Dan LUCA – articol în Făclia – “Care sînt subiectele europene în 2014?”

În cel mai recent articol publicat de ziarul clujean Făclia, am trecut în revistă principalele evenimente programate pentru 2014 pe agenda europeană, care vor culmina cu noile mandate ale viitorului Parlament European.

Redau în continuare materialul publicat luni, 30 decembrie:

...........

Ceea ce ar trebui să ne pună pe gînduri la început de an sînt părerile conform cărora, din cauza mişcărilor eurosceptice, s-ar putea ca 25% din Parlamentul European de după mai 2014 să fie dominat de eurodeputaţi care sînt împotriva UE.

Partidele populiste  cîştigă teren în mai multe state membre, de la Olanda şi Franţa, la Italia, Cehia, Marea Britanie. Din ce în ce mai mulţi tineri sînt tentaţi de votul alternativelor la sistemul politic actual. În acest context trebuie privită şi preocuparea din ce în ce mai puternică a Bruxelles-ului şi a liderilor europeni de a dedica summituri slujbelor pentru tineri.

Van Rompuy, preşedintele Consiliului European, preconiza că viitoarele alegeri se vor dovedi “extrem de dificile”, dar “va exista în continuare o majoritate suficientă pentru apărarea cauzei europene, totuşi în circumstanţe mai dificile decît în trecut”, completa el.

Pe fondul creionării campaniilor pentru 2014, cu lideri declaraţi oficial în topul listelor marilor grupări politice europene (sau doar preconizaţi), poate mai mult decît oricînd, preocupările şi discursurile liderilor europeni se orientează spre probleme globale.

 

Din punct de vedere economic, pentru 2014, specialiştii anuntă creştere la nivelul UE, per ansamblu, şi o relativă menţinere a nivelului şomajului. În ceea ce priveşte marile dosare europene, dincolo de prioritatea dedicată tinerilor, salvării eurozonei, precum şi paşilor în zig-zag spre crearea zonei comune economice în plan transatlantic (zig -zagul fiind dat de scandalul “ascultării” partenerilor europeni), se remarcă interes spre sfera IT&C şi a agendei digitale. Au dat în clocot şi dezbaterile pentru deblocarea oportunităţilor industriale şi stabilirea unei strategii pentru dezvoltarea competitivităţii, cu mare accent pe politica energetică.

Pe aceleaşi dosare se întrezăresc interesante oportunităţi pentru România, poziţionată favorabil în contextul european, cel puţin teoretic, dar acestea ţin de capacitatea de negociere de care se va da dovadă.

Vor fi desemnaţi viitorii eurodeputaţi care să reprezinte interesele naţionale, iar noua structură a Comisiei Europene se va înşuruba undeva în toamna anului viitor. România va propune – prin Guvern – un candidat care va trebui să aibă şi aprobarea preşedintelui ţării şi care, după aceea, va trebui trecut prin malaxorul audierilor de la Parlamentul European.

S-a discutat mult pe subiectul “1 ianuarie 2014”, cînd românii şi bulgarii au acces liber pe piaţa muncii în întreaga Uniune Europeană. Aşa cum am spus şi cu alte ocazii, nu cred însă că acest lucru ar determina un exod al muncitorilor români spre anumite ţări europene. România are oameni muncitori, care sînt apreciaţi în ţările de inserţie, iar afirmaţiile dure la adresa lor, din partea unor lideri europeni, fie ei britanici sau olandezi, sînt mai degrabă jocuri de campanie.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în ziarul Prahova – “Bilanţ 2013 din punct de vedere european”

În ultima corespondenţă din 2013 pentru ziarul Prahova, am pregătit un bilanţ al anului care tocmai se încheie, amintind evenimentele majore care au animat scena europeană.

Puteţi lectura în continuare materialul integral:

.............

Privit prin vizorul european, 2013 a fost marcat de alegerile naţionale în Italia, dar mai ales de scrutinul din Germania, din luna septembrie, când toată Europa aştepta, cu sufletul la gură, deznodământul luptei pentru funcţia de cancelar dintre Merkel şi contracandidatul său, Peer Steinbrück. Pentru mulţi, reconfirmarea în funcţie a doamnei cancelar era o certitudine, şi iată că aşa s-a şi întâmplat. Merită menţionat şi faptul că, în domeniul strategic al energiei, dezvoltarea pe plan tehnologic, competitivitatea şi accesul consumatorilor la sursele de energie la preţuri accesibile şi stabile constituie poziţia cancelarului Merkel.

Croaţia a devenit a 28-a ţară a Uniunii Europene şi, imediat după data de 1 iulie, poate nu întâmplător, se anunţa deja că Serbia va începe oficial negocierile pentru aderare la UE. Uniunea Europeană încearcă să transmită un mesaj general, acela că procesul de extindere a UE este ceva real, palpabil. Croaţia a devenit cea de-a 24-a limbă oficială a Uniunii Europene, egală ca statut juridic şi politic cu toate celelalte limbi oficiale ale UE. Noua intrare a adus schimbări şi din punct de vedere al reprezentării în instituţiile europene, Croaţia are acum 12 deputaţi europeni, comparativ cu România care are 33. Un nou fotoliu de comisar a fost alocat Croaţiei, acesta fiind ocupat de Neven Mimica, care se ocupă de portofoliul Protecţiei Consumatorilor. În Consiliu, Croaţia deţine 7 voturi, la fel ca Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia şi Finlanda, în timp ce România are 14. Croaţii vor putea participa la concursurile EPSO pentru funcţionari, iar în următorii 4-5 ani, Croaţia va umple probabil cota de ţară cu funcţionari europeni veniţi din această ţară.

Marea Britanie a ameninţat în repetate situaţii că exsită posibilitatea retragerii din Uniunea Europeană, în urma unui posibil referendum, dacă renegocierea poziţiei sale nu va fi cea dorită, iar Scoţia şi Catalonia ar putea cere independenţa, conform discuţiilor care au apărut în ultima perioadă.

În mare parte, marile partide europene şi-au stabilit candidaţii la funcţiile de vârf în instituţiile europene, pentru 2014. Pe fondul crizei prelungite, şi al măsurilor de austeritate propuse de liderii europeni, un real risc îl reprezintă însă mişcările eurosceptice care au apărut în multe dintre statele Uniunii Europene, s-au intensificat şi ameninţă să “acapareze” Parlamentul European şi să distrugă Uniunea din interior.

Şi, în acest (pre)context, în 2014, pe lângă că vom avea alegeri europarlamentare în luna mai, intrăm într-un nou program de finanţare (2014-2020), totodată se insistă în demersurile pentru depăşirea crizei şi combaterea şomajului, în special în rândul tinerilor, energia şi reindustrializarea, fiind în continuare printre priorităţi.

Dan LUCA / Bruxelles

Grecia din nou la cârma UE

După ce în ultimii ani a fost “mărul discordiei”, între statele europene privind soluţiile de depăşire a situaţiei financiare grave în care s-a aflat, Grecia va prelua preşedinţia UE, în prima jumătate a anului 2014.

Este cel de-al cincilea mandat al Republicii Elene la cârma Uniunii Europene, de această dată prioritătile fiind axate pe soluţionarea celor mai presante probleme ale cetățenilor europeni: imigrația, ocuparea forței de muncă, uniunea bancară și politica maritimă.

Deşi liderii greci sunt optimişti în privinţa prestaţiei pe care o va realiza ţara lor, într-o declarație pentru AFP, Zsolt Darvas, economist la Institutul Bruegel Bruxelles, aprecia: „Nu cred că această președinție ar putea fi tot atât de calmă ca altele”, a estimat acesta. „Va fi foarte greu pentru Grecia, din cauza propriilor probleme (...) și a presiunii puse pe calendar de alegerile pentru Parlamentul European”.

Am abordat situaţia Greciei şi în alte mesaje pe blog:

“2014… văzut prin bilanţul anului 2013”

„Tipsuri” pentru campania electorală din Germania

Mai credem în prosperitatea europeanã?

 

Dan LUCA / Bruxelles

Euroscepticii – “Calul Troian” în Parlamentul European?

Creșterea popularității extremei drepte în Europa, în ţări precum Grecia, țara cel mai puternic afectată de criză, dar şi Franța, Olanda, Austria, Polonia și statele nordice, lansează dezbateri serioase pe tema riscului ca acestea să distrugă proiectul european. Auzim tot mai mult de procentul de „25%” eurosceptici care ar putea ajunge în viitoarea structură a Parlamentului European.

Potrivit unui studiu realizat recent de Gallup Europe numai 30% dintre cei cetăţenii europeni și-au exprimat o părere pozitivă despre UE, comparativ cu nivelul de 70% în urmă cu 20 de ani. Ȋngrijorator este mai ales faptul că „în încercarea disperată de a câștiga electorat, chiar și partide tradiționale din unele țări se lasă influențate de retorica populistă, împrumutând din ideile formațiunilor anti-europene, așa cum se întâmplă, de exemplu, în Marea Britanie, unde conservatorii premierului David Cameron încearcă să limiteze numărul imigranților din UE, pe fondul discuțiilor privind liberalizarea pieței muncii pentru lucrătorii români și bulgari de la 1 ianuarie 2014”, scria Agerpres.

Ţinând cont de contextul actual, extrema dreaptă nu ar avea probleme în a obține numărul necesar de eurodeputați pentru a forma un grup în Parlamentul European, însă planează incertitudini cu privire la capacitatea noii alianțe paneuropene de a aduna partide cu reprezentanți în legislativul comunitar din cel puțin șapte țări membre, completa materialul mai sus citat.

Dan LUCA / Bruxelles

Romanian environmental policy in European context: which direction?

Does an environmental policy at the European level have a chance? Most EU states want to keep it a national competency, although the economic crisis pushes them to do frequent cost-benefit analyses. In a time when every job counts, governments are not comfortable in taking measures that lead to layoffs in industries, regardless of pollution. Nevertheless, a strong green lobby, who I’ve met both in Brussels and in the Member States, regularly oppose lobbies such as the automotive industry (the German being notable).

On the other hand, the sustainable development sector, including green industries, such as renewable energy, are still less competitive in terms of costs, price, etc. This diminishes its attractiveness. Developing, for example, the renewable energy industry would create jobs. However, this is often not justified in the eyes of decision makers, as they compare the gains of creating jobs, to the loss of tens (or even hundreds) of thousands of jobs in the traditional energy sector. That, when industries are put against each other, is the deciding factor.
 
Speaking of policy makers, and politicians: there are strong, active green parties in many European member states, who support government policy plans, providing that favourable developments in the environmental policy sector are implemented. However, the macro trend toward re-industrialization of Europe, in order to increase the EU’s global competitiveness, proves to put pressure on these developments. There was a time that being green was the trend, embraced by political parties from right to left, but the needs of the crisis changed the situation. The need for green got a superior “flavour”, while the creation of jobs and restarting the economy became the primary task.

The green cause should not despair, however, because time works in its favour: green technologies are getting cheaper and environmental needs are becoming more pressing, both in Europe and the world: especially Shanghai, the city which is regularly covered in the news due to its pollution. In addition, accidents such as the one at the Fukushima nuclear plant, stifles competition and the development of nuclear energy.

The fact is that the European Union will try to perform their self-imposed commitment, validated by the European Council in 2007, when there was a unilateral commitment to reduce emissions with 20%, possibly even 30%, if other developed countries would assume comparable targets.

Romania has to fulfil these targets as well. From a "de-industrialization", step by step, in the 90s, to a need to restore the industrial sector to create a sustainable economy today. What can we expect in Romania from discussions regarding exploitation, re-industrialization, and construction of highways? We can expect controversy, strong differences of opinion, but a clear winner in the end. That will likely be the camp aimed at resource exploitation and industrialization. That does not mean that Romania will not meet European standards - on the contrary.

It is important to note that those who manage to balance environmental needs with economic development will gain political and social capital. It remains to be seen who has the wisdom to do that.

Dan LUCA / Brussels

 

Dan LUCA – articol pentru Jurnal de Dâmboviţa – “2014… văzut prin bilanţul anului 2013”

Jurnal de Dâmboviţa publica pe prima pagină a ediţiei de vineri, 27 decembrie, articolul în care am încercat un bilanţ al anului 2013, ca punct de plecare pentru preconizările pentru anul 2014, cu cele mai importante eveniment care vor avea loc pe plan european.

Vă recomand materialul integral:

…………..

2014 este decisiv pentru următorii ani, cu evenimente mari care vor trasa direcţiile viitoare la nivel european, având influenţe semnificative şi asupra proiectelor naţionale: vom avea alegeri europarlamentare în luna mai, intrăm într-un nou program de finanţare (2014-2020), se insistă în demersurile pentru depăşirea crizei şi combaterea şomajului, în special în rândul tinerilor, energia şi reindustrializarea fiind în continuare printre priorităţi.

Încă de la începutul anului 2013 m-am implicat şi am încercat să implic şi România în dezbaterile privind viitorul UE. Peste 10 ani, Uniunea Europeană va arăta diferit, total diferit de ceea ce este în prezent, iar strategia se negociază acum, atât la Bruxelles, cât şi în principalele capitale europene. Croaţia a devenit a 28-a ţară a Uniunii Europene şi, imediat după data de 1 iulie, poate nu întâmplător, se anunţa deja că Serbia va începe oficial negocierile pentru aderarea la UE.

Uniunea Europeană încearcă să transmită un mesaj general, acela că procesul de extindere a UE este ceva real, palpabil. Croata a devenit cea de a 24-a limbă oficială a Uniunii Europene, egală ca statut juridic şi politic cu toate celelalte limbi oficiale ale UE. Noua intrare a adus schimbări şi din punct de vedere al reprezentării în instituţiile europene: Croaţia are acum 12 deputaţi europeni, comparativ cu România care are 33. Un nou fotoliu de comisar a fost alocat Croaţiei, acesta fiind ocupat de Neven Mimica, ce se ocupă de portofoliul Protecţiei Consumatorilor.

În Consiliu, Croaţia deţine 7 voturi, la fel ca Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia şi Finlanda, în timp ce România are 14. Croaţii vor putea participa la concursurile EPSO pentru funcţionari, iar în următorii 4-5 ani, Croaţia va umple probabil cota de ţară cu funcţionari europeni veniţi din această ţară. Harta Uniunii Europene s-ar putea retrasa şi din alte cauze: liderii din Marea Britanie au lansat discursuri privind apartenenţa la Uniunea Europeană, în timp ce Scoţia şi Catalonia ne-au “reamintit” că ar putea deveni independente.

După ce fotoliul Preşedinţiei UE a fost ocupat succesiv de Irlanda şi Lituania, pe parcursul anului 2013, în 2014 urmează să preia această funcţie Grecia pentru prima parte a anului, şi Italia pentru ultimele luni din 2014. Dacă analizăm anul 2013 cu un ochi spre Germania, unde alegerile naţionale din septembrie au reconfirmat în funcţia de cancelar o figură impunătoare în dezbaterile europene, în persoana Angelei Merkel, în prima parte a anului 2014 vor intra mai mult în vizorul analiştilor europeni candidaţii propuşi de marile partide pentru formarea noului Parlament European şi a Comisiei Europene.

Alegeri am avut şi în Italia, noul premier italian insistând pe restabilirea încrederii italienilor în instituţiile politice, prin implicarea în rezolvarea problemelor de zi cu zi ale oamenilor şi pe crearea locurilor de muncă pentru şomeri.

Mişcările eurosceptice, care au apărut în multe dintre statele Uniunii Europene, ameninţă să „acapareze” Parlamentul European şi să distrugă Uniunea din interior. Şi în România euroalegerile trebuie conştientizate ca fiind fundaţia pentru Noua Uniune Europeană. E important cine ne va reprezenta la Bruxelles şi ce portofoliu vom deţine în viitoarea Comisie.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în ziarul Prahova – “Inserţia României în UE: adaptarea la contextul actual”

Preocupat fiind de integrarea României în UE, am căutat mereu să descopăr cele mai bune variante pentru racordarea ţării la construcţia europeană. Câteva din ideile pe acest subiect le-am prezentat şi în noul articol publicat de ziarul Prahova.

Redau în continuare materialul integral, apărut vineri, 27 decembrie:

............

Încă din 2006 mă preocupa inserţia României în structura europeană, când am coordonat studiul “România în capitala Europei. De la succesul individual la un posibil succes global”. După 7 ani de la aderare, nu cred că ar strica să revenim puţin asupra a ceea ce era România înainte de 1 ianuarie 2007 şi ceea ce este acum.

Am grupat concluziile de atunci şi sugestiile pe care le-am făcut împreună cu românii din Bruxellesul european al anului 2007, şi majoritatea dintre ele cred că au rămas încă de actualitate, chiar dacă poate, la prima vedere, acest lucru surprinde. Susţin că pentru reprezentarea pertinentă şi constantă a României la Bruxelles este nevoie de un segment comunicativ foarte puternic, implicând în acest mecanism, pe lângă Reprezentanţa Permanentă, multe alte instituţii româneşti, dar şi sectorul privat, cel neguvernamental şi academic.

Oamenii de afaceri din România trebuie să înţeleagă că doar împreună, prin coagulare sectorială naţională, pot să reprezinte o voce credibilă la nivel european. Formarea structurilor industriale naţionale, alegerea democratică a reprezentanţilor, racordarea la federaţiile europene şi o prezenţă europeană activă este cheia succesului. Prezenţa fizică în Bruxelles este crucială pentru sectoarele româneşti cu valenţe de top european.

Reprezentanţele regionale din România, şi în special cele 8 regiuni de dezvoltare, trebuie să îşi intensifice prezenţa în Bruxelles, iar deschiderea reprezentanţelor permanente la Bruxelles trebuie luată în considerare pentru strategia pe termen mediu.

Presa românească trebuie să îşi definească în mod clar strategia, adaptată statutului României, de ţară membră a UE, ce se apropie de “vârsta maturităţii” în UE, având drepturi depline în a se implica în deciziile blocului comunitar. Informarea asupra dezvotărilor europene majore este deosebit de importantă, trecând peste informaţia de senzaţie care nu aduce de cele mai multe ori consistenţă dezbaterii. Investiţia în a avea jurnalişti acreditaţi în permanenţă la instituţiile europene este cheia către înţelegerea dinamicii politicilor europene, având un beneficiu indiscutabil asupra calităţii informaţiei.

Sectorul neguvernamental din România trebuie să îşi dezvolte progresiv afilierea la reţelele europene neguvernamentale, majoritatea cu sedii europene în Bruxelles. Vizibilitatea europeană este necesară în atragerea fondurilor atât de vitale proiectelor derulate. Şi, totodată, firmele de consultanţă din România trebuie să înţeleagă că au nevoie de o vizibilitate puternică în Bruxelles dacă emit pretenţii la fonduri europene de milioane. Universităţile din România trebuie să pună accent tot mai mare pe cercetare. Milioanele de euro alocate acestui sector în bugetul comunitar sunt accesibile, dar e nevoie de o informare în timp real şi de o pregătire a personalului calificat în asigurarea managementului proiectelor.

Partidele politice şi reprezentanţii acestora din Parlamentul European trebuie să încerce să aducă în oferta politică cât mai multe dezbateri politice europene, pe care să le proiecteze pe structura naţională sau chiar pe cea locală. Cetăţenii au nevoie de mesaje simple despre UE, iar funcţionarii şi parlamentarii europeni trebuie să îşi asigure rolul de intermediari între structurile europene şi cetăţenii români.

Românii sunt aşteptaţi în Bruxellesul european, fiind mare nevoie de implicarea acestora. Ei nu trebuie să ezite în a efectua vizite de informare, stagii de formare la Bruxelles sau în a studia politicile europene în instituţii academice din Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Impactul evenimentelor europene din 2013 asupra României

EurActiv prezenta recent o sinteză a celor mai importante “ştiri” europene de peste an, care au avut „cea mai bună trecere” la public. Dintre acestea, cel puţin 5 au avut un impact semnificativ asupra României.

Relaţia Marii Britanii cu UE, care să zicem, în cel mai radical scenariu ar părasi Uniunea, din dorinţa de a putea înăspri condiţiile de imigrare, preocupare pe care a manifestat-o şi în contextul liberalizării pieţei muncii începând cu 1 ianuarie 2014, pentru români, şi bulgari. Şi ştim foarte bine care este poziţia liderilor britanici!

Mişcările eurosceptice, care apar în mai multe state europene şi se intensifică din ce în ce mai mult pe fondul crizei, nu doar că încurajează astfel de manifestări şi în celelalte ţări, dar ameninţă să obţină un mare procent de locuri în viitorul legislativ european, şi distrugerea Uniunii Europene, din interior.

Negocierile pentru bugetul 2014-2020. Găsirea celor mai bune metode de atragere a fondurilor europene, şi adaptarea programelor europene la ceea ce este necesar şi ce se pretează în România. Aminteam de exemplu acum câteva zile de Schema de "Garanţie pentru Tineri", dar să nu uităm de infrastructură, educaţie, cercetare, etc.

Alegerile din Germania, mai ales dacă privim prin prisma relaţiei economice româno-germană și influenţa deciziilor liderilor din Germania asupra Europei.

Alegerile europarlamentare din 2014

Alegerile europene din mai 2014 sunt un bun prilej în a lansa o dezbatere plină de conţinut, atât în România, cât şi în celelalte ţări europene, despre ce fel de Europă dorim să avem. Trebuie să vedem cine sunt cei care ne vor reprezenta cel mai bine în instituţiile europene.

Ȋn speranţa că România va face cele mai bune alegeri pentru a profita de oportinităţi şi a minimiza pe cât posibil riscurile, cred că este bine să încheiem optimist anul 2013 şi să avem încredere într-un 2014 favorabil.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în ziarul Argeşul – “Să tragem linie la finalul anului 2013”

În noul material pe care l-am pregătit pentru cititorii ziarului Argeşul, mi-am propus un bilanţ al anului 2013.

Puteţi citi şi dumneavoastră în continuare acest articol, publicat marţi, 24 decembrie:

.........

2013, an pe care îl anticipam foarte dinamic, a demarat cu manifestări specifice unui an preelectoral. Partidele politice europene şi-au ales în cea mai mare parte candidaţii, chiar dacă liderii de campanie nu au fost încă anunţaţi oficial. Pe fondul crizei, au apărut mişcări eurosceptice în multe din statele europene.

Aşa cum precizam încă de la începutul lui 2013, europenii au aşteptat cu mare interes rezultatul alegerilor din septembrie din Germania, asistând la victoria Angelei Merkel pentru cel de-al treilea mandat de cancelar. Dacă până la alegeri, aceasta a insistat pe teme germane, doamna Merkel, după “reconfirmarea” în funcţie, se va reorienta mai mult spre problemele Europei. Deciziile europene “mari” vor continua să poarte amprenta puternică a Berlinului.

În timp ce eforturile pentru scăderea şomajului continuă, Europa se preocupă din ce în ce mai tare de reindustrializare, energie, dosare cheie, cu multe evenimente în cursul anului, în arena europeană, dar şi în România. Acestea se anunţă prioritare şi pentru perioada următoare.

 

O nouă faţă pentru Uniunea Europeană?

La mijlocul anului, Croaţia devenea noua membră din cadrul Uniunii Europene, adăugând Comisiei un portofoliu separat pentru Protecţia Consumatorului. Uniunea Europeană încearcă să transmită că procesul de extindere a UE este ceva real, palpabil.

Pe de altă parte însă, dezbaterile privind statutul Marii Britanii, în interiorul sau în afara Uniunii Europene, continuă, dar până după alegeri, indiferent de speculaţii, nu putem vorbi cu certitudine despre referendumul propus de actualul premier pe acest subiect. Scoţia a avut şi ea pe parcursul anului momente în care a reamintit posibilitatea de a se “desprinde” de Londra.

Spre sfârşitul anului s-au intensificat şi discuţiile pe tema independenţei Cataloniei. Situaţiile celor două state sunt diferite – şi până acum despre Scoţia se vorbea ca ţară separată din cadrul Marii Britanii, în timp ce Catalonia a avut un rol special în istoria Evului Mediu. Premierul britanic susţine referendumul, însă guvernul spaniol se declară împotriva consultării populaţiei pe această temă, din considerente constituţionale. În cele două state dorinţa de independenţă are mari implicaţii economice. Catalonia este una dintre provinciile cele mai bogate ale Spaniei. O separare a Scoţiei ar implica renegocieri în privinţa resurselor. După părerea unor specialişti, aceste manifestări ar încuraja şi alte regiuni din Europa să recurgă la separarea de “statele mari”.

 

2013-ul românesc

Ne-am luptat pentru Schengen, ne-am susţinut dreptul de a munci liber în Uniunea Europeană, am avut un an cu manifestări de stradă, că a fost vorba de Roşia Montană, de gazele de şist, de procentele alocate din bugetul de stat către educaţie sau medicină; am dezbătut privatizări, infrastructură şi modificări legislative… am tot dreptul să afirm că în România lucrurile se mişcă.

Dar pentru 2014 ne aşteaptă alegeri europene şi până atunci avem de “promovatť un comisar european care să obţină un portofoliu cât mai important pentru ţară şi să muncim cu toate forţele pentru 2019, când România urmează la preşedinţia UE.

Dan LUCA / Bruxelles

Nou ministru de Externe în Germania…

“Europa este viitorul nostru, nu avem altul', a spus Frank-Walter Steinmeier la preluarea mandatului de la predecesorul său, Guido Westerwelle, dar deplângând totodată 'șovăitoarea' politică externă europeană.

Revenind în funcția de ministru de externe al Germaniei, pe care a mai deţinut-o în prima legislatură a cancelarului german Angela Merkel, tot în cadrul unui guvern de mare coaliție, a promis că Germania va juca un rol activ în organizația Națiunilor Unite și a pledat pentru impulsionarea activității diplomatice în perspectiva împlinirii, în 2014, a 100 de ani de la declanșarea Primului Război Mondial.

În discursul de investitură nu a lipsit nici responsabilitatea Europei și a Germaniei în ce privește relația cu țările primăverii arabe, dar și cu Siria, Iran și Rusia. Scriam în mai multe mesaje despre implicarea Germaniei în stabilirea politicilor europene, dar este vorba de o ţară europeană mare, care are capacitatea de a influenţa şi mutările pe tabla globală:

“La Berlin se dă ora exactă a UE”

Alegerile din Germania şi impactul asupra României

Potenţialul binomului România–Germania

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – opinie în Agerpres despre iniţiativa “Pro Europa” a britanicilor din Bruxelles

'Pro Europa', formată din câteva sute de cetățeni britanici din mediul de afaceri și din instituțiile europene, îşi propune o campanie de schimbare a imaginii românilor și bulgarilor care vor să vină să muncească în Marea Britanie de la 1 ianuarie 2014, folosind în acest sens articole și înregistrări video care relatează poveștile românilor integrați și ale britanicilor care au intrat în contact cu ei.

Fiind invitat la reuniuni pentru a-mi spune punctul de vedere despre impactul real al ridicării restricțiilor de pe piața muncii, subliniam faptul că statisticile și logica demontrează că un exod al românilor în Marea Britanie după 1 ianuarie 2014 nu se va întâmpla, pentru că sunt și alte țări europene unde românii au avut și până acum libertatea de a munci. Exemplul Italiei este elocvent. Peste tot, românul este respectat, muncește, ia credite, cumpără locuințe și își plătește obligațiile financiare.

Felicit iniţiativa 'Pro Europa', care este importantă în special pentru că a pornit de la Bruxelles, oraș suprapolitizat, unde aparițiile mediatice și declarațiile anumitor politicieni britanici sunt analizate cu mare atenție. Mă bucur că un grup influent de britanici din capitala Europei ia atitudine, prezentând compatrioților care este situația reală.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – comunicare practicã pe axul România-Bruxelles şi în 2013

Îmi place să interacţionez direct cu oamenii, să simt pulsul evenimentelor pe care le comentez, să fiu în centrul preocupărilor pentru “proiectul european”.

Implicarea mea în fluidizarea procesului de integrare şi racordare a României la Uniunea Europeană nu este o simplă “poveste”, nepusă în scenă, uitată undeva. Încerc să îmi aduc contribuţia efectivă la ceea ce cred că merită făcut, ca dovadă fiind prezenţa mea la evenimente româneşti la Bruxelles, la manifestări europene în marile capitale, dar mă străduiesc să lansez şi în România evenimente şi dezbateri europene de calitate.

Activitatea academică îmi dă satisfacţia că există interes din partea studenţilor pentru a înţelege în mod real mecanismul decizional de la Bruxelles. Noţiuni de genul munca în mediul intercultural, comunicarea europeană sau harta Bruxelles-ului european au trezit dezbateri profunde şi în 2013.

Scriu deja de peste 16 ani articole şi corespondenţe din Bruxelles pentru România, şi asta poate mi-a dat şi curajul de a mă aventura să încep munca la cele trei cărţi pe care le-am publicat.

Anul acesta am reuşit să intru în casele oamenilor prin intermediul emisiunilor televizate, cele mai multe transmise în direct, şi pentru mine acest fapt conteazã mult.

Televiziunile locale şi presa locală sunt un bun mijloc de a explica cât mai concret acele “teme mărunte” care la Bruxelles nasc decizii legislative cu impact asupra vieţii fiecărui cetăţean.

Varianta interviurilor, apărute în publicaţii de specialitate, locale sau centrale, mi-au dat ocazia de a personaliza ideile pe care încerc să le transmit şi a explica cu argumente concrete pe ce mă bazez atunci când le emit.

Este o muncã enormã în a activa pe mai multe paliere: academic, consultanţã, comunicare, politic, şi toate acestea pe axul România – Bruxelles. Dar ce poate sã fie mai frumos decât realitatea pe care o trãim?

Sper sã am forţa sã continui şi în 2014 pe astfel de coordonate!

Dan LUCA / Bruxelles

Olli Rehn v.s Guy Verhofstadt pentru nominalizarea liberalilor

Comisarul pentru afaceri economice şi monetare al UE, Olli Rehn, a fost asigurat recent de sprijinul a 14 partide liberale de a deveni favoritul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) în alegerile europene de anul viitor.

"Olli Rehn are o vasta experientă dobândită ca şi comisar și fost deputat european. Experienta lui va fi un avantaj imens pentru ALDE și Comisia Europeană", au declarat liderii din partea partidelor membre din Finlanda, Danemarca, Suedia, Cipru, Croația, Germania și Bulgaria. Votul final de desemnare a liderului de campanie se va afla la congres electoral al partidului de la Bruxelles, programat pentru  la 1 februarie 2014.

Principalul concurent al lui Rehn din partea ALDE este Guy Verhofstadt. După depunerea candidaturii, oficial, Verhofstadt a adunat sprijin suplimentar din partea partidelor membre, inclusiv cel din România. Verhofstadt este totuşi contestat, în 2005 publica o carte despre "Statele Unite ale Europei", fiind totodată şi una dintre forțele motrice ale Grupul Spinelli, lansat în 2010. Luna trecută, el s-a confruntat cu critici din partea membrilor partidului liberal olandez, printre care fostul comisar UE, Frits Bolkestein, consideră că "eurofilii reprezintă un pericol mai mare pentru Europa decât euroscepticii".

ALDE este al treilea cel mai mare partid din actualul Parlament European și este puțin probabil să depășească PPE sau PES cu privire la numărul de locuri în viitorul Parlament. Ca şi context, până acum, Martin Schulz a fost ales drept candidat comun din partea Partidului Socialiștilor Europeni (PES) și Alexis Tsipras a fost asigurat de nominalizarea pentru stânga radicalã europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – prezenţă constantă la televiziunile locale româneşti în 2013

La fel de importantă a fost pentru mine în acest an participarea la televiziunile locale: Realitatea TV Cluj, Prahova TV şi Jurnal de Dâmboviţa TV.

Realitatea TV Cluj mi-a oferit prilejul de a mă adresa de două ori în acest an clujenilor, prin intermediul emisiunii “Clujul în realitate”, realizată de Mihai Hurezeanu.

La Prahova TV am avut 6 apariţii în 2013, la emisiunea lui Marius Visarion “A 4-a putere”, dar şi mai ales la “Subiectul zilei”, cu Violeta Stoica, unde deja mă simt ca şi acasă.

De asemenea, Jurnal de Dâmboviţa TV a transmis înregistrarile video-interviurilor pe care le-am realizat în această toamnă, în paralel cu publicarea lor în varianta online şi print.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar – “Politica de mediu în România în context european. Încotro?”

Subiectul energiei a devenit din ce în ce mai controversat, dezbaterile la nivel european, dar de această dată şi naţional, fiind foarte acide, pe fondul preocupărilor pentru mediul înconjurător.

Găsiţi în continuare materialul pe care l-am scris recent pe această temă în Ziarul Financiar:

.............

Mai are şanse politica de mediu la nivel european? Majoritatea statelor Uniunii Europene rămân ataşate ei, deşi criza economică face ca analizele cost-beneficiu să fie cât mai frecvente. Într-o perioadă în care fiecare slujbă contează, guvernele nu sunt confortabile în a lua măsuri care să duca la concedieri în industrii, fie ele şi poluante. Totodată, lobby-ului verde, întâlnit atât la Bruxelles, cât şi în statele membre, i se opun puternic periodic lobby-uri precum cel auto (cel german fiind notabil).

De partea cealaltă, industriile verzi sau cu potenţial verde, precum cele privind energia regenerabilă, sunt încă mai putin competitive din punct de vedere al preţului şi asta le diminuează din atractivitate. Ideea că şi ele crează slujbe ajută, dar nu justifică de multe ori în ochii factorilor de decizie, compensarea, raportat la zeci şi sute de mii de oameni (în funcţie de ţară) angajaţi în sectorul energetic "tradiţional", asta atunci când industriile se pun cap în cap ca interese.

Apropo de factori decizionali, şi de planul politic, ajută faptul că există partide verzi în mai multe state europene, ele putând condiţiona sprijinul lor parlamentar sau guvernamental de susţinere a unor politici mai favorabile mediului înconjurător. Tendinţa macro însă este spre reindustrializarea Europei pentru a face faţă cu bine presiunii competitive globale. În perioada de prosperitate, era "cool" să fii verde, politica îmbrăţişată, cel puţin formal, de partidele de la dreapta la stânga, însă nevoile crizei au schimbat situaţia şi nevoia de verde a ajuns una "superioară", cele de creare de slujbe şi de restartare a economiei fiind unele primare.

Pe de altă parte, cauza verde nu trebuie să deznădajduiască, căci timpul acţionează în favoarea sa: tehnologiile verzi se ieftinesc, iar nevoile de mediu sunt din ce în ce mai presante, atât în Europa cât şi în lume: exemplul Shanghai-ului, oraş care ajunge periodic la ştiri prin poluarea sa, nu trebuie neglijat. În plus, accidente precum cel de la Fukushima frânează dezvoltarea energiilor concurente precum cea nucleară. Cauza "un mediu mai sănătos pentru copiii noştri" nu poate avea contestare morală.

Cert este că Uniunea Europeană va încerca să îşi îndeplinească sarcinile autoimpuse la Consiliul European din 2007 când s-a angajat unilateral la 20% reducere a emisiilor, şi posibil la 30% dacă şi alte state dezvoltate îşi vor asuma ţinte comparabile.

România are şi ea de îndeplinit aceste ţinte, pornind de la o “dezindustrializare”, bucată cu bucată, în anii 90, până la nevoile repunerii economiei pe baze industriale sustenabile în prezent. La ce ne putem aştepta în România prin prisma dezbaterilor de exploatare a resurselor, reindustrializare, construcţii de autostrăzi? Ne putem aştepta la controverse, la divergenţe puternice de opinie, dar la o victorie, într-un final, a taberei care vizează exploatarea resurselor şi industrializarea: dacă românii vor alege între slujbe şi un mediu sănătos, dar cu mai puţine oportunităţi, e puţin probabil ca o majoritate să aleagă mediul. Asta nu înseamnă însă că România nu va respecta standardele europene în domeniu, dimpotrivă. Important de menţionat e totodată că cei care vor reuşi să concilieze nevoile de mediu cu dezvoltarea economică vor câştiga capital politic şi social. Rămâne de văzut dacă vor avea înţelepciunea să facă asta.

Dan LUCA / Bruxelles

Investment in infrastructure: why now more important than ever?

Investment in infrastructure projects is more necessary than ever in Romania. After losing the 1990s - while fellow Visegrad Plus countries developed - and having moved the way we did in the 2000s, there’s no time to waste, if we don’t want to lose the economic opportunities of this decade.

We risk a decrease in economic growth. Difficult access and poor quality roads do not help the investment process. In this context, the recent announcement of government plans should be welcomed and correlated with European plans. First, one has to spend money efficiently and absorb as much European funds in the field as possible. However, we need to develop a transport “masterplan” to bring stable investment, and to provide a predictable execution. At the same time, there needs to be a balance between strategic roads for the economy and favouring roads that stimulate the development of tourism.

Focussing on regional priorities as Transylvania, we need a connection to roads in western Transylvania, but at the same time there needs to be a good road to Moldova, as well as increasing general road quality. "TEN-T" is the key word, especially when put in a European context. Its aim is to develop a core European transport network, to be the backbone of transport in Europe.

It's important to be well connected in this area. The role of the TEN-T is to promote economic growth and competitiveness, connecting East and West. In fact, it transforms a set of national papers into a true European strategic network, built on nine major corridors: two north-south corridors, three east-west corridors, and four diagonal corridors. In this area, we must make better use of cohesion funds available.

According to the European Commission, funding of transport & infrastructure will triple to 26 billion euros from 2014-2020. It is an opportunity that Romania cannot afford to leave aside, and it is important that efforts are transparent, and that the strategic vision is based on national interest and not on tactics for the sake of political expediency.

In early December the strategy on developing highways by 2018 was put into action. A big step forward in the development of infrastructure in Romania. The goal, according to Prime Minister Ponta is "to unite virtually all historical regions and provide outputs to the borders with Hungary, Bulgaria and Moldova." Of course, any strategy can be improved, but it is important that things are moving forward, and they actually need to move with speed, if we are to bridge the gaps of infrastructure compared to other countries of the Visegrad Plus.

Romania currently has 500 kilometers of highway, 230 km opened in 2012 and 2013. If you’re really able to unlock the sectorial programme in Transport and absorb a good portion of the available funds, the European roads that Romanians have have waited for will be built over the coming years. We do also need stronger projects under public-private partnerships. A resolution is required for 2014: good road infrastructure developments in Romania. There's so much need…

Dan LUCA / Brussels

Dan LUCA – prezenţă constantă la televiziunile naţionale româneşti în 2013: Antena 3, Realitatea TV, Romania TV, Digi24, Monny Channel

Cele peste 30 de apariţii televizate din acest an mi-au conferit experienţă în comunicarea către cetăţeni şi prin intermediul micului ecran.

Recent am fost în direct la emisiunea Antenei 3,  “Q&A”, când am abordat împreună cu Alessandra Stoicescu şi invitaţii subiectul conflictului intern dintre preşedinte şi Guvernul României, insistând să poziţionez aceste discuţii în contextul european, când se fac pregătiri intense pentru alegerile din mai 2014 pentru Parlamentul European.

La Digi24, am ajuns în an de 4 ori, cu ocazia vizitelor pe care le-am avut în ţară. Luca Niculescu, gazda emisiunii “Imparţial” mi-a oferit ocazia de a-mi expune opinia pe subiecte precum, privatizarea companiilor naţionale româneşti, noile propuneri legislative propuse de Guvernul României, negocierile cu FMI sau europarlamentarele din 2014.

Realitatea TV, unde am avut deja 6 apariţii din studiourile de la Bucureşti, m-a invitat ca expert în afaceri europene, să expun un punct de vedere din capitala Europei, la emisiunile “Jocuri de Putere” şi “Dosar de politician”.

Telespectatorii România TV m-au putut urmări de 6 ori în acest an, cu 5 emisiuni în direct şi o intervenţie telefonică de la Bruxelles, pe tema alegerile naţionale din Germania.

O activitate dinamică am avut şi la Monney Channel, cu peste 8 apariţii, atât prin intermediul corespondenţelor telefonice de la Bruxelles în cadrul jurnalelor de ştiri, cu ocazia principalelor evenimente de pe scena europeană, cât şi prin prezenţa fizică în emisiuni transmise în direct.

O altă nouă colaborare, şi o deosebită plăcere a fost participarea la emisiunea “Restart România” la TVH, când am avut ocazia de a discuta situaţia Diasporei şi cum poate aceasta oferi valoare adăugată dezvoltării României.

Dan LUCA / Bruxelles

Putem vorbi de un “Consens de la Bruxelles”?

După cum scria Reuters, sistemul de convingeri înrădăcinate în tratatele Uniunii Europene, este o explicaţie a distanţei tot mai mari dintre elitele politice şi simplul cetăţean, ceea ce ar putea afecta serios alegerile pentru Parlamentul European din luna mai a anului viitor.

Deşi aceste articole sunt considerate, în general, nişte adevăruri evidente de către instituţiile europene, ele sunt adesea văzute de către alegătorii europeni mai degrabă drept sursa nefericirii lor decât soluţia la aceasta. Criza şi efectele ei au intensificat manifestările populiştilor şi extremiştilor la adresa.

Se fac acum analogii cu “Consensul de la Washington”, care a predominat în anii “90, după căderea comunismului, şi simplificat, a fost schiţat printr-o serie de afirmaţii şi principii. Unele dintre aceste principii, cum ar fi comerţul liber, se bucură de sprijin în cele mai multe dintre cele 28 de state UE, în timp ce altele, cum ar fi creşterea imigrării sau reducerea protecţiei lucrătorilor, nu sunt văzute cu ochi buni.

Deşi crezul european este unul ferm post-naţional, bazat pe presupunerea că tot mai puţine probleme pot fi rezolvate la nivel naţional, criticii susţin că se ţine prea puţin cont de “învinşii” creaţi de politicile de piaţă liberă ale UE, precum şi cercul mai larg de persoane care se tem că s-ar putea număra printre învinşi.

Eu am insistat că fiind vorba de probleme care depăşesc ganiţele statelor naţionale, este nevoie de solidaritate şi consens, în timp şi chiar de o guvernare supra-naţională:

Va deveni guvernul mondial o realitate?

Uniunea Europeanã - de la pace la solidaritate

Cum se vede criza financiară din SUA

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – expunerea ideilor prin intermediul presei locale româneşti: Făclia de Cluj, Ziarul Prahova, Ziarul Argeşul, Jurnal de Dâmboviţa

În acest an am desfăşurat cea mai amplă activitate de comunicare prin intermediul corespondenţelor de la Bruxelles către presa locală românească. 

Relaţia excepţională pe care o am cu ziarul Făclia se demonstrează şi prin cele peste 16 apariţii în care am încercat să aduc valoare adăugată din capitala europei, pe teme de interes nu doar pentru cei pasionaţi de afacerile europene, ci importante a fi înţelese şi de simpulul cetăţean. Am primit de asemenea suportul echipei ziarului clujean în anunţarea tuturor evenimentelor pe care le-am organizat la Cluj.

Am început mai timid colaborarea cu publicaţii locale din alte judeţe ale ţării, însă până în present, publicând acum sămpămânal, s-au acumulat peste 23 de materiale semnate pentru ziarul Argeşul, mai mult de 20 de articole apărute în ziarul Prahova şi nu mai puţin de 22 în Jurnal de Dâmboviţa.

Aceste materiale au apărut atât în varianta tipărită şi distribuită la punctele de difuzare a presei, cât şi în format online, pe site-urile publicaţiilor Făclia de Cluj, Ziarul Prahova, Ziarul Argeşul şi Jurnal de Dâmboviţa.

În speranţa că informaţiile pe care le-am cuprins au adus valoare adăugată dezbaterilor din România, mulţumesc mult tuturor celor care apreciază această muncă!

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Jurnal de Dâmboviţa – “Guvernul mondial nu va mai fi o utopie!”

Dacă e vineri, aşa cum mi-am obişnuit deja cititorii, am transmis o nouă corespondenţă Jurnalului de Dâmboviţa. Subiectul pe care l-am abordat de această dată a fost cel al direcţiei viitoare pe care o sesizez legat de guvernarea următoarelor decenii – un Guvern Mondial!

Redau în continuare materialul publicat în 20 decembrie:

............

În contextul crizei şi a multiplelor provocări cu care se confruntă lumea de astăzi, recent, deputaţii europeni au semnalat nevoia urgentă de a înfiinţa o adunare parlamentară în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite. „O Adunare Parlamentară a Organizaţiei Naţiunilor Unite este o componentă vitală pentru a consolida legitimitatea democratică a Organizaţiei Naţiunilor Unite”, declara eurodeputatul Jo Leinen, în timpul unei conferinţe internaţionale organizate pe 17 octombrie.

Atât Leinen cât şi liderul ALDE, Graham Watson au susţinut această iniţiativă din 2007. Începând cu 1990 au existat multe apeluri de reformare a ONU, dar există puţine demersuri clare în acest sens, din lipsa consensului. În prezent, cetăţenii sunt doar indirect reprezentaţi în Adunarea Generală a ONU de către guvernele lor. Ca rezultat, voturile exprimate nu reflectă în mod adecvat spectrul politic care există la nivel naţional, inclusiv când vine vorba de opoziţie.

Într-un mesaj emis cu ocazia conferinţei de la Bruxelles, preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, a subliniat sprijinul de lungă durată pentru propunere. „Parlamentul European poate servi drept model pentru modul în care Adunarea Parlamentară a ONU s-ar putea dezvolta în timp.

Ceea ce a început o dată ca un organism consultativ compus din parlamentari naţionali este un legislativ ales în mod direct astăzi”, spunea Schulz. Conferinţa a sugerat că „un organism democratic global de reprezentanţi aleşi” ar trebui să fie stabilit „pentru a aduce guvernarea globală în urmărirea post-2015 a obiectivelor de dezvoltare” mai aproape de cetăţeni.

Probabil generaţia noastră va merge spre un Guvern european, dar generaţia copiilor noştri va avea misiunea democratizării unei guvernări globale. Cred că globalizarea o cere. Sunt probleme precum: încălzirea globală, foametea, sărăcia etc, care nu se pot soluţiona prin implicarea individuală a statelor, ci doar prin conciliere şi cooperare.

De asemenea, în dezbaterile legate de contextul economic actual, este foarte des folosit termenul de liberalizare a comerţului sau a liberului schimb. Luând în calcul toate acestea, globalizarea nu trebuie privită ca fiind un generator de efecte negative. E foarte adevărat, din ce în ce mai mult iese în evidenţă lipsa reglementărilor extinse dincolo de graniţele statelor-naţiune, respectiv dincolo de legislaţia europeană, pentru că o serie largă de activităţi se situează pe o scală şi un orizont mult mai mari.

Sunt diverse mesaje, extremiste chiar, care interpretează greşit această orientare, considerând-o o intenţie a unor lideri de a monopoliza puterea. Vor fi mereu ţări care vor decide la nivel mondial, dar nu cred că trebuie să gândim atât de departe!

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în ziarul Făclia – “Universităţi – mobilităţi, clasamente, cercetare”

În noul articol pregătit pentru cititorii clujeni am prezentat importanţa cercetării şi a programelor de mobilităţi, elemente care fac diferenţa când vine vorba de instituţiile de învăţământ superior in întreaga lume.

Redau în continuare materialul integral publicat vineri, 20 decembrie, de ziarul Făclia:

............

Clasamentele tradiţionale pentru evaluarea performanţelor universităţilor se concentrau pînă recent cu precădere pe excelenţa în cercetare. Unul dintre cele mai cunoscute clasamente internaţionale, axat mult mai mult pe cercetare, decît pe metodele de predare, este Clasamentul Shanghai, un reper pentru instituţiile de învăţămînt superior din diferite colţuri ale lumii.

Astfel, şi în acest an, continentul american ocupă primele poziţii, primele trei locuri fiind ocupate de Harvard, Stanford şi Berkeley. Massachusetts Institute of Technology (MIT) este pe locul patru, iar Universitatea Cambridge aduce Marea Britanie pe locul cinci. România rămîne în continuare fără nominalizaţi în acest top. Nu este greu de observat că în topul anual realizat de Times Higher Education, cam aceleaşi instituţii se regăsesc în vîrful clasamentului, în Clasamentul Internaţional al Universităţilor de anul trecut 4 universităţi din România sînt incluse în top 700 mondial.

Pentru a îmbunătăţi nivelul universităţilor, Comisia Europeană a lansat un nou clasament ”multidimensional” care să cuprindă 150 de universitaţi din lume şi analizează instituţiile de învăţămînt în funcţie de reputaţia pentru cercetare, dar şi pentru calitatea predării şi învăţării, orientarea internaţională, succesul transferului de cunoştinţe (de exemplu, parteneriate cu întreprinderile) sau contribuţia la dezvoltarea regională. Aştept cu nerăbdare să văd că potenţialul academic românesc se va oglindi în rezultate bune în aceste noi abordări.

Recent, mai multe universităţi din România au decis să îşi unească eforturile pentru a realiza o clasificare efectivă, la nivel naţional, a instituţiilor de învăţămînt superior. Cinci Universităţi membre ale Consorţiului Universitaria, Universitatea din Bucureşti, Universitatatea ‘’Babeş-Bolyai’’ din Cluj-Napoca, Universitatea de Vest din Timişoara, Academia de Studii Economice din Bucureşti şi Universitatea ‘’Alexandru Ioan Cuza’’ din Iaşi anunţau de asemenea că au hotărît să pună în practică ideea realizării unor mobilităţi de tip “Erasmus intern” între instituţiile de învăţămînt superior.

Astfel, “un student de la Iaşi ar putea studia un semestru la o universitate parteneră din România, urmînd ca notele obţinute să-i fie recunoscute în totalitate. Mobilităţile de studiu româneşti au fost subiect de discuţie atît pentru prorectorii responsabili cu activitatea didactică, cît şi pentru reprezentanţii studenţilor, care au pus la punct detaliile tehnice ale acestor schimburi academice”, precizau reprezentanţii universităţilor.

Mobilitatea internă în învăţămîntul superior românesc funcţionează de acum cîţiva ani, însă sistemul are nevoie de îmbunătăţiri. Cele mai multe dintre problemele pe care studenţii le întîmpină sînt diferenţele între curricule, după perioada în care lipsesc de la facultate trebuie să recupereze cursurile pierdute, deoarece programele analitice nu corespund, deşi este vorba de aceleaşi specializări. Este neapărat necesară elaborarea unui program care să asigure studenţilor mobilitate totală, fără a implica alte eforturi din partea lor decît cele pe care le impune studiul.

Dacă la nivel intern apar astfel de diferenţe la programa facultăţilor cu aceeaşi specializare, nu este de mirare că sînt cooptaţi în programe de mobilitate externă mai puţin de 1% dintre studenţii de la taxă sau buget sau că apar probleme la echivalarea studiilor atunci cînd se doreşte continuarea pregătirii cu un master sau doctorat în străinătate.

Cele cinci universităţi româneşti de top au discutat referitor la cercetare, posibilităţile de colaborare în cadrul noului program european Orizont 2020, ce va oferi finanţări de 70 de miliarde de euro. Pe lîngă fonduri însă, un alt factor determinant al calităţii cercetării este şi numărul tinerilor talentaţi care reuşesc să fie atraşi spre studii doctorale şi spre cariere academice. Motivarea acestor tineri, precum şi a cercetătorilor este şi ar trebui să fie printre priorităţile universităţilor.

Dan LUCA / Bruxelles