiile şi interesele naţionale. Câtă vreme acestea primează, Europa rămâne fragmentată între adepţii diferitelor variante de redresare propuse.

Marea Britanie pare să se simtă “incomodată” de situaţiile în care nu poate decide, atunci când trebuie să urmeze hotărârile Bruxelles-ului. Discuţiile pentru renegocierea poziţiei Marii Britanii în UE vor influenţa semnificativ “faţa” Uniunii. Ministrul britanic pentru Afaceri Europene, preciza recent că rolul pe care îl are Uniunea Europeană pentru ţara sa este: “arhitectura europeană, suportul colaborării cu partenerii noştri cei mai apropiaţi, pe probleme transfrontaliere precum schimbările climatice, dezvoltarea internaţională, migraţia şi activităţile infracţionale. Mai mult, ne permite să avem o voce mai puternică pentru a promova în întreaga lume valorile democraţiei, piaţa liberă şi drepturile omului”. De partea cealaltă, recent, personalităţi “cu greutate” istorică, precum Jacques Delors, au considerat că Marii Britanii i s-ar putea oferi statutul de „membru asociat al UE”.

În context, Berlinul este din ce în ce mai angajat pentru calea “europeană”. Discursul cancelarului Angela Merkel abordează tot mai frecvent tema integrării, cu accent pe beneficiile cetăţeanului european. Germania este una din marile susţinătoare ale Noului Tratat European. Consideră că dacă situaţia o cere integrarea “pe mai multe viteze” nu trebuie exclusă ca soluţie. Există un raport de directă proporţionalitate între angajamentul guvernului ţării cu cea mai importantă economie din Europa şi viitorul Uniunii. De aceea cursul evoluţiilor următoare la nivel european este strâns legat de rezultatele alegerilor organizate în 2013 în Germania. George Friedman afirma, în „Următorul deceniu”, chiar faptul că “dacă Franţa şi Germania îşi continuă cooperarea, ele rămân centrul gravitaţional european. Dacă Franţa şi Germania intră într-un conflict, coliziunea va sfâşia întreaga Europă, lăsând naţiunile libere să se despartă şi să se alinieze într-o nouă configuraţie”.

Conform declaraţiilor Ministrului Afacerilor Externe, Didier Reynders, Belgia susţine şi ea măsurile care orientează Uniunea Europeană spre un model de organizare de tip federal. Ideea constituirii unei instituţii financiare europene, care să deţină controlul suprem, ar fi acceptată şi de statul spaniol, deşi Ministrul de Externe al Spaniei, Jose Manuel Garcia-Margallo, s-a declarat nemulţumit de absenţa unei “guvernări economice, care să fi fost în măsură să reducă diferenţele dintre ţările care formează Zona Euro”.

Preconizările pentru următoarele decenii în privinţa ascensiunii economice şi politice în Europa, sunt legate, conform analiştilor, şi de evoluţiile din Turcia şi Polonia, aceasta din urmă impresionând plăcut la multe capitole prin prestaţia din ultimii ani.

IV. Poziţionări naţionale

 Convingerile diferite privind integrarea europeană de la nivelul statelor membre, constituie indicii înspre dezvoltarea unei Europei “cu mai multe viteze”, în care se disting cel puţin 4 mari grupuri de ţări:

Ø       Statele din zona euro, în special conduse de Germania, interesate de o uniune politică mai adâncă,

Ø       Statele din afara zonei euro adepte ale statu-quo-ului (de exemplu Marea Britanie, Polonia, Ungaria, Republica Cehă) care se mulţumesc cu un parteneriat limitat la Piaţa Unică,

Ø       State membre şi statele candidate (Turcia, Islanda, Serbia, Muntenegru, Macedonia) şi potenţialele candidate (Balcanii de Vest) entuziaste în raport cu proiectul european,

Ø       Statele AELS (Asociatia Europeană a Liberului Schimb) din afara UE, dar legate de aceasta printr-o cooperare economică strânsă, fundamentată pe acorduri comerciale şi parteneriate bazate pe libertăţile de circulaţie.

Odată cu urgenţa necesităţii depăşirii crizei financiare, atenţia se îndreaptă spre integrarea europeană. Ţările europene, din zona euro, din afara ei şi statele non-UE, îşi reevaluează relaţia cu Uniunea Europeană.

Ø       Germania forţează soluţia unei integrări economice şi politice mai aprofundate şi doreşte mai multă putere pentru Uniunea Europeană;

Ø       Franţa împărtăşeşte în principiu această poziţie. Există totuşi tensiuni cu Germania în privinţa măsurilor de austeritate şi temeri faţă de pierderea influenţei franceze în UE;

Ø       Marea Britanie reevaluează în general implicarea sa. Este împotriva tuturor creşterilor bugetare a UE, insistând pentru păstrarea unei Europe care să aibă în centru piaţa internă, fără mai multă integrare în direcţia unei uniuni fiscale sau politice;

Ø       Turcia ţara vecină importantă care riscă să continue sine die parcursul spre statutul de membru cu dreptul depline al unei Uniuni nepregătite politic şi economic;

Ø       Rusia încercă să se poziţioneze ca un partener economic de încredere, în special în domeniul furnizării energiei. Alături de Ucraina, caută o relaţie bazată pe acorduri economice privilegiate cu Uniunea Europeană.

Mai mulţi actori vor duce dezbaterea cu privire la viitorului Europei. Think-tank-urile şi mulţi alţii au început să lanseze numeroase idei şi scenarii. Factorii de decizie europeni cu experienţă, corporaţiile multi-naţionale, partidele politice şi oamenii politici naţionali vor evalua subiectul.

 V. România şi viitorul european

România este unul dintre cele 25 de state membre UE care au decis să semneze Tratatul Fiscal. Unde se plasează însă România în dezbaterea despre viitorul instituţiilor europene şi al Uniunii Europene în general? Care este rolul cheie al României în acest proces de transformare, ce am putea câştiga şi care ar putea fi pierderile? Ce idei, ce bune practici ar putea sugera România pentru ameliorarea arhitecturii instituţionale şi a funcţionarii UE? Ce dificultăţi a întâmpinat în scurta perioadă de 6 ani de membership? Ce soluţii ar fi pentru surmontarea lor? Cât poate influenţa interesul românesc dezbaterea despre viitorul Europei? Cum şi în ce mod? Care este acest interes în context european? Acestea sunt doar câteva întrebări care suscită interesul unei dezbateri la nivel intern în contextul descris anterior.

Ce va însemna pentru România, ca şi stat membru, un nou Tratat al UE? Vasile Puşcaş consideră că ar fi “o nouă şansă de a se europeniza intern sau o altă simulare de schimbare, doar pentru ca anumiţi lideri români să se asocieze cu unul sau altul dintre puternicii Europei”.

Noua guvernare din România a lansat deja dezbaterile pe tema unei noi Constituţii în România, dar şi în privinţa regiunilor de dezvoltare. Care vor fi aceste schimbări vom vedea poate deja în 2013. Calibrarea actuală a portofoliilor din Cabinetul Ponta, axat, aşa cum spunea şi premierul, pe structura Comisiei Europene, denotă deja o nouă abordare, sectorială, atât de necesară stadiului actual al ţării noastre.

Credem că este foarte important ca dezbaterea despre România şi regiunile sale, ca orice dezbatere internă să fie racordată la actuala dezbatere despre viitorul instituţiilor europene. Pentru că Europa nu mai este de mult politică externă, ci parte a politicii interne a fiecărui stat membru. De aceea invităm la reflecţie şi dezbatere!

Am încercam sã gãsim rãspuns la aceste întrebãri formând un consorţiu pe axul Bruxelles – Bucureşti – Cluj, implicand atât societatea civilã organizatã, cât şi lumea academicã interesatã de acest subiect. Partenerii acestui proiect atipic, care încearcã sã ţinã ancoratã România la dezbaterea contemporanã sunt: Facultatea de Studii Europene Cluj, SNSPA Bucureşti, Institutul de Cercetãri Europene Cluj, GrupRomânia Bruxelles, Clubul “România-UE” Bruxelles şi “Casa Europei” Cluj. Prima dezbatere publicã a avut loc pe 15 februarie 2013, la Cluj, în incinta Facultaţii de Studii Europene. Urmatoare, în prezenta lui Titus CORLĂŢEAN, Ministrul Afacerilor Externe, va avea loc la sfârsitul lunii mai 2013, la Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Puşcaş şi Verheugen din nou în aceeaşi sală

Facultatea de Studii Europene din Cluj a găzduit recent un eveniment important pentru vizibilitatea europeană – acordarea titlului de Doctor Honoris Causa fostului comisar european pentru Extindere, Günter Verheugen, în semn de reconoaştere pentru ‘’contribuţia sa substanţială şi constantă la progresul României, în vederea includerii sale în proiectul european la începutul secolului al XXI-lea’’.

Nu vreau să mă axez pe reacţiile apărute cu această ocazie, ci doresc să subliniez mesajul transmis de Verheugen. Acesta a declarat că oraşul Cluj-Napoca este ‘’deosebit de european’’. Iar în privinţa României, fostul comisar remarcă schimbări importante în ultimii ani - ‘’România nu este doar o ţară care aparţine UE, ci este o ţară care independent reuşeşte să se transforme. România a trecut printr-o criză politică anul trecut şi pot să spun că înţeleg motivele de îngrijorare de la Bruxelles şi a altor capitale. Mă tem că în UE este o problemă gravă vizavi de modul în care înţelegem România. Avem standarde duble şi motive mereu în transformare. Există o serie de state membre noi sau vechi, care din cînd în cînd trec prin crize politice. După această criză politică din România am impresia că efectul a fost o maturitate politică diferită şi un stil politic diferit. Cu toate acestea, putem să observăm progresul. Răspunsul nu este să condamnăm o asemenea ţară, ci să-i oferim sprijinul practic’’.

Vasile Puşcaş, cealaltă partea la masa negocierilor de aderare, a subliniat faptul că omul politic german a avut o activitate de excepţie în cadrul Extinderii Europene, iar „includerea României în cel de-al cincilea val de extindere a UE a fost şansa noastră, ca ţară şi popor, să ne înscriem pe coordonatele unei evoluţii care poate duce la dezvoltare şi modernizare”.

Dan LUCA / Bruxelles

A study: Romania and the future of the European institutions

Romania is one of the 25 EU member states that decided to sign the Fiscal Treaty. But where is Romania placed in the debate about the future of the European institutions and the European Union in general? What will it mean for Romania, as an EU member state, when a new EU treaty is negotiated?

We try to find answers to these questions during meetings with a consortium of people from Brussels, Bucharest, and Cluj, involving both civil society organizations and academics interested in the subject. The partners involved in this project, which is centered on keeping Romania anchored in the current debate, are: the Faculty of European Studies Cluj, SNSPA Bucharest, the European Research Institute from Cluj, GrupRomânia Brussels, Club “Romania-EU" Brussels and “House of Europe” Cluj. EurActiv Romania is media partner.

The first public debate held on February 15, 2013, in Cluj, within the Faculty of European Studies, and I had the honor to moderate it.

The message of Titus Corlăţean, Romanian Foreign Minister, was very well received: "This kind of public exercise of reflection can be a valuable source of ideas in the context of institutional dialogue at EU level".

Nicolae Paun, Dean of the Faculty of European Studies in Cluj, mentioned in his opening statement that "academics should provide ideas that enable politicians to trigger strategies".

"Questions like ‘How do we see Romania in the EU?’, ‘How does Romania perform in the EU?’, ‘What is the rule of law?’, ‘How to interpret subsidiarity?’, ‘How to respect pluralism?’ - provide answers for a pro-active involvement of Romania", stated Diana Iancu, Dean at SNSPA (National School of Political Studies and Public Administration) Bucharest.

While most panelists were positive about the future of the European Union, Vasile Puscas, former Chief Negotiator of Romania to the EU, brought forth a strong warning: "It was precisely because of aberrant policies at the European level that the crisis has persisted. An apology that the crisis cannot change things is not relevant. The actual problem is that there were necessary changes were not made before the crisis, so that it could have been avoided".

Romanian institutions need content and support to enter a complex project like that of resettlement of the European institutions. We are glad that the signal we give with this initiative, coming from civil society and academia, is received with great attention from the Romanian Government.


The main conclusions of the debate in Cluj:

• The European Union needs an administrative reform to regulate the distribution of powers, including an exact explanation of questions such as who does what?

• Unfortunately, the EU has remained a regional organization, because of its leaders. To change this it would take a strong Commission. The European Court of Justice has come to the rescue: without its intervention businessmen would leave the EU.

• The role of the European Commission is to focus on the global reach of its policies, not only on initiating and monitoring.

• The beliefs of the Member States towards European integration provide indications towards the development of a "multi-speed" Europe.

• The EU should consider a federation-like structure in which relations are horizontal, like in the German or Austrian federation.

• We should not forget about “the Markets”, further influencing leaders' decisions.

• Different forms of skepticism which have developed recently in Europe have an impact on a reform of European institutions.

• In Romania, a new EU treaty would be another chance for domestic Europeanization.

• Romania’s voice must be observed by dialogue partners. Romania must be an active state in the process of reforming the EU institutions.

• Romania has defined opportunities, grounded in reality, which aims not for only national but also European development.

• It is imperative to connect the debate about Romania and its regions, or any other internal debate, to the current debate about the future of European institutions.

• From the perspective of the years to come, universities must play a bigger role in future negotiations, to give up the convenience of interior walls, to be open to the community.


A 24-page study derived from the discussion in Cluj, can now be accessed online (Romanian version).

Dan LUCA / Brussels

 

Dan LUCA – articol în Cariere – Cum convingem tinerii români din Diaspora să se întoarcă acasă?

O carieră de succes poate însemna pentru un tânăr român care a studiat în străinătate, nu numai un job în afara graniţelor ţării, ci din contră, acesta îşi poate continua dezvoltarea întorcându-se acasă.

Pentru aceasta însă, Statul roman trebuie să creeze facilitaţi şi oportunităţi atractive. Am încercat împreună cu Anda Ghiran să includem câteva idei interesante în materialul publicat recent de Cariere.

………

În octombrie 2012, se prezenta în incinta Parlamentului European de la Bruxelles un studiu despre tinerii români din Diaspora şi cum văd ei România. Una dintre concluzii întăreşte o idee mult vehiculată, dar prea puţin aplicată. Şi anume, faptul că “majoritatea tinerilor plecaţi la studii, stagii, muncă în străinătate vor să se întoarcă acasă şi să contribuie pentru o Românie mai bună, mai onestă şi mai profesionistă”.

La câteva luni după, în ianuarie 2013, o altă iniţiativă de acest gen a fost lansată de către Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) la Bucureşti. "Smart Diaspora" se numeşte strategia Ligii care îşi propunea să atragă tinerii din Diaspora înapoi în România. Printre propunerile făcute în ianuarie, una ne-a atras în mod special atenţia: "Oferirea de facilităţi financiare la (re)stabilirea în ţară sub forma unor deduceri fiscale pentru o perioadă determinată, acordate absolvenţilor de studii finalizate la cele mai bune 500 universităţi din întreaga lume".

Nu este pentru prima dată când creierele tinere din Diaspora strigă în gura mare: "Vreau să mă întorc acasă". Dar este pentru prima dată când un program guvernamental inteligent, fezabil şi realistic poate fi pus în practică. Au mai existat astfel de programe-idei şi, pentru că promiteau prea mult de la început, nu au rezistat pe o perioadă lungă.

În prezent, România – chiar dacă constientizează potenţialul absolvenţilor români din străinătate – nu îl utilizează suficient. Ce ar fi dacă Guvernul României ar organiza un program-concurs (condiţii de aplicare foarte clare şi transparente) şi în fiecare an ar susţine 100 de tineri (absolvenţii celor 500 cele mai bune universităţi din lume) să îşi deschidă o firmă acasă, în România? Susţinerea ar putea însemna: consultanţă juridică şi firmă de contabilitate gratis timp un an, training în România despre administraţia românească şi sistemul financiar, sediu gratis timp de un an, ajutor în angajarea altor tineri, scutire de impozite pe profit etc. Programul ar trebui să funcţioneze uşor, să nu propună mai multe decât poate oferi şi mai ales, să descifreze care sunt tinerii care pot schimba România şi ce pot ei să-i ofere în domenii cheie de dezvoltare, strategice.

Vom prezenta oferta noastră, bine articulată, actualilor Guvernanţi, cu mari speranţe de reuşită, având în vedere sprijinul pe care îl avem în activitatea noastră de la Bruxelles: eurodeputaţii sunt implicaţi activ în problemele Diasporei, Cristian David (Ministrul Românilor de Pretutindeni) s-a întâlnit recent cu tinerii români din Bruxelles, iar Nicu Bănicioiu (Ministrul Tineretului şi Sportului) sprijină mult cooperările internaţionale.

Credem cu tărie că este momentul oportun pentru a lansa un PROGRAM GUVERNAMENTAL pentru creşterea investiţiilor în România  prin expertiza tinerilor români din străinătate “Back home: INVESTIM în ROMÂNIA”. Totul axat pe 3 palieri de dezvoltare: creşterea investiţiilor în România; crearea de noi locuri de muncă pentru şi de către tinerii români din Diaspora şi din România şi atragerea în România a absolvenţilor de studii finalizate la cele mai bune universităţi din lume.

Dan LUCA / Bruxelles

Un NATO economic?

In contextul ascensiunii puternice a Chinei, Europa şi Statele Unite intenţionează să aplice măsuri prin care să îşi stimuleze economiile şi piaţa locurilor de muncă şi să prezinte un front unit împotriva puterii asiatice, după cum preciza presa germană.

Negocierile viitoare vor aborda astfel şi problema standardelor şi reglementărilor comune în domenii cum ar fi siguranţa alimentelor sau proprietatea intelectuală. „Un exemplu extrem de des menţionat este cel al standardelor diferite de siguranţă pentru automobile, care determină o companie ca Audi să producă versiuni diferite ale maşinilor sale pentru piaţa americană”.

Primele reacţii ale marilor jucători globali le vom afla odată cu Summit-ul G8, programat pentru această vară.

Dan LUCA / Bruxelles

Studiu: România şi viitorul instituţiilor europene

România este unul dintre cele 25 de state membre UE care au decis sã semneze Tratatul Fiscal. Unde se plaseazã însã România în dezbaterea despre viitorul instituţiilor europene şi al Uniunii Europene în general? Ce va însemna pentru România, ca şi stat membru, un nou Tratat al UE?

Am încercam sã gãsim rãspuns la aceste intrebãri formând un consorţiu pe axul Bruxelles – Bucureşti – Cluj, implicand atat societatea civilã organizatã, cât şi lumea academicã interesatã de acest subiect. Partenerii acestui proiect atipic, care încearcã sã ţinã ancoratã România la dezbaterea contemporanã sunt: Facultatea de Studii Europene Cluj, SNSPA Bucureşti, Institutul de Cercetãri Europene Cluj, GrupRomânia Bruxelles, Clubul “România-UE” Bruxelles şi “Casa Europei” Cluj. Partenerul media este EurActiv România.

Prima dezbatere publicã a avut loc pe 15 februarie 2013, la Cluj, în incinta Facultaţii de Studii Europene şi am avut deosebita onoare sã o moderez.

Mesajul lui Titus Corlãţean, Ministrul Afacerilor Externe, a fost foarte bine primit: "Acest tip de exerciţiu public de reflecţie poate reprezenta o sursã valoroasã de idei in contextul dialogului instituţional de la nivelul Uniunii".

Nicolae Pãun, Decanul Facultaţii de Studii Europene de la Cluj, menţiona în deschiderea dezbaterii: "Mediul academic trebuie sã ofere politicienilor idei pe care sã le poatã pune în mişcare pentru a gândi strategii".

"Intrebâri precum - Cum vedem România în UE? Cum vede România UE? Ce este statul de drept? Cum interpretãm subsidiaritatea? Cum respectãm pluralismul? - oferã raspunsuri pentru o implicare pro-activã a României", preciza Diana Iancu, Decanul Facultaţii de Administraţie Publicã din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din Bucureşti.

Dacã majoritatea paneliştilor s-au aratat optimişti în privinţa viitorului Uniunii Europene, Vasile Puşcaş, fostul Negociator Şef al României la UE, tragea un puternic semnal de alarmã: "S-a ajuns la crizã tocmai pentru cã s-a persistat în politici aberante la nivel european. A te scuza cã din cauza crizei nu se pot face anumite schimbãri, nu are relevant. Problema realã fiind aceea cã nu s-au produs schimbãrile necesare înainte de apariţia crizei, pentru ca aceasta sã fie evitatã".

Instituţionalul românesc are nevoie de conţinut şi de sprijin pentru a intra într-un proiect complex ca cel al reaşezãrii instituţiilor europene. Ne bucurãm cã semnalul nostru, venit de la societatea civilã şi mediul academic, este receptat cu mare atenţie de Guvernul Romãniei. 

Principalele concluzii ale dezbaterii de la Cluj:

• Uniunea Europeană are nevoie de o reformă administrativă, de un act pentru reglementarea procedurilor administrative de distribuirea competenţelor, şi anume pe explicarea exactă a răspunsurilor la întrebări precum, cine, ce face?

 

• UE a rămas ca o organizaţie regională, din păcate, din cauza liderilor săi. Este nevoie de o Comisie puternică. Salvarea a venit însă din partea Curţii Europene de Justiţie, fără intervenţia căreia oamenii de afaceri ar pleca din UE.

• Rolul Comisiei Europene să se orienteze şi spre dirijarea politicilor cu acoperire globală, nu doar pe iniţiere şi monitorizarea acestora.

• Convingerile diferite privind integrarea europeană de la nivelul statelor membre, constituie indicii înspre dezvoltarea unei Europei “cu mai multe viteze”.

• Trebuie să gândim Uniunea Europeana ca o federaţie funcţională, în care relaţiile vor fi pe orizontală, de tip reţea, aşa cum se întâmplă în cazul federaţiei germane sau celei austriece.

• În toată această dezbatere nu trebuie lăsate de o parte Pieţele, care influenţează în continuare deciziile liderilor.

• Diferitele forme de euroscepticism care s-au dezvoltat în ultima vreme în Europa au un impact asupra procesului de reformă a instituţiilor europene.

• Pentru România, un nou Tratat al UE ar fi o nouă şansă de a se europeniza intern.

• Vocea României trebuie să fie remarcată de către partenerii de dialog. România trebuie sã fie un stat activ în acest proces de reformă a instituţiilor UE.

• Trebuie definite oportunităţile Românie, ancorate în realitate, care sunt obiectivele nu doar naţionale, ci şi europene.

• Dezbaterea despre România şi regiunile sale, ca orice dezbatere internă, este imperativ să fie racordată la actuala dezbatere despre viitorul instituţiilor europene.

• Din perspectiva anilor care vin, Universităţile trebuie să facă mai mult pe negocierile viitoare, să renunţe la comoditatea din interiorul zidurilor, să se deschidă către comunităţi.

Studiul de 24 de pagini, provenit din dezbaterea de la Cluj, se poate acum accesa online.

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Implicare românească în dezbaterea europeană

Mă bucur că iniţiativa implicării româneşti în dezbaterile despre viitorului UE, gândită acum câteva luni, prinde. Lucrăm excelent în combinaţia “societate civilă organizată – academic”, pe axul “Bruxelles - Bucureşti – Cluj”.

Întâlnirea de la Cluj din 15 februarie a avut un impact bun atât în presă, cât şi în rândul publicului. Primesc în continuare reacţii în urma evenimentului. Este foarte important să avem o dezbatere apreciată de instituţiile româneşti – şi în acest caz, aceasta se întâmplă.

Apreciez în mod deosebit implicarea ministrului Titus Corlăţean, cu potenţial mare de a continua colaborarea în mai 2013 la dezbaterea de la Bruxelles, dar şi în toamnă la conferinţa din Bucureşti.

Dan LUCA / Bruxelles

Competition as a form of involvement in projects

I like the idea of ​​competition, and rewarding the winners. Many times I managed to motivate young people to participate in projects via competitions.

In the fall of 2004, "House of Europe" Cluj-Napoca decided to deepen the study published in 2003 on "The impact of EU enlargement on Cluj" with a comprehensive analysis, aimed to present situation of the Cluj from a European perspective. In addition to traditional research methods, we launched an essay contest addressed to the citizens of Cluj, carefully designed to gather innovative ideas to help the city become more visible from a European perspective. The project received a total of 22 essays, and the jury was composed of personalities from Brussels, Bucharest and Cluj, the European Parliament, Committee of the Regions, Mission of Romania to the EU (Brussels), Ministry of Foreign Affairs, Ministry of Education and Research, Regional Council Cluj, Cluj-Napoca City Hall, the private sector, academia, NGOs and the media.

The submitted essays were the mainly about the "State of the Union: Cluj-Brussels", giving voice to civil society. Third place was won by Emil Pop, Project Secretary at the University "Babes-Bolyai" Cluj-Napoca; the second place was occupied by Adina Ungur, a student at the Faculty of Humanities of the University "Babes-Bolyai" Cluj -Napoca, and editor of the magazine "Atheneum", published for the Romanian Community in Canada. The first prize was awarded to George Cârstocea, 17 years old at the time, a high school student at "George Şincai" in Cluj-Napoca.

And to show where ambition and involvement can take you, I recently discovered that George is currently studying in California. When contacted, he told us what the competition meant to him: "I wrote about Cluj explicitly as a product sold to tourists. In high school, I still thought I might have a career in PR or advertising, and the essay I wrote from the same point of view was rather naïve, but enthusiastic. The essay gave me the chance to play a bit with the idea of ​​writing for a specific audience, and it seems that my intuition at that time was right".

For about five years I teach courses on European Union policy mechanisms, focusing on the private sector and the "connection" to the Community institutions. Besides addressing general topics, such as: public sphere and the EU; European identity and values; EU communication policy; business interest groups in Europe; "Global structures" in Europe; and EU media landscape, it was a pleasant surprise to interact with students at "Babes-Bolyai" University in Cluj-Napoca (especially with those from the Faculty of European Studies) during the presentation I gave on the theme "How to find a job in Brussels?".

On this occasion we launched an essay contest, challenging participants to jointly identify development opportunities for EU-Romania relations. The prize money reached a total of 300 euros for the winning essays; however does it really interest the student whether the reward is big or small? I say that this is not necessarily the case, because in addition to receiving this monetary reward, they acquire work experience, which will be a valuable asset on any young resume. The winning essay, sent by Ana Vlad, was published on the blog "House of Europe", as part of a series on the same subject from several specialists in Brussels.

But what does such a competition for mean for young participants? Ana Vlad wrote: "The reason I decided to participate in the contest was the opportunity to express my opinion without having to cite sources, and without the stress linked to the search for synonyms to express an idea as academic. Persons with extensive experience with how things work in Brussels were interested to know my opinion about the evolution of EU-Romania relations. The competition was an excellent opportunity to practice my ability in stringing ideas together on this subject".

Dan LUCA / Brussels