Uniunea Europeanã divizatã între pro-UE și pro-state membre

Ultima lunã a fost din nou dinamicã pentru politica europeanã și chiar pentru relaţiile internaţionale.

Ø  Partidele politice europene (EPP, PES, ALDE și Verzii) și-au definitivat calendarul pentru alegerile primare europene. Accentul este însã pe desemnarea Spitzenkandidaten și mai puţin pe o procedurã de vot deschis, de genul alegeri primare. Așa cum menţionasem acum 4 ani, alegerile primare din 2014 au fost un pas înainte în comunicarea europeanã, dar totuși au avut un impact marginal la nivelul cetãţenilor. Probabil, din cauza acestui element, liderii își focalizeazã efortul pe desemnarea candidaţilor pentru funcţia de președinte al Comisisi Europene dupã alegerile din mai 2019.

Ø  Dacã mai spera cineva ca actualul președinte Juncker va mai prinde un al doilea mandat, recentul Summit NATO de la Bruxelles a confirmat imposibilitatea acestui scenariu. Un președinte slãbit, cel puţin fizic, nu poate sã inspire cetãţenii pentru încã 5 ani. Deci avem… "dezlegarea la pește", scuze, la competiţia pentru viitorul președinte al Comisiei Europene, chiar și la nivelul EPP din care provine actualul președinte.

Ø  Farã sã aștepte prea mult, partidele politice, dar și experţii politici, sugereazã scenarii posibile pentru un viitor Parlament European. Sunt întrebãri interesante din cercurile bruxelleze: Vom asista la o Macronizare a Parlamentului European precum cea a Parlamentului Francez de anul trecut? Partidul lui Macron și cel al cancelarului Merkel vor activa în același grup politic în viitorul Parlament European?

Ø  Sã nu uitãm, deși e greu sã formezi o coaliţie la putere în Parlamentul European, dupã ce tragem linie la sfârșit de mai 2019, partidul european cu cele mai multe locuri poate emite pretenţii sã numeascã președintele Comisiei Europene. La nivelul EPP nici nu se concepe cedarea puterii în 2019. Liberalii europeni (ALDE) doresc un scenariu în care, cu "ajutorul grupului Macron" (utopic în acest moment), sã devinã o forţa de top 2. Socialiștii mizeazã pe o regrupare a forţelor de Stânga, inclusiv cu Comuniștii și Verzii, pentru a "prelua puterea europeanã".

Ø  Mulţi preconizeazã cã de fapt viitorul Parlament European se va diviza în douã mari grupuri: pro-UE și pro-state membre. Iar fiecare dintre aceste grupuri va lua eurodeputaţi de la marile familii politice europene. Cam pe aceastã idee marșa recent și președintele Franţei.

Ø  În continuare se construiește noua narativã la Bruxelles, pentru a pregãti MOMENTUL EUROPEAN 2019: la provocãri naţionale, soluţii europene (inclusiv problema imigraţiei), buget european (mai precis un buget în jurul monedei euro).

Ø  Nu mai surpinde intervenţia presedintelui american în lupta politicã din Marea Britanie. De ce? Fiindcã poate!

Ø  Presiunea financiarã asupra ţãrilor membre NATO nu este nouã. De fapt mandatul actualului Secretar General are ca prioritate maximã creșterea contribuţiei ţãrilor membre, el însuși fiind dat exemplu pentru un astfel de succes la nivelul Norvegiei. Doar cã acum iese la suprafaţã frontal subiectul prin vocea actualului președinte american.  

Dan LUCA / Bruxelles

Vasile Pușcaș se întoarce la Bruxelles

Doar cei trecuţi de 40 de ani sau fanii politicilor europe își mai amintesc cã a fost un timp în care România se lupta la greu pentru a adera la Uniunea Europeanã. În perioada 2001–2004, vreo 500 de tineri români, aflaţi la București (dar unii din Cluj) sau Bruxelles, au dus tehnic ţara noastrã în structura comunitarã. Profesorul Vasile Pușcaș a fost liderul care a coordonat aceastã echipã de negocieri, fiind omul care timp de 4 ani a fost politician, diplomat și profesor pentru un ideal de ţarã istoric.

Acum câteva luni am avut iniţiativa de a-l invita pe domn profesor la Bruxelles, iar printr-un Dialog EURACTIV, sã avem o discuţie despre viitorul Uniunii Europene, o abordare atât din punct de vedere al contextului global, dar și din prisma Presedinţie românești a UE. Evenimentul de la Bruxelles din 5 iulie 2018 a fost ceva special, de inimã… M-am bucurat enorm cã doamna ambasador Luminiţa Odobescu, un membru al echipei Pușcas de acum 15 ani, s-a aflat și dânsa prezentã la dezbatere.

Colegii de la EURACTIV vor publica în cateva zile un amplu interviu cu Vasile Pușcaș, dar permiteţi-mi sã expun acum, în formã neprelucratã, câteva idei reieșite din interacţiunea de joi seara:

Ø  Integrarea europeanã diferenţiatã este ceva vizibil;

Ø  Trebuie sã vorbim despre o integrare permanentã, de duratã;

Ø  Criza UE a început la nivel instituţional în 2005 cu neratificarea constituţiei europene;

Ø  E greu sã ai încredere în actualii lideri europeni, cei care au respins tratatul constituţional din 2005 – generaţia politicã Erasmus e viitorul;

Ø  În prezent nu exitã o gândire strategicã la nivelul UE;

Ø  Asistãm la o crizã la nivelul intelectualitãţii europene;

Ø  Politicienii actuali sunt utilitariști, nu pragmatici;

Ø  Multe ţãri rãmân în UE din cauza fricii;

Ø  Proiectul Macron a testat integrarea europenã și paradoxal a fost torpilat chiar de Parlamentul European;

Ø  Statul naţional va continua sã existe, dar e nevoie de o evoluţie a statului naţional în contextul actual;

Ø  "Pieţele" au umilit liderii europeni;

Ø  Trebuie discutat de România în UE, dar și din punct de vedere al sitemului internaţional;

Ø  Parlamentul European trebuie sã conţinã douã Camere (Camera Cetãţenilor, actualul Parlament și Camera Statelor, actualul Consiliu);

Ø  În urmãtorii 50 de ani UE este o federaţie de state naţiuni;

Ø  Nu ai partide politice pan-europene adevarate, ai o confuzie pentru cetãţeni;

Ø  Sondajele de opinie aratã cã existã o încredere în UE, chiar mai mare decât în sistemele naţionale;

Ø  Parlamentul European trebuie sã fie mai legat de parlamentele naţionale. Avem nevoie de a crea noi instrumente;

Ø  UE trebuie sã rediscute politicile europene;

Ø  UE a abandonat managementul diversitãţii;

Ø  Brexit – iesirea dintr-un proces integraţionist;

Ø  Parteneriatul franco-german e bun, dar trebuie sã fie un concept comun de integrare, nu doar o viziune germanã;

Ø  Prea puţini lideri europeni își asumã integrarea europeanã;

Ø  Integrarea euro-atlanticã este beneficã ambelor pãrţi;

Ø  Va urma o confruntare economicã între China și Statele Unite ale Americii;

Ø  Trebuie regânditã piaţa internã din punct de vedere al globalizãrii;

Ø  Germania a trecut la internaţionalizarea IMM-urilor;

Ø  Trebuie redefinit proiectul “calea de viaţã europeanã”;

Ø  Puterea informalã e mare;

Ø  Clubul “România-EU”, infiinţat în perioada 2002-2003, a avut un rol important pentru echipa de negocieri.

Dan LUCA / Bruxelles